<< Pe măsură ce Ucraina își pregătește forțele pentru o contraofensivă crucială, continuă dezbaterea dintre aliații săi occidentali cu privire la echipamentul care ar trebui să-i fie furnizat. După ce a primit în cele din urmă tancurile pe care le ceruse încă de anul trecut, Ucraina și-a intensificat solicitările pentru avioane de luptă. Cu toate acestea, cererile sale ajung în mare parte la „urechi surde”. Dinspre Polonia și Slovacia, sunt pe drum aproximativ 30 de avioane de luptă Mig-29 din fostul Pactul de la Varșovia. Dar Ucraina spune că are nevoie de avioanele americane F-16, mult timp, în ultimii 40 de ani, au constituit „coloana vertebrală” a forțelor aeriene NATO >>, notează The Economist.
<< Ucraina are dreptate. Argumentele pentru a-i refuza avioane F-16 devin din ce în ce mai neconvingătoare. La începutul războiului, Ucraina avea aproximativ 125 de aeronave vechi, capabile de luptă, din care puțin peste jumătate erau avioane cu superioritate aeriană. De atunci, cel puțin 40% dintre ele au fost pierdute. Rusia încă poate desfășura aproximativ de cinci ori mai multe avioane de luptă decât avusese Ucraina la începutul războiului. Aproape toate sunt noi, cu radare și rachete aer-aer, cu rază lungă de acțiune.
Totuși, Rusia nu a reușit să stabilească dominanța aeriană asupra Ucrainei. Asta ar putea să se schimbe. În plus față de pierderea aeronavelor, Ucraina rămâne cu stocuri scăzute de rachete sol-aer de epocă sovietică (SAM), pe care sistemul său de apărare aeriană, dispus la sol, depinde în mare parte. Ucraina primește mai multe sisteme vestice, dar integrarea acestora necesită timp. Dacă zborurile în spațiul aerian ucrainean devin mai puțin periculoase, Rusia ar putea stabili superioritatea aeriană – mai întâi în Donbas, apoi în alte zone. Șansele forțelor terestre ucrainene de a recupera teritoriu ar putea să se evapore.
Cu toate acestea, susținătorii occidentali ai Ucrainei spun că prioritatea este consolidarea sistemului său de apărare aeriană de la sol, iar avioanele de luptă ar fi o distragere costisitoare. Chiar dacă s-ar aproba furnizarea de avioane F-16, spun ei, va dura un an până când acestea vor fi capabile de misiune din cauza timpului necesar pentru a instrui piloții și personalul ucrainean de mentenanță. Avioanele F-16 necesită piste de aterizare netede, pe care Ucraina nu le are. În cele din urmă, argumentează ei, Rusia ar privi furnizarea de F-16 drept o escaladare majoră.
Obținerea de noi sisteme SAM de către Ucraina este cu siguranță vitală. Dar aproape tot restul acestui motiv de inacțiune este doar o scuză. Ucraina are mai mulți piloți decât avioane, astfel încât instruirea pe F-16 ar putea începe imediat, iar acestea ar putea zbura până la sfârșitul anului. Și o mare parte din întreținerea F-16 ar putea fi efectuată inițial în Polonia și România, ambele țări folosind acest avion.
Pistele de aterizare sunt o problemă mai mare. Unele avioane ar putea fi avariate de resturi. Modelul suedez Gripen, care necesită mai puțină întreținere și poate decola de pe piste scurte și chiar de pe drumuri, ar fi ideal. Cu toate acestea, există relativ puține Gripen-uri în Europa – poate 126, dintre care aproximativ trei sferturi sunt ale Suediei (Ucraina estimează că Suedia ar putea oferi 12 dintre ele, o ofertă demnă de luat în considerare, dacă este făcută). Asta, comparativ cu cele 4.600 de F-16 construite începând cu anii 1970.
În ceea ce privește teama de escaladare și auto-descurajarea, avioanele de luptă pentru Ucraina ar trimite un mesaj lui Vladimir Putin cu privire la angajamentul pe termen lung al Occidentului. El ar putea răspunde cu sabotaj fizic sau atacuri cibernetice care ar putea fi negate, dar puțini observatori cred că desfășurarea de F-16 ar determina Kremlinul să declanșeze al Treilea Război Mondial. Iar mai devreme sau mai târziu, forța aeriană a Ucrainei va trebui recapitalizată cu noi avioane, așa că de ce să aștepte? Președintele Volodimir Zelenski cere F-16 deoarece consilierii săi cred că, fără ele, cerul Ucrainei s-ar putea umple de bombardiere rusești. Până acum, ei au fost judecători mai buni ai războiului decât majoritatea experților occidentali. Este timpul să îi ascultăm. >>
