Bunicii lor au deschis calea revoluției sexuale. Tinerii de astăzi vor să dea timpul înapoi spre 1950. De ce? Succesul istoric al dreptei radicale în alegerile pentru Parlamentul European de la sfârșitul săptămânii trecute a fost un șoc, dezechilibrând două dintre cele mai importante guverne ale blocului comunitar, scrie POLITICO.
Dar nu ar fi trebuit să fie o surpriză prea mare pentru oricine a fost atent la starea de spirit indignată în rândul multor tineri de pe continent, care nu numai că au îmbrățișat opiniile anti-imigrație dure, dar par mai mândri ca niciodată să le transmită.
Luați în considerare acest detaliu ca dovadă: un clip de 14 secunde filmat pe insula de vacanță germană Sylt și încărcat pe platforma de socializare X cu aproximativ două săptămâni înainte de vot. În el, un grup de tineri germani îmbrăcați cu haine scumpe pot fi văzuți cântând în cor cuvintele „Ausländer Raus!” („Afară cu străinii!”) pe un ritm de euro-dance în timp ce sorb din pahare cu roze.
Grupul, alcătuit numai din albi, a căror ținută elegantă nu ar fi nelalocul ei în alte locuri de vacanță din Europa, cum ar fi Biarritz din Franța sau Gotland din Suedia, știe exact când să intervină cu versurile xenofobe din l’Amour Toujours, o piesă de la începutul secolului trecut a DJ-ului Gigi D’Agostino. La un moment dat în videoclip, unul dintre petrecăreți este atât de încântat de melodie încât își face o mustață hitleristă cu două degete lipite, în timp ce cu cealaltă mână face un salut „Seig Heil”.
Publicarea videoclipului a stârnit furie în Germania, un politician cerând ca participanții la petrecere să fie aduși în fața justiției pentru încălcarea legilor țării privind discursul instigator la ură. La 9 iunie, când alegătorii europeni s-au îndreptat spre urne, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut cea mai bună performanță din istorie, învingând Partidul Social-Democrat al cancelarului Olaf Scholz și provocând un șoc politic în cea mai populată țară din Europa.
Un sentiment similar se propagă în Franța, unde președintele Emmanuel Macron a convocat alegeri anticipate după ce a fost învins de partidul de extremă dreapta Adunarea Națională. Iar la Bruxelles, factorii de decizie politică se pregătesc pentru un Parlament European în care unul din patru legislatori aparține dreptei radicale.
Pe măsură ce un continent care se clatină încearcă să priceapă ceea ce tocmai l-a lovit, rolul tinerilor alegători, cum ar fi participanții la petrecerea din Sylt, devine un factor important. În Germania, ponderea tinerilor care au votat pentru AfD a crescut de la ultimele alegeri europarlamentare din 2019 (în creștere cu 11 % în rândul alegătorilor cu vârste cuprinse între 24 și 30 de ani). În Franța, partidul Adunarea Națională al lui Marine Le Pen a adunat aproximativ 30 la sută din voturile tinerilor la nivel național – o creștere de 10 puncte față de 2019.
Ceea ce ridică întrebarea: De ce atât de mulți dintre generația Z și unii mileniali din Europa – ai căror părinți și bunici au îmbrățișat politici de stânga, declanșând revoluția sexuală în anii 1960 – accepta antiteza idealurilor celor mai în vârstă? Și ce s-a întâmplat cu stigmatul sau rușinea care, cândva, înconjurau atitudinile rasiste și xenofobe evidente, precum cele afișate în videoclipul din Sylt?
Răspunsul este constă într-un amalgam de factori, de la criza costului vieții din Europa la izolarea pe care mulți tineri au suferit-o în anii de blocaj COVID, până la o reacție întârziată în urma crizei migrației din 2015, când aproape două milioane de migranți au intrat în UE. Dar există și factori intangibili, legați de faptul că mulți tineri experimentează politica doar prin intermediul platformelor de socializare precum X și TikTok, unde conținutul de extremă dreapta care glorifică teoria „Marii Înlocuiri” și care leagă imigrația de violență rulează nestingherit.
De ce tinerii votanți au ales dreapta radicală
Mathieu Gallard, director de cercetare la firma de sondaje Ipsos, spune că partidele de stânga – și anume partidul de extremă-stânga Franța Neînduplecată – rămân forța politică dominantă în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani din Franța. Dar el a recunoscut că sprijinul pentru AN a crescut vertiginos la aceeași categorie de vârstă în ultimii cinci ani. „Există o parte a tinerilor care este ostilă imigrației și care votează pe aceste teme”, a spus el.
Faptul că președintele AN este în prezent Jordan Bardella, un tânăr de 28 de ani cu un limbaj acceptabil și care se simte în elementul lui pe TikTok, ajută la explicarea creșterii sprijinului tinerilor. Într-un videoclip postat pe platformă cu o săptămână înainte de alegerile europarlamentare, Bardella făcea apel în primul rând la tinerii alegători, îndemnându-i să își mobilizeze „părinții”, „prietenii și apropiații” pentru a participa „în număr mare” la un miting preelectoral. Într-un alt videoclip postat înainte ca Bardella să urce pe scenă pentru un miting politic, el mărturisea că a decis să poarte blugi pentru că „nu s-a deranjat să își calce” costumul – un moment evident de „sunt exact ca tine” care pare să rezoneze cu comentatorii.
Tinerețea și perspicacitatea lui Bardella în social media nu sunt singurii factori ai succesului său, a declarat Gallard: „Tinerețea sa, prezența sa pe rețelele de socializare, lărgesc oarecum electoratul, dar nu este factorul principal. Principalii factori sunt lipsa de popularitate a executivului [condus de Macron] și importanța imigrației în campanie”. Într-adevăr, figurile de extremă-dreapta din Olanda, Germania, Italia și Austria nu sunt uși de biserică, dar apelează la votanții tineri cu o formulă similară de alarmism anti-european, anti-imigranți și anti-elită, care îi prezintă pe liderii țării lor ca fiind corupți și detașați.
Pentru Yanis Ouadah, care s-a alăturat AN în 2021 și care este acum reprezentant local al partidului în sud-vestul Franței, mesajul anti-imigrație și dur împotriva criminalității al partidului rezonează cu studenții care se tem că sunt în competiție cu imigranții recenți pentru accesul la locuințe, printre alte beneficii. „Când vedem că francezii nu pot găsi locuințe în propria lor țară, dar că străinii pot, noi cerem o prioritate națională [în ceea ce privește accesul la locuințe], lucru cu care sunt de acord tot mai mulți tineri”, a declarat el pentru POLITICO înainte de alegeri.
În Olanda, doi studenți care au votat pentru prima dată în noiembrie anul trecut pentru politicianul anti-islam, Geert Wilders, au atins o coardă similară atunci când au fost rugați să își explice alegerea. „Nu sunt împotriva refugiaților, deloc”, a declarat o studentă de 20 de ani din Rotterdam pe nume Chess van Leeuwen. „Dar dacă sunt prea mulți, în vremuri de criză, trebuie să ne gândim la noi înșine”. Indiferent de ceea ce mai reprezintă Wilders, „Olanda este pe primul loc pentru el”, a adăugat ea.
Ouadah, care speră să devină ofițer de poliție, a legat, de asemenea, alegerea sa politică de percepția că infracționalitatea a luat amploare în Franța. „Nu mai putem ieși în siguranță”, a spus el. „Uitați-vă la numărul de atacuri cu cuțite care au loc. Avem un guvern căruia, în mod clar, nu-i pasă de francezi.” Oudah a menționat, de asemenea, ceea ce el a numit „extremismul” afișat în timpul protestelor pro-palestiniene din ultimele luni ca fiind un factor care a ajutat la AN.
Un alt factor des invocat: blocajele COVID care i-au ținut în case pe tineri într-un moment în care mulți dintre ei urmau să își părăsească locuințele pentru a începe o facultate. Ordinele de lockdown care au fost emise de lideri din întreaga Europă în decurs de câteva săptămâni în 2020 au contribuit la consolidarea ideii că elitele politice erau autoritare. Astfel de nemulțumiri sunt adânc înrădăcinate în rândul alegătorilor de dreapta din multe țări europene.
Apoi, există subiectul cântecului din Sylt. La aproape un deceniu după ce blocul comunitar și-a deschis porțile pentru un număr record de refugiați care fugeau de războiul din Siria, migrația nedocumentată pe continent a scăzut brusc, chiar dacă migrația legală rămâne ridicată. Cu toate acestea, imigrația rămâne de departe problema numărul unu pentru alegătorii de dreapta, amestecată cu teama de o „Mare Înlocuire” a europenilor albi de către imigranții cu pielea închisă la culoare, în principal musulmani din afara blocului – un termen inventat de intelectualul francez Renaud Camus, care pătrunde acum în „meme-sfera” de dreapta.
Valul de extremă dreapta este aici pentru a rămâne
În multe privințe, valul de susținere din partea tinerilor este deconectat de realitate. După ce a atins un maxim de peste 10 % în octombrie 2022, rata inflației în Europa a revenit acum la 2 %. Același lucru este valabil și pentru șomaj, care, la 6 la sută în medie în UE, potrivit Eurostat, este cu mult sub rata medie a șomajului de 12,2 la sută atinsă în 2013.
Cu alte cuvinte, în ceea ce privește economia, migrația și efectele pandemiei, Europa a trecut deja de cea mai mare parte a furtunii. Dar efectele persistente ale acestor convulsii modelează politica de astăzi și, probabil, pentru mulți ani de acum încolo.
Provocarea cu care se confruntă astăzi elitele europene este de a evalua consecințele schimbării spre extrema dreapta condusă de tineri. În Franța, generația Bardella se va întoarce la urne pentru a vota un nou parlament național în cadrul unor alegeri în două tururi, la 30 iunie și 7 iulie. Alegerile anticipate, convocate de Macron, vor arăta dacă performanța șocantă a AN de duminica trecută a fost o izbucnire a votului de protest sau o schimbare seismică în politica țării, care va consolida partidul de extremă dreapta ca forță politică principală.
În timp ce, potrivit sondajelor, este puțin probabil ca alegătorii să îl instaleze pe Bardella ca cel mai tânăr prim-ministru din istoria țării sale, AN și-ar putea mări numărul de locuri în Parlament, deschizând calea pentru o nouă încercare fie a lui Le Pen, fie a lui Bardella însuși, de a câștiga președinția în 2027.
Înainte de vot, prestația extremei drepte zguduie deja peisajul politic al țării. Eric Ciotti, liderul partidului conservator Les Républicains (Republicanii), a încălcat un tabu de lungă durată, anunțând că va face alianțe locale cu AN, fiind dur criticat de mai mulți dintre greii partidului său.
În Germania, performanțele abisale ale celor trei partide din coaliția de guvernare a lui Olaf Scholz nu au declanșat alegeri anticipate, dar este posibil să fi semnat condamnarea la moarte a guvernului. Deși cancelarul a exclus convocarea de alegeri, el ar putea fi supus unui vot de încredere care ar putea duce la înlocuirea sa, eventual fără alegeri. Dacă Scholz pleacă, cel mai probabil următorul lider al țării ar fi Friedrich Merz, un membru conservator al Uniunii Creștin-Democrate, al cărui partid a obținut cele mai multe voturi la alegerile din 9 iunie.
Oricare ar fi răsturnările de situație din următoarele săptămâni și luni, tinerii alegători de extremă dreapta vor modela politica europeană pentru anii, dacă nu chiar deceniile următoare. Loialitățile politice forjate la vârsta adultă tânără tind să dureze o viață întreagă.
Generația „Afară cu străinii!” din Europa pare că a sosit în valuri. Și este puțin probabil să se retragă prea curând.
În India, UE și nu numai, alegătorii sunt într-o dispoziție proastă
