Încă nu a ajuns aici. Dar guvernele ar trebui să creeze o plasă de siguranță, notează The Economist.
<< Lansarea ChatGPT în 2022 a declanșat boomul inteligenței artificiale — și a generat un cor de avertismente din partea liderilor din domeniul AI privind o posibilă apocalipsă a locurilor de muncă. Nu mai contează că aceștia au motive să-și promoveze produsele ca fiind profund disruptive sau că ocuparea forței de muncă în țările dezvoltate se află aproape de maxime istorice — mesajul sumbru a prins contur. Șapte din zece americani cred că AI va îngreuna găsirea unui loc de muncă; aproape o treime se tem pentru propriul job. Lipsa ofertelor pentru absolvenții de studii superioare — în special pentru programatori — amplifică această anxietate.
Trecutul le oferă însă un oarecare confort celor îngrijorați. Piețele muncii se schimbă constant. Birourile de astăzi ar fi de nerecunoscut pentru un angajat de acum 50 de ani. Niciodată în istoria modernă progresul tehnologic nu a redus cererea totală de muncă umană. Istoricii economici minimizează acum amploarea „pauzei lui Engels”, perioada din timpul Revoluției Industriale în care salariile clasei muncitoare au crescut mai lent decât economia în ansamblu.
Totuși, istoria nu este întotdeauna un ghid bun pentru viitor, așa cum a arătat însăși Revoluția Industrială. Cele mai avansate modele de AI sunt impresionante. Ele pot aborda sarcini de programare mult mai complexe decât anticipau oamenii acum un an. Numărul agenților AI a explodat. Au crescut dramatic cheltuielile pentru AI, făcute de companii. Veniturile recurente anualizate ale Anthropic, un producător de modele foarte popular, urmează să ajungă la 50 de miliarde de dolari până la sfârșitul lunii iunie. Încă nu există dovezi în datele pieței muncii că AI ar distruge multe locuri de muncă. Dar, având în vedere cât de rapid se îmbunătățește, ar fi imprudent să fie respinse temerile că acest lucru s-ar putea întâmpla. Societatea ar putea fi la un pas de o realocare profundă a resurselor și de tulburări politice.
Predicțiile economiștilor potrivit cărora munca va rămâne abundentă sunt mai puțin liniștitoare decât par, mai ales pe un orizont lung de timp. Deși piața va găsi utilizări pentru munca umană chiar și pe măsură ce modelele și roboții devin mai capabili, calitatea acestor locuri de muncă și salariile pe care le oferă nu sunt garantate. Centrele de date vor reprezenta 8,5% din cererea maximă de energie a Americii în 2027, față de 4,1% în 2025, potrivit băncii Goldman Sachs. Pe măsură ce firmele de AI ridică prețul terenurilor și al energiei, banii câștigați de oameni vor avea o putere de cumpărare mai mică. În cele din urmă, oamenii ar putea deveni, asemenea cailor în era automobilului, neeconomici. Veniturile ar putea ajunge în mare parte sau chiar în totalitate la deținătorii de capital, care apoi le-ar cheltui pe lucruri produse de AI și roboți, folosind resurse naturale pe care le controlează.
Această posibilitate distopică stă la baza avertismentelor din Silicon Valley potrivit cărora va fi necesară intervenția statului și, posibil, un venit de bază universal. Acest lucru rămâne însă îndepărtat. Dar guvernele ar putea fi nevoite să acționeze mai devreme, deoarece nu este nevoie de un cataclism pentru a stârni furia populară. Aproximativ 2 milioane de americani și-au pierdut locurile de muncă între 1999 și 2011 din cauza intrării Chinei în sistemul comercial global. Aceasta nu este mai gravă decât o lună obișnuită de concedieri în piața muncii americană, care este foarte dinamică. Totuși, „șocul Chinei” a contribuit la alegerea lui Donald Trump și a dus la cele mai mari tarife vamale de la anii 1930.
Gulerele albe amenințate de AI au mai multă influență politică și socială decât muncitorii din fabrici afectați de concurența chineză. Chiar și un număr mic de concedieri ar putea provoca o reacție împotriva tehnologiei; opoziția furioasă față de noile centre de date sugerează ce ar putea urma. Perturbări severe ale securității și statutului multor oameni ar putea duce la tulburări larg răspândite, chiar revoluție.
Ce ar trebui să facă guvernele? Un set de idei implică încetinirea schimbării. China a îndemnat companiile sale să adopte AI, dar să nu concedieze angajați. Economiști importanți din întreaga lume au propus taxe mai mari pe capital și mai mici pe muncă. Unii activiști vor taxe pe centrele de date. Totuși, inhibarea tehnologiei nu este o cale înțeleaptă. Este probabil ca umanitatea să obțină beneficii enorme de pe urma AI: nu doar o creștere a bogăției, ci și progrese în lupta împotriva bolilor și în rezolvarea unor probleme precum schimbările climatice și sărăcia. Dacă ludiții ar fi oprit automatizarea țesătoriilor din Anglia începutului de secol XIX, lumea ar fi astăzi mult mai săracă.
Mai bună ar fi o a doua categorie de contramăsuri. Dacă scade ocuparea forței de muncă, veniturile care înainte mergeau către lucrători se vor reflecta probabil în profituri mari în companiile de AI, producătorii de cipuri, centrele de date sau alte părți ale lanțului de aprovizionare. Reforme fiscale inteligente, cum ar fi taxe pe profiturile corporative care depășesc un randament normal al capitalului, pe terenuri și pe resurse naturale, ar putea capta aceste rente. Argumentul pentru impozitele pe moștenire, menite să prevină consolidarea unei elite de deținători de capital, pare și mai puternic decât înainte.
În același timp, guvernele ar putea ajuta lucrătorii să se adapteze. Asigurarea salarială publică, care netezește scăderile de venit după pierderea locului de muncă, îi poate ajuta pe oameni să găsească oportunități mai bune (și astfel se poate autofinanța în timp). Politicile active de pe piața muncii din Danemarca, în care statul ajută oamenii să își găsească și să se recalifice pentru noi ocupații, au dovedit că reduc perioadele de șomaj.
Aceste idei ar face economia mai eficientă și mai echitabilă indiferent de AI. Însă i-ar mulțumi ele pe alegătorii care se confruntă cu perturbări și incertitudine? Într-o eră populistă, reformele tehnocratice sunt greu de „vândut”. Încercările din trecut de a ajuta lucrătorii să se adapteze la liberalizarea comerțului nu au reușit să oprească reacția de tip „șocul Chinei”. Într-o economie complet dominată de AI, oamenii vor avea nevoie de ajutor pentru a supraviețui, nu doar pentru a se adapta.
De aici rezultă un ultim set de idei radicale, precum naționalizarea parțială a companiilor de AI. În această săptămână, un consilier prezidențial din Coreea de Sud a sugerat un „dividend” pentru cetățeni din afacerile AI, ceea ce a dus la o scădere de 5% a bursei locale, înainte de a-și retrage declarația. În Statele Unite, politicienii vorbesc despre a le acorda cetățenilor acțiuni la companiile de AI, prin așa-numitele „conturi Trump”. Din punct de vedere economic, e mică diferența dintre un sistem fiscal bine conceput și o participație a statului în sectorul privat — iar țările fără giganți AI vor trebui să se bazeze pe taxe, nu pe confiscarea de acțiuni ale companiilor străine. Dar America ar putea descoperi că o anumită formă de proprietate publică este cea mai bună cale de a face vizibil beneficiul social al acestei tehnologii.
Concentrarea rentei trebuie abordată din timp, înainte ca puterea rentierilor să devină prea mare. „Apocalipsa locurilor de muncă” nu este încă aici. Dar va fi prea târziu dacă guvernele așteaptă dovezi concludente până să creeze o plasă de siguranță. Mai bine ar începe acum. >>
