În faţa unui bistrou elegant, mai multe bariere metalice antitanc zac pe trotuar. Într-un spaţiu de joacă lovit de un proiectil, copaci tineri au început să crească. La un an după invazia rusă, oraşul Kiev continuă să reziste, în pofida bombardamentelor regulate realizate cu rachete militare, relatează AFP, citată de Agerpres.ro.
Primele bombardamente ruseşti din zorii zilei de 24 februarie 2022 au generat în capitala Ucrainei un sentiment general de stupefacţie şi au provocat un exod al majorităţii populaţiei sale de aproximativ 3 milioane de locuitori.
Un an mai târziu, ostilităţile se concentrează în estul ţării, mulţi dintre rezidenţi s-au întors la Kiev şi viaţa pare să fi redevenit aproape normală, contrastând puternic cu ceea ce trăiesc locuitorii din oraşele şi satele aflate în apropierea frontului, unde războiul face ravagii.
La Kiev, unde interdicţia de circulaţie pe timp de noapte între orele 23:00 şi 05:00 este încă în vigoare, şcolile, spitalele şi numeroase magazine sunt deschise, iar transportul în comun continuă să funcţioneze.
În weekend, mulţi dintre locuitori se plimbă pe străzile din centrul oraşului sau în parcuri.
Toate aceste lucruri se întâmplă în pofida valurilor regulate de bombardamente ruseşti cu rachete sau cu drone declanşate din toamna anului trecut, care vizează în special unităţi din cadrul infrastructurii energetice, provocând întreruperi masive ale alimentării cu electricitate.
Pe durata alertelor, locuitorii din Kiev coboară în adăposturi subterane. În metrou, familii cu copii şi cu animale, pensionari, elevi şi profesori aşteaptă cu răbdare încheierea semnalelor de avertizare.
– „Ne adaptăm la toate” –
În centrul istoric al oraşului, bistroul italian Bassano a rămas închis doar în timpul primelor săptămâni ale invaziei, când trupele ruse au ajuns până la porţile capitalei ucrainene, înainte să se retragă.
Acest stabiliment este situat în proximitatea unui punct de verificare, rămas activ multă vreme şi ale cărui bariere metalice antitanc continuă să se afle în faţa vitrinelor sale.
„Este imposibil să înfrângi spiritul ucrainenilor”, a declarat proprietarul bistroului, Oleksei Kamardin, în vârstă de 35 de ani, care deţine şi un restaurant. „Ne adaptăm la toate şi facem acest lucru foarte repede”, a adăugat el.
Pentru Oleksei şi familia lui, războiul a început în 2014, când ocuparea de către forţele ruse şi pro-ruse a oraşului lor natal din Doneţk i-a forţat să se refugieze la Kiev.
Atunci când Rusia a atacat capitala ucraineană, Oleksei a decis să rămână pentru a o apăra şi a participat la acţiuni de voluntariat.
După ce a redeschis bistroul, a remarcat că în timpul alarmelor sau al bombardamentelor, clienţii îşi îndreptau atenţia spre cornurile şi deserturile sale.
„Vânzările de dulciuri cresc puternic când oamenii sunt stresaţi”, a explicat acest antreprenor, ale cărui unităţi de vânzare se confruntă cu o scădere de 70% a veniturilor de la începutul invaziei şi se apropie de „pragul de profit zero”.
„Bineînţeles, ne-am săturat şi vrem ca totul să se termine. Dar, să fim realişti, nu se va încheia prea repede. Iar eu sunt pregătit”, a adăugat el.
După părerea lui, solidaritatea din primele luni ale războiului se fisurează uneori şi divergenţele au reapărut printre ucraineni, între cei care au fugit în străinătate şi cei care au rămas sau între cei care trăiesc în vestul ţării, o zonă mai degrabă scutită de bombardamente, şi cei care rămân în apropierea frontului.
Dar, „împotriva divergenţelor noastre interne, faptul că oamenii sunt pregătiţi să lupte ne dă forţă”, a subliniat Oleksei Kamardin.
Potrivit sondajelor de opinie, vasta majoritate a ucrainenilor dau dovadă de o mare rezilienţă după un an de la începutul invaziei.
Peste 95% dintre locuitori sunt încrezători în victoria ţării lor şi 69% se declară dispuşi să tolereze dificultăţile actuale „atât timp cât va fi nevoie”, potrivit unui sondaj realizat în decembrie de institutul KMIS din Kiev.
Chiar şi percepţia asupra situaţiei economice s-a ameliorat. În prezent, 60% din populaţie consideră condiţiile de trai din Ucraina „mai degrabă satisfăcătoare”, comparativ cu doar 34% la sfârşitul anului 2021, potrivit aceluiaşi sondaj, ale cărui rezultate se explică prin „consolidarea” societăţii civile şi printr-o „revoltă naţională” în faţa războiului.
La Kiev, noi rutine s-au instalat pentru a se adapta la noile realităţi.
– „Oboseala nu există” –
În faţa întreruperilor de electricitate – care au o durată zilnică, în medie, de două ore, în funcţie de cartierele în care se produc -, locuitorii din Kiev îşi cumpără lanterne cu baterii şi generatoare electrogene, al căror zgomot puternic poate fi adeseori auzit din stradă.
Mulţi şi-au făcut stocuri de apă, alimente şi butelii de gaz pentru a putea să gătească atunci când energia electrică lipseşte.
Cicatricile războiului s-au şters şi ele foarte repede. Într-un parc istoric din centrul oraşului, un spaţiu de joacă pentru copii, lovit de un proiectil rusesc în octombrie, nu mai prezintă acum nicio urmă de distrugere. Craterul de impact a fost repede acoperit şi copaci tineri au fost plantaţi la faţa locului.
Serghei Paziura, un angajat al serviciului de salubritate în vârstă de 27 de ani, a participat la astfel de acţiuni încă de la începutul invaziei. El nu mai colecta gunoiul menajer, ci molozul şi deşeurile produse de bombardamentele ruseşti.
Deşi unii se tem de posibilitatea unei noi ofensive ruse împotriva Kievului, Serghei refuză să plece. „Ne vom bate pentru acest oraş”, a declarat el.
În prezent, Serghei consideră că locuitorii din Kiev sunt mai bine organizaţi, dar şi „mai trişti”, pentru că „oamenii noştri mor în fiecare zi” pe front.
„Însă oboseala nu există. Trebuie să muncim pentru victoria noastră şi ne vom odihni mai târziu”, a adăugat el.
