Piloții de drone au devenit din ce în ce mai valoroși și odată cu asta ținte pentru ambele tabere, notează The Economist.
<< S-ar putea ca drona să nu te repereze, dar dacă o face, există doar o singură opțiune: să te ascunzi bine și rapid. „Maiorul”, un pilot de drone în vârstă de 25 de ani care operează în apropierea celor mai fierbinți linii ale frontului din sud, în provincia Zaporojie, spune că șansele tale nu sunt bune dacă un pilot inamic te are în vizor. Drona poate veni din spatele propriilor poziții și se poate preface că este a ta. Camerele nu sunt nemaipomenite. Dar, zburând cu viteze de 150-160 km/h, întotdeauna te va depăși. „Dacă acoperirea ta este proastă, atunci probabil ești un om mort”, spune el. „Mariorul” a supraviețuit de patru ori unei urmăriri, ultima dată la mijlocul lunii octombrie. Doi dintre cei mai apropiați camarazi ai săi nu au avut același noroc. „Dumnezeu, nu fizica, decide dacă supraviețuiești”, spune el.
Într-un război dominat din ce în ce mai mult de mașinăriile aeriene de ucis, vânătorii devin rapid pradă. Majoritatea controlorilor de drone lasă propriile urme electronice, iar dacă un pilot nu este atent, inamicul i le poate urmări. „Ciocanul”, un comandant din brigada 47 a Ucrainei, care acționează și el de-a lungul frontului Zaporojie, spune că rușii trimit tot ce au odată ce identifică o țintă. Ei pot folosi propriile drone de atac, dar aplică și artilerie de înaltă precizie, mine, bombe cu planare și chiar, ocazional, grupuri de sabotaj. „Mariorul” spune că și-a pierdut 15% dintre colegi în ultimele luni. „Cioncanul” spune că cifrele sale sunt mai mici, dar refuză să ofere detalii.
Ucraina este pionierul dronelor de tip first-person-view (FPV): aparate care sunt pilotate ca într-un joc video de către piloți echipați cu ochelari și care au manevrabilitate în timp real. Construcția acestora poate costa doar câteva sute de dolari, dar pot livra explozibili capabili să distrugă sau să dezactiveze echipamente valorând milioane. Într-o zi, un singur operator poate elimina zeci de active de mare valoare, cu pierderi umane corespunzătoare. Acest lucru a făcut ca pilotul de drone să fie o pradă și mai valoroasă decât un lunetist, sugerează un comandant de pe linia frontului. „Mulți oameni vor să devină piloți de drone pentru că ei cred că activitatea aceasta se desfășoară undeva mai în spate și este mai sigură. În realitate, este extrem de periculos să pilotezi drone de luptă”.
În estul Ucrainei, primele drone FPV au apărut în primăvară. Ele au fost o reacție la aprovizionarea limitată cu muniție occidentală și la provocarea pusă de un adversar mult mai bine echipat. De atunci, dronele au jucat un rol principal în reducerea capacității de luptă a Rusiei, ca parte a contraofensivei sudice a Ucrainei în regiunea Zaporojie. Cu toate că Ucraina inițial dominase total în această nouă clasă de drone, rușii o ajung din urmă. Primele drone FPV rusești au apărut în iulie și acum hărțuiesc unitățile ucrainene de-a lungul liniilor frontului. Ucraina este, de asemenea, împiedicată de faptul că dronele sale sunt încă în mare parte asamblate și finanțate de voluntari. Structurile de comandă sunt la fel de anarhice, cu operatori freelance de drone, drone de brigadă, servicii secrete și alții care operează în aceleași zone. Între timp, Rusia deține o clară superioritate în ceea ce privește clasele mai scumpe de drone, cum ar fi dronele de recunoaștere de mare putere.
Cu toate acestea, micile drone FPV de pe câmpul de luptă au contestat multe reguli acceptate ale războiului, iar doctrina se zbate să se adapteze. „Viitorul este deja cu noi”, spune Genius, un comandant adjunct de batalion din brigada 47. La mijlocul lunii octombrie, un pilot ucrainean a stabilit un record de 22 km pentru distanța de la care a dezactivat un tanc rusesc, situat la 18 km în spatele liniei frontului. Comandantul său spune că rușii au impus o zonă de 10 km fără tancuri în spatele frontului, reducând dramatic valoarea acestor arme. „Ciocanul” spune că propriile forțe au o rată de succes de 58% în lovirea țintelor. Dar traficul nu este unidirecțional, ucrainenii suferind și ei multe pierderi. Dronele FPV rusești au distrus mai multe vehicule de luptă Bradley (fiecare evaluat la aproximativ 2 milioane de dolari) și chiar un tanc Leopard.
Rușii învață „din greșelile lor… și din ale noastre”, spune „Ciocanul”. La începutul verii, unele unități au început să echipeze obiecte de valoare mai mare, cum ar fi tancuri și artilerie, cu dispozitive de perturbare care creează câmpuri de energie înaltă în jurul unui obiect, astfel încât semnalele din jurul lui pur și simplu încetează să funcționeze. Atacarea unor astfel de echipamente, fără feedback video, este o sarcină dificilă, dacă nu chiar imposibilă. În mare parte, unitățile ucrainene nu au încă aceeași tehnologie. „Dronele FPV au schimbat complet tactica luptei cu infanteria blindată și trebuie să ne adaptăm mai bine”, spune Iuri Momot, directorul general adjunct al unei companii care dezvoltă pentru Ucraina măsuri de contracarare a perturbării tehnologice. „Înainte, numai brigăzile se gândeau la războiul electronic. Acum, unitățile de nivel de companie au nevoie de echipamente care să poată detecta și să se apere împotriva dronelor FPV”.
„Mariorul”, care operează de la poziții situate la doar câteva sute de metri de Robotine, centrul efortului ucrainean de contraofensivă, susține că operează fără nicio protecție electronică. „Intuiția este singurul lucru care contează în această luptă sălbatică”, insistă el. Este o luptă care nu dă semne că s-ar domoli, chiar dacă avansul Ucrainei spre sud a încetinit la ritmul unui melc. „Stâmgaciul”, un infanterist care luptă la frontiera dintre Robotine și Verbove, spune că pierderile ucrainene au crescut la niveluri alarmante, parțial din cauza dronelor. Câmpiile din Zaporojie au întors spatele vieții, spune el. „Este infernal. Cadavre, miros de cadavre, moarte, sânge și frică. Nicio urmă de viață, doar putoarea morții”. Cei din unități precum a sa aveau mai multe șanse să moară decât să supraviețuiască. „Șaptezeci-treizeci. Unii nici măcar nu văd prima lor bătălie”.
Sezonul ploios și o nouă operațiune rusească în zona Avdiivka, din est, par, dacă nu să pună un punct final, atunci cel puțin un punct și virgulă în calea contraofensivei. De la începerea operațiunilor, în iunie, ucrainenii s-au deplasat doar 12 km de la pozițiile lor inițiale. Ei rămân la o distanță de 17 km de ținta lor cea mai imediată, Tokmak, un nod strategic de cale ferată de-a lungul drumului către Marea Azov. Câmpurile minate și rețelele de tranșee pe mai multe niveluri arată că le-ar trebui un miracol să ajungă la Tokmak înainte de iarnă. Pentru moment, operațiunile ucrainene s-au concentrat pe lărgirea flancurilor în perspectiva unei noi împingeri în viitor. Comandanții de drone spun că împingerea trebuie să înceapă din nou cât de curând o permit condițiile. „Nimeni nu este în stare de așteptare”, spune Ciocanul. „Trebuie să vedem din nou viața normal”.>>
