La ora actuală, coronavirusul trece printr-o mutație la fiecare două săptămâni, spune Donald J. McNeil, editorul paginii de știință și sănătate al cotidianului The New York Times.
Important este ca niciuna dintre mutațiile coronavirusului să fie „importantă”, explică jurnalistul în podcast-ul „The Daily”.„Cele mai multe nu schimbă felul în care funcționează virusul”.
Un adaos la aceste afirmații îl găsim într-un articol științific din revista Nature, în care ni se explică faptul că pandemia actuală de Covid-19 a împins „imaginarul social” spre o percepție de tip SF a mutațiilor unui virus.
În ficțiunea speculativă cuvântul „mutație”, ca șablon de fantezie, trimite spre o „transformare semnificativă”, cum ar fi cazul, de exemplu, al unui supererou Marvel care în urma unor unei mutații începe să posede abilități incredibile. Nu asta se întâmplă și în viața biologică a unui virus, atrag atenția autorii articolului, Nathan D. Grubaugh, Mary E. Petrone și Edward C. Holmes.
„În realitate, mutațiile sunt o parte naturală a ciclului de viață a unui virus și rareori afectează în mod dramatic situația unui focar”, scriu aceștia.
Tulpina italiană
În privința lui SARS-CoV-2, a existat însă o mutație care a trezit „un interes deosebit”, precizează McNeil Jr. Este vorba despre mutație care a creat cea de-a doua tulpină a coronavirusului, care a făcut ravagii în Italia.
„Știm sigur că există două tulpini generale ale virusului: tulpina Wuhan și cealaltă numită tulpină italiană sau, uneori, tulpină europeană. Tulpina de Wuhan este evident cea originală. Acolo a început virusul. Dar a mers în jurul Asiei. Apoi s-a dus în Iran. Apoi s-a dus în Italia. Și în Italia, mutația a avut loc probabil cândva în februarie. Cu siguranță nu a făcut virusul mai periculos, mai letal, mai probabil să te omoare. Dar se pare că l-a făcut mai transmisibil”, punctează jurnalistul.
McNeil Jr. spune că, în general, pe măsură ce infectează mai multe gazde, virusurile tind să devină „mai puțin letale”, dar mai transmisibile. De exemplu, dacă „am virusul și trece printr-o mutație în interiorul meu și obține o tulpină mai mortală, voi ajunge să port două tulpini”. Și transmit mai departe, „să zicem”, virusul către două persoane. Persoana care primește tulpina mortală, poate muri chiar în timp ce doarme. „În timp ce persoana cu tulpina mai puțin letală, dar mai transmisibilă, s-ar putea duce într-o discotecă unde ar putea infecta 40 de persoane”.
„Și dacă faceți asta de multe ori în timpul contaminării, virusul se deplasează întotdeauna în direcția unei transmisibilități mai mari, dar mai puțin letale, căci aceasta va fi tulpina care se răspândește ori de câte ori i se oferă șansa”.
„Trambulina” virusului
Această diminuare treptată a virulenței patogenului s-a întâmplat și în 1918, precizează McNeil Jr.
- La început, virusul gripal a fost „extrem de mortal”;
- Apoi „a dispărut o perioadă”;
- Apoi „a trecut la porci și a fost pentru o vreme un virus al porcilor”;
- După care, când s-au născut suficienți oameni care nu mai avuseseră virusul, „acesta a reapărut la oameni”, dar „a reapărut ca gripa sezonieră H1N1”, care a devenit din ce în ce mai puțin letală, „însă mai transmisibilă”.
Acum, „este posibil să vedem chiar primele indicii ale acestei dinamici și cu acest virus”. „Practic, toate virusurile fac asta”, atrage atenția jurnalistul.
În altă ordine de idei, McNeil Jr. explică aici tot o caracteristică esențială a mutațiilor, și anume aceea că un virus folosește mutația pe post de „trambulină”, cu ajutorul căreia schimbă regnul, de la animal la uman și viceversa.
„Mutațiile sunt o recuzită necesară în timpul salturilor între gazde, de pildă, atunci când un virus «se revarsă» dintr-un rezervor animal în organismul uman sau folosește un artropod alternativ ca vector de transmitere”, mai aflăm din revista Nature.
