Isteria 5G a devenit șlagărul pandemiei de Covid-19. Iar asta este înainte de toate o poveste despre umanism. Umanismul s-a încăpățânat mereu să supraestimeze necesitatea rațiunii și discernământului în viața omului în relație cu progresul tehnologic, pe când omenirea s-a încăpățânat mereu să demonstreze că, în situații turbulente, omul devine un taifun de gândire magică. În general, cea din urmă încăpățânare câștigă proba practică.
Stupul conspiraționist anti-5G se află pe rețelele de socializare. O analiză NY Times a depistat recent, doar în SUA, 487 de grupuri Facebook cu asemenea îndeletniciri, 84 de conturi Instagram și 6.556 de conturi Twitter, care au produs în starea de urgență mii de postări cu reach uriaș având hashtag-ul #5Gcoronavirus. Totul sub „dirigenția de șantier” a trolilor ruși (versiunea conspiraționistă a legăturii dintre 5G și cancer, autism și Alzheimer și-a luat voltă din Rusia). Printre „mohicanii” anti-5G care au dat brânci tăvălugului în această perioadă se numără și actorii americani Woody Harrelson (nu degeaba este grandios în roluri de psihopat) și John Cusack (alt magnific psycho).
Sociologic, subiectul e mană cerească. Antropologic, nu mai zic, mustește. Filosofic, îți freci palmele. Numai că până să ajungi la astfel de abordări, te dărâmă splendoarea ridicolului. Dacă privim cu detașare, ne găsim proiectați LIVE într-o satiră SF. Reală, vie, depunându-și icrele în mințile noastre apucate de-o streche detectivistă.
Ciocănitul de trei ori în lemn, scuipatul în sân când te sperii sau dorința pe care ți-o pui după ce sufli în lumânările tortului – trei exemple de gândire magică soft. 5G tronează în cealaltă emisferă a gândirii magice, cea combativă, hardcore.
Suntem într-o gândire magică de tip X-Men, în care maleficul Magneto este interpretat acum de niște antene de telefonie mobilă. Nu, nu vi se pare, adie parcă și o nostalgie a proceselor maleficum de pe la 1600. Între timp, rugurile vrăjitoarelor au fost înlocuite cu niște emițătoare de unde electromagnetice, dar rețeta incendierii a rămas aceeași.
Numai în aprilie, în Marea Britanie au fost raportate circa 80 de incidente legate de antenele 5G. Antene transformate în scrum de către bravi cetățeni britanici sau, în alte cazuri, instalatori de antene caftiți în plină zi de alți bravi cetățeni britanici.
În cazul coronaviruslui, adepții anti-5G susțin că undele foarte puternice ale antenelor fac țăndări sistemul nostru imunitar, permițându-i astfel agentului patogen să ne ducă la moarte sigură. Desigur, nu există nicio dovadă științifică în acest sens, dar nici nu este nevoie de argumente științifice, fiindcă gândirea magică este impermeabilă la astfel de raționamente. Ea se hrănește extaziată din excesul de coerență al suspiciunii. „Ba există studii, numai că deep state-ul le ține ascunse”. Uite un gen de replică în fața căreia apelul la argumente frizează absurdul, devine steril, devine un nonsens, pentru că gândirea magică găsește întotdeauna cu șiretenie noi făgașe ale suspiciunii.
Această narațiune de spectru tehnofob exploatează, de fapt, mai vechea noastră neînțelegere apocaliptică a radiațiilor, pe care spaima noastră de extincție o împarte cultural în două sechele: 1) bomba atomică; 2) radiațiile tip Cernobîl. Igorând elementul banal că zilnic înotăm într-un ocean de radiații (lumina este o radiație, una neionizantă, la fel ca undele radio sau TV) și că sursele coșmarești de radiații sunt cele ionizante (lecturi utile: AICI și AICI). Ne prăjim de bunăvoie la plajă în dușul de ultraviolete ori la solar, maltratându-ne epiderma, dar tunăm împotriva „robiei” antenelor de telefonie mobilă. Îl acuzăm pe Bill Gates că ticluiește un genocid medical pe bază de vaccinuri, dar șterpelim cu seninătate de pe Filelist Windows-ul fără licență al aceluiași magnat diabolic. Nu vi se pare că aici ne lipsește o doagă?
Firește, toți experimentăm diferite nuanțe de gândire magică, în doze mai mici sau mai mari, este un dat al imaginației. Nu asta-i problema, ci când ne fabricăm un basm horror în care ne proiectăm, deformând-o, nevoia firească de continuitate „maternă” a previzibilului și liniarității în societate.
Satira SF nu putea fi însă completă fără bișnițarii cocoțați pe fenomen, căci orice isterie își găsește rapid și-un capital pe piața liberă. Tot în Marea Britanie s-a dezvoltat și un „obor” paralel al tehnologiei 5G, care vinde acum tot soiul de porcării, garantându-le înspăimântaților protecția împotriva undelor fatale. Cum ar fi 5BioG, un amărât de stick USB la 339 de lire bucata, despre care producătorii, BioShield Distribution, spun că „oferă protecție pentru casa și familia dvs. datorită unui catalizator holografic cu nano-strat care poate fi purtat sau amplasat în apropierea unui smartphone sau a oricărui alt dispozitiv de emisie electrică, radiație sau EMF [câmp electromagnetic]”.
Practic, un șmecheraș cu forța de persuasiune a unui lider de sectă și cu o zgură de cunoștințe într-ale neuromarketingului cred că ar putea convinge acum câțiva oameni să-și pună găleți de tablă pe cap și să poarte „armuri” din cârnați polonezi ca să se apere de antenele 5G. Știu cel puțin trei persoane care n-ar avea nimic împotrivă să se afișeze public cu o asemenea ținută.
Privită la nivel macro, isteria 5G se altoiește, ca hiperbolă, pe o altă pasiune conspiraționistă fără dovezi științifice: teoria dârelor chimice sau „dârele morții”. Această teorie făcea furori în anii 1990 și avea legătură cu dârele albe lăsate pe cer de avioane. Ciuca suspiciunilor a fost atunci USAF (US Air Force). Adepții teoriei acuzau USAF că urmele lăsate de avioanele militare ascundeau un experiment guvernamental de geoinginerie prin care erau pulverizate substanțe misterioase pentru a manipula psihologic populația și a controla rata natalității. În fine, competitori din industria aeronautică au avut atunci de câștigat din scandalul „dârelor morții”, la fel cum și-acum competitori din telecom vor avea de câștigat după loviturile pe care le încasează Huawei.
În ceea ce ne privește, conspiraționismul 5G se integrează oarecum firesc în mentalul românesc, pe un teren bine bătătorit de o gândire magică îmbuibată în postcomunism cu dacopatiile lui Pavel Coruț, aventurile șerpiliene ale lui Lorin Fortuna, urina băută cot la cot cu Mr. Bivolaru, revista „Dracula” pe care mamele noastre o comandau ca să învețe să facă „magie albă” în epoca Bancorex-Caritas, ghicitul în zaț, rețeaua Sahaja Yoga din provincie etc. O vâltoare de manifestări băștinașe care ne este dictată și de handicapul structural în care secole de-a rândul informația istorică a circulat în Europa de Est și-n Peninsula Balcanică nu cernută prin cercetare științifică, ci prin mit.
Totodată, cred că isteria 5G este și-o unitate omogenă – poate chiar singura până la această oră – de măsurare a șocului psihologic declanșat de pandemie. Adică, lăsând deoparte aspectul de „Las Fierbinți”, trebuie să citim și alte indicii în această țăcăneală.
Apoi, să nu trecem cu vederea o caracteristică umană. Omul este parcă mai energic când își zărește dușmanul dintr-o clipire. Când dădeam la o parte perdeaua în izolare și contemplam de la fereastră inexplicabilul, creierul nostru, dintr-un reflex de apărare, avea nevoie de tandrețea unei vrăjmaș nevăzut suficient de puternic încât să semene cu un complot, cu o structură hiperdezvoltată condusă de minți întunecate și bolnave de putere, nu de o bacterie nemernică care seamănă la microscop cu o… chiftea.
Dar poate că întreaga tevatura anti-5G se rezumă, până la urmă, la celebra lege a marelui autor SF Arthur C. Clarke, care a explorat adâncurile fascinației copilărești pe care o exercită avansul tehnologiei: „Orice tehnologie suficient de avansată nu se distinge de magie.”
