”Clădirea Comitetului Central este un fel de mașină a timpului. Cu cele șapte etaje și două corpuri de birouri, pare prea mare pentru a aluneca înapoi în trecut.
Și, totuși, neschimbată în cei 30 de ani de la căderea comunismului, clădirea seamănă cu un dispozitiv de teleportare ale cărui coordonate sunt setate în decembrie 1989 – luna în care oamenii din București au huiduit și scandat pe treptele sale”, scrie Chris Leadbeater, într-un articol amplu despre România și fantoma comunismului, apărut în publicația britanică The Telegraph.
Comitetul Central al Partidului Comunist Român era denumirea organului central executiv al PCR, iar sediul CC era Palatul Senatului, fiind de altfel clădirea de unde Nicolae Ceaușescu și-a ținut ultimul discurs către populație în pragul Revoluției din 1989.
„Stând în fața ei, în ceea ce acum se numește Piața Revoluției, am din nou 14 ani, urmărind dispariția comunismului din România la televizor, într-o suburbie a orașului Birmingham.
Auto-separarea României din Blocul de Est a fost violentă, nota de subsol a ceea ce istoria a ajuns să numească un joc de domino care s-a desfășurat în Europa acum 30 de ani”, scrie britanicul.
Autorul articolului evocă și alte țări care s-au rupt de comunism, precum Polonia sau Cehoslovacia, dar în România „a fost disperare, furie și, în final, sânge de președinte pe perete”.
„Clădirea Comitetului Central strălucește peste piață, așa cum s-a întâmplat și în 1989. O placă de lângă ușă anunță o schimbare de nume și de scop – acum este Ministerul Afacerilor Interne.
Dar e nevoie de mai mult decât atât pentru a masca trecutul clădirii: că a fost sediul Partidului Comunist Român sau că a fost punctul central al Revoluției în București.
În timp ce Revoluția a început cu proteste în orașul vestic Timișoara, la 16 decembrie 1989, această a luat cu adevărat amploare în piață pe 21 decembrie.
Scenele sunt ușor de vizualizat online: Nicolae Ceaușescu, dictatorul care a condus țara timp de 24 de ani, a rostit un discurs de la balconul clădirii – ca de obicei -, însă doar a turnat gaz pe foc.
Imaginile sunt încă remarcabile – Ceaușescu interpretând greșit starea de spirit a oamenilor. 100.000 de români încep să huiduie și să scandeze. Ceaușescu, care avea 71 de ani, râde la sfidarea cetățenilor. Televiziunea transmitea din piață, dar până să o oprească, Revoluția începuse deja.
A fost reprimată de soldați și de Securitate, dar când ziua de 22 decembrie a adus și mai mulți manifestanți, jocul se terminase.
Ceaușescu a încercat să fugă cu elicopterul, dar a fost forțat să aterizeze și prins în Târgoviște, la 80 de km de București. El și soția să Elena au fost acuzați de genocid și executați pe 25 decembrie, în ziua de Crăciun”, relatează Leadbeater.
Am scăpat de fantoma comunismului?
Autorul mai scrie că într-un fel „România a trecut de perioada Ceaușescu„, însă fantoma comunismului încă ne bântuie țara, în opinia lui.
„În anumite moduri, România a trecut peste perioada lui Nicolae Ceaușescu – este membră a UE din 2007. Dar în alte (moduri – n.red.), fantoma acelei perioade încă bântuie țara. Dacă explorezi Bucureștiul, o să vezi un oraș încă legat de Blocul de Est, din punct de vedere al arhitecturii.
Clădiri a căror construcție a început în perioada comunistă zac acum neterminate, însă măcar s-a terminat construcția la cea mai evidență moștenire a epocii comuniste: Palatul Parlamentului.
Era construită doar pe jumătate în 1989, iar la câți bani au fost investiți în clădirea această ar fi fost o risipă uriașă să nu fie finalizată.
Până la terminarea construcției în 1997, acest monstru de 1.100 de camere costase contribuabilii 3 miliarde de euro„, mai explică autorul.
El mai scrie că, totuși, să spui că Bucureștiului este un oraș complet definit de fantomele comuniste este greșit.
