De mai bine de un deceniu, societatea rusă a fost bombardată cu propagandă hardcore, revanșistă, iar Occidentul a asistat nepăsător, scrie într-un editorial CEPA expertul german Sergej Sumlenny.
<< Un soldat rus tipic care luptă acum în Ucraina are aproximativ 20 de ani. S-a născut sub Vladimir Putin, a mers la școală sub Vladimir Putin, a fost recrutat și a murit sau și-a pierdut membrele sub Vladimir Putin.
Comandantul său, un tânăr sublocotenent sau prim-locotenent, nu este cu mult mai în vârstă. Cu excepția poate a câtorva luni, el și-a trăit toată viața sub domnia lui Putin. Dacă amândoi au început să citească pulp fiction la 15 ani, o vârstă standard pentru o astfel de lectură, au fost surprinși de o furtună perfectă, pentru că din 2014 – care a marcat prima invazie rusă a Ucrainei – „fantasticul de luptă” al Rusiei a început.
„În viitorul nu atât de îndepărtat, junta de la Kiev urmează ordinele stăpânilor ei americani și începe un genocid al rușilor în sud-estul Ucrainei”, potrivit Ucraina în sânge, o lucrare de ficțiune publicată în 2015. „Novorossiya se afundă într-o baie de sânge, dar rezistă. Ucigașii naziști nu pot câștiga, așa că apelează la NATO pentru ajutor. Lupta este prea inegală, așa că Rusia rămâne singura speranță. Doar Rusia poate opri genocidul banderit (referire la banderiți, susținătorii liderului naționalist ucrainean din cel de-al Doilea Război Mondial, Stepan Bandera – n.r.)”.
Cartea face parte dintr-o serie numită Câmpul de luptă Ucraina, care include Iadul ucrainean: Este războiul nostru!, Frontul ucrainean: Stele roșii deasupra Maidanului, Câmpul de luptă Ucraina: tridentul rupt și Ucraina în flăcări. O copertă tipică prezintă trupe rusești victorioase, naționaliști ucraineni învinși și lași și avioane americane înfricoșătoare, dar distruse. Mesajul este clar – acesta va fi un război sângeros, dar floare la ureche. Mesajul a fost unul răsunător și disponibil în orice librărie. Autorii și distribuitorii sperau să planteze în băiatul de 15 ani o sămânță care să înflorească într-un soldat de 20 de ani.
Nu că șarja de propagandă din librăriile rusești ar fi fost vreodată ascunsă. A rămas mereu la vedere. Trecerea dispoziției către pregătirea totală a războiului pe piața cărților din Rusia a avut loc la începutul anilor 2010, când valul de cărți neo-staliniste, promovând dictatura ca „un instrument eficient de management”, a inundat piața. Cum altfel să interpretezi o carte despre specialistul în tortură și violatorul de copii al lui Stalin cu titlul ridicol, [Lavrenty] Beria: Cel mai bun manager al secolului 20? Alte obiecte de colecție: Să fii mândru, să nu-ți fie rușine! Adevărul despre epoca lui Stalin, Manualul stalinistului și „reprimarea” stalinistă: o mare minciună a secolului XX au fost publicate în masă. În semn de protest, zeci de scriitori și jurnaliști au fondat inițiativa „Stop publicării cărților staliniste”. Degeaba.
Aceste cărți sunt îngrijorătoare în ceea ce privește forma și livrarea. Genul popadantsy (sau călătoria în timp) este ceva cu totul mai întunecat. Popadantsy este ca o ședință de terapie, dar una concepută pentru a înrăutăți psihoza. Deschide o ușă către cele mai întunecate vise ale unei națiuni. Nu este frumos.
Tradusă literal „cei care au ajuns acolo”, ideea nu este nouă. Mark Twain și-a pus la contribuție mintea în Un yankeu la Curtea Regelui Arthur, descriind o călătorie prin timp în Evul Mediu. Edmond Hamilton a mers mai departe și a trimis un funcționar al unei companii de asigurări în corpul unui prinț al imperiului galactic. Dar în anii 2010, propaganda rusă a modernizat acest gen, adăugând elementul cheie al resentimentelor istorice: mai degrabă decât să-și caute propria identitate, protagonistul popadantsy profită de ocazie pentru a rescrie istoria și, astfel, ridică Rusia la piedestalul măreției globale, unde îi este locul.
Astfel de lucrări se hrănesc din sentimentul că Rusiei, încă din Evul Mediu timpuriu, i-au fost furate triumfurile. Poate că nu este o surpriză faptul că, în cărțile popadantsy, rușii moderni profită de ocazie pentru a-i pedepsi pe fiecare dintre concurenții lor. Așa că în Londra trebuie distrusă, trupele aeriene ruse iau cu asalt orașul în secolul al XIX-lea. În Rusia America Inc., Rusia elimină Imperiul Britanic și își stabilește propriile colonii americane. Și în Țarul din Viitor, revoluția rusă este împiedicată și rușii ocupă Istanbulul folosind lansatoare automate de grenade.
Aceste cărți deschid o ușă către cele mai întunecate vise ale unei națiuni. În Tovarășul Führer și Tovarășul Hitler – ambele cărți îl prezintă pe Adolf Hitler parțial îmbrăcat în uniformă rusească, atacând Londra și arzând tancuri occidentale – fantezia unui autor rus despre o alianță cordială între Stalin și Hitler. Un rus modern se trezește în mintea lui Adolf Hitler, devine un aliat al lui Iosif Stalin și îi ajută pe sovietici să învingă Imperiul Britanic și SUA. După ce îl execută pe Winston Churchill „pentru crime de război”, el ajută la dezvoltarea unui dispozitiv nuclear sovietic și ordonă Wehrmacht-ului „să lupte împreună cu Armata Roșie”.
Cărțile populare, televiziunea și filmele nu dovedesc, desigur, că Putin și-a planificat mișcările actuale cu mult timp înainte; ele arată doar că Kremlinul știa că va avea nevoie de legiuni de adepți care privesc lumea exterioară – în special Ucraina și SUA – ca entități ostile care într-o zi vor merita să fie confruntate.>>
