Grupurile locale de chat din regiunea rusă Belgorod, situată la graniță, sunt inundate cu aceeași și aceeași întrebare: „Este toată lumea în siguranță?”. Pentru localnici, grupurile de chat au devenit cea mai bună modalitate de a afla dacă există vreun rănit – sau mai rău decât atât – printre cunoscuți. Odată ce ai primit asigurarea că toată lumea este în siguranță, poți respira ușurat până când sună următoarea sirenă de avertizare, notează Novaia Gazeta Europa (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
<< Uneori, în grupurile de chat din Belgorod scriu persoane care nu sunt din zonă. Adesea par să nu fi înțeles gravitatea situației, iar întrebările și comentariile lor par naive. Pentru ei, un oraș bombardat este ceva rupt dintr-un film sau de la știri, nu realitatea cotidiană cu care trebuie să se confrunte.
De la invadarea Ucrainei de către Rusia, în urmă cu doi ani, un total de 134 de locuitori din Belgorod au fost uciși în bombardamente, atacuri cu rachete și drone. Pe 15 martie, Belgorod a fost vizat de muniții ucrainene cu dispersie, fiind ucise mai multe persoane și determinându-l pe guvernatorul de Belgorod, Viaceslav Gladkov, să anunțe închiderea școlilor și magazinelor din oraș, precum și în anumite zone ale regiunii.
Orașul este sub asediul mai multor lansatoare de rachete. Munițiile cu dispersie cresc riscul deceselor civile și au fost interzise printr-o convenție a ONU din 2008, la care nici Rusia, nici Ucraina nu sunt semnatari.
Novaia Gazeta Europe a discutat cu mai mulți locuitori din Belgorod despre viața lor de zi cu zi sub bombardamentele puternice și despre modul în care se simt prizonieri în conflictul dintre Rusia și Ucraina.
„Nu mai ies din casă, nici măcar cât să merg la magazin”
„Poți tăia tensiunea de aici cu cuțitul. Oamenii își țin mereu telefoanele la îndemână. Monitorizează constant canalele de social media, în căutare de informații”, spune Artiom, un cetățean din Belgorod. „Viața merge înainte, dar este înfricoșător. Nu știi când sau unde vor lovi rachetele, dacă să fugi la un adăpost sau acasă, dacă să mergi la muncă sau nu”.
Ania, o altă localnică, poate compara situația din Belgorod cu cea din alte orașe care au fost atacate, deoarece se afla în al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, Harkov, când a început războiul. Ania este convinsă că situația din Belgorod este mai rea decât cea din Harkov, deoarece în primele zile ale războiului, infrastructura militară a Harkovului a fost vizată în locul civililor. „Viața mea nu era amenințată direct în Harkov. Totul părea destul de departe de mine”, a spus ea.
Acum, însă, clădirile rezidențiale sunt vizate de ambele părți.
Inițial, Ania a crezut că bombardamentele intense asupra Belgorodului erau legate de alegerile prezidențiale din Rusia și că doar trebuia să „treacă peste”. Dar după realegerea lui Putin, nu numai că bombardamentele nu au încetat, ci s-au intensificat. „Nu mai ies din casă, nici măcar cât să merg la magazin. În timpul loviturilor de rachete, mă mut de la fereastră, ies în coridor, stau și mă rog puțin: cel puțin nu a lovit casa noastră, cel puțin nu au fost sparte ferestrele noastre. Asta e”, a spus Ania.
Abia seara își permite Ania să plângă. Uneori poate vedea consecințele loviturilor de rachete de la fereastra ei.
O altă localnică, Daria, crede că situația se îmbunătățește: se văd mai mulți oameni pe stradă, poate pentru că s-au deschis cafenelele. Cu toate acestea, nimic nu s-a schimbat drastic. Adăposturile de beton sunt încă pe străzi, sirenele încă sună, iar sistemele de avertizare împotriva raidurilor aeriene sună în apropierea școlilor pentru a avertiza copiii când să se retragă în adăposturi în timpul unui atac cu rachete.
Majoritatea subsolurilor, pe care autoritățile le-au recomandat a fi utilizate ca adăposturi antiaeriene rămân închise. La începutul războiului, Belgorod a introdus măsuri antiteroriste care au închis toate podurile și subsolurile din zonă. În timp ce locatarii de la etajul blocurilor au cheile pentru subsolurile lor, cei care trec pe stradă și sunt prinși în bombardamente, nu au.
„Locuitorii din Belgorod se simt atât de furioși pentru că nici autoritățile, nici ceilalți cetățeni ruși nu par să facă nimic, ca răspuns”, afirmă Daria. „Locuitorii din Belgorod lasă comentarii sub postările de pe rețelele de socializare, cerând autorităților să salveze orașul. Alți ruși răspund comentariilor, spunând că noi suntem angajați de serviciile secrete ucrainene pentru a răspândi dezinformare și că nu înțelegem ce se întâmplă în propriul nostru oraș. Cred că localnicii de aici au fost foarte ofensați”.
„Prietenii mei care au votat pentru Putin încep să se simtă abandonați. Abandonați de Putin, de autorități, nimeni nu pare să se îngrijească de noi cei din Belgorod”, a spus Daria.
„Până când luptele nu ajung în Moscova, nu-i va păsa nimănui”
„A trage asupra civililor este o crimă de război”, spune Artiom. „Nu contează din ce țară se trage. Și mă enervează în mod deosebit că Vestul încurajează comportamentul Ucrainei aici, și că Corpul Voluntar Rus, care lucrează cu Forțele Armate ale Ucrainei, își ucide concetățenii”.
„Nu prea am o opinie despre Ucraina. Nu susțin războiul. Și sunt împotriva trupelor care folosesc arme interzise pentru a viza civilii. Astfel de oameni sunt adevărați teroriști”, a spus Artiom.
„Ce putem face?”, întreabă Anastasia, emoționată. Ea crede că Belgorod a fost folosit de Rusia ca un miel de sacrificiu.
Mulți locuitori din Belgorod au fost împotriva invaziei Ucrainei încă de la început, iar unii își amintesc încă de vremurile când puteai călători la Harkov, în weekend, cu trenuri directe. „Și acum este război și într-un fel Belgorod este de vină. Un oraș care cu siguranță nu a vrut război”.
„Ucrainenii ne consideră dușmani din cauza soldaților idioți cărora le place să lanseze rachete către ei. Dar noi, localnicii, nu suntem de acord. Ucrainenii ne văd drept cei mai mari susținători ai lui Putin, dar pentru ruși suntem ucraineni și refugiați, care le vor fura slujbele. Nimeni nu își bate capul cu noi când murim. Nimeni nu s-a preocupat de Mariupol, Harkov sau Șebekino … Până când luptele nu ajung în Moscova, nu-i va păsa nimănui”, a spus Anastasia, ținându-și lacrimile în frâu.
Când a fost întrebată despre dronele trimise la Moscova, Anastasia doar a zâmbit: „Nu sunt adevărate lovituri de rachete. Doamne ferește să treacă prin ceea ce am trecut noi”.
Unde să te duci?
Rusia nu oferă în prezent niciun fel de asistență locuitorilor din Belgorod care doresc să evacueze orașul. Cel mai mult, autoritățile au trimis 9.000 de copii în alte regiuni.
După alegeri și după intensificarea recentă a loviturilor de rachete asupra Belgorodului, Anastasia a ajuns la concluzia că mai devreme sau mai târziu va trebui să părăsească orașul: „Majoritatea celor dintre noi care au rămas aici până acum vor pleca în curând pentru că nervii noștri nu vor rezista”.
Deoarece statul nu oferă niciun sprijin financiar pentru afacerile afectate de loviturile de rachete, proprietarii locali de afaceri trebuie să decidă singuri dacă să continue să funcționeze în timpul atacurilor.
„Poți să pleci doar imediat după o lovitură de rachetă. Este prea periculos să pleci în alt moment al zilei pentru că nu ai idee când vor începe din nou bombardamentele. Dacă loviturile de rachete au fost ținute sub control în timpul alegerilor, acum suntem sub tiruri în orice moment al zilei sau al nopții”, explică Anastasia.
Încă mai sunt trenuri către Moscova, dar gara se află în centrul Belgorodului, care a fost vizat e mai multe ori de focuri de artilerie.
Pentru cei care pleacă, există și problema locuințelor. „Unde să locuiesc cu două pisici și un câine? Vom locui în săli de sport? În cămine? Am casa mea aici, și până acum bombardamentele nu au fost foarte aproape”, afirmă Anastasia, explicând motivul pentru care rămâne.
În timp ce vorbeam, sirenele au început să sune din nou, iar Anastasia a plecat să se ascundă în hol. Pe fundal, până ca Anastasia să încheie convorbirea, s-au auzit explozii și alarme de mașini. >>
Rusia se pregătește pentru o nouă ofensivă pe o lungă linie a frontului
