Care este starea reală de spirit a francezilor, după aproape doi ani de pandemie și cu jumătate de an înaintea alegerilor prezidențiale? Cât de ancorat e spectrul unui război civil, în ce termeni curg discuția sensibile, precum rasism, migranți, bogăție, dincolo de rețelele sociale și platourile TV, atât de divizate ideologic azi? Le Monde a încercat să ia pulsul națiunii franceze printr-un proiect editorial special a cărui publicare se va întinde de-a lungul câtorva săptămâni (link-uri spre seria de materiale, în link-ul original, mai sus).
<< Editorial. În ajunul campaniei electorale, o sută de jurnaliști de la Le Monde, însoțiți de o sută de fotografi, le-au dat cuvântul concetățenilor, pentru a-și spune îndoielile, visele și temerile.
Editorialul „Monde”. Ce mai fac francezii? În această perioadă esențială, la sfârșitul unei crize de sănătate care ne-a dat viața peste cap, în pragul unei noi campanii prezidențiale, o etapă majoră în viața națiunii, am dorit să răspundem la această întrebare printr-o mobilizare fără precedent a redacției noastre
O sută de jurnaliști din Le Monde, însoțiți de o sută de reporteri-fotografi, s-au dus în tot atâtea sate, raioane, văi, școli, fabrici, asociații, cafenele sau saloane de coafură, pentru a da cuvântul concetățenilor noștri, pentru a le spune îndoielile, visurile, temerile, lucrurile cărora se opun, cele cu care sunt solidari.
Acest recurs masiv la reportaj, unul dintre genurile fundamentale ale jurnalismului pe care îl apărăm, ni s-a părut necesar pentru a ieși din îngrădirile perioadei actuale și pentru a ne lumina colectiv. După distanțarea, atâta timp impusă de pandemie, permite schimbul direct, la nivelul femeilor și bărbaților.
Pentru grilele de lectură obsesive ale comentatorilor și ideologilor, care pretind că organizează dezbateri publice în jurul unei teme sau unei singure cauze, el se opune unor fragmente care sunt tot atâtea nuanțe, adânciri, uneori contradicții, care alcătuiesc realitatea țării noastre.
Scenariul războiului civil este fals
Deci, ce ne spun aceste sute de „Fragmente din Franța”, pentru a fi publicate în următoarele două săptămâni pe site-ul nostru, în aplicația noastră, La Matinale du Monde, în cotidianul nostru și în „M”, revista noastră? Dacă vrem să ne îndepărtăm de televizoare și canale de opinie, dacă vrem să lăsăm sondajele și rețelele sociale în treaba lor, dacă vrem să deschidem ochii, societatea franceză pare infinit mai complexă, mai compozită, mai bogată decât portretul care ne este de obicei înfățișat. Apar trei descoperiri principale.
În primul rând aceasta: scenariul războiului civil este fals. Precum și cel al prăbușirii națiunii sau al dislocării societății franceze. Țara noastră nu este caricatura profeților și urăște antreprenorii care își declară viziunea nostalgică, uneori rasistă, asupra societății. Franța nu arată ca acest clișeu al unei națiuni care se reduce la violență, frică și în care dezbaterea publică ar trebui să se limiteze la imigrație, nesiguranță sau probleme de identitate.
A doua observație care rezultă din reportajele noastre este aceea că societatea franceză a ținut atunci când a trecut, ca și restul planetei, printr-o criză de sănătate, socială și economică, complet fără precedent, prin epidemia de Covid-19. Niciodată, cu excepția perioadelor postbelice, nu au existat astfel de transferuri financiare, prin intermediul bugetului de stat, pentru a susține solidaritatea națională, în special pentru a-i plăti pe cei care nu mai puteau lucra.
Ne ascultăm reciproc
A treia observație este aceea a unei decuplări între natura actuală a dezbaterilor politice și așteptările societății. Ascultându-i doar pe cei care fac zgomot pe stradă, pe rețelele de socializare sau pe televizoare, pentru a judeca starea țării doar prin prisma faptului divers, duce cu siguranță la un diagnostic înșelător. Acest lucru nu înseamnă că totul este bine, în special în ceea ce privește inegalitățile – sociale și generaționale – și nici că motivele preocupării colective nu sunt reale, în special în domeniile climatice și de mediu.
Mai presus de toate, acest lucru nu ne permite în niciun fel să evităm să punem întrebări dificile, uneori dureroase, privind distribuția bogăției, modelul educațional, sistemul de sănătate, locul cercetării, politicile în favoarea tinerilor sau viitoarea împărțire a datoriilor publice. Aceste probleme pe termen lung par az destul de grave și importante pentru a justifica vorbirea, ascultarea reciprocă și construirea opiniei fiecăruia – înainte de a decide.
Cu aceste „Fragmente ale Franței” și alte operațiuni editoriale care vor urma, la fel ca și cu acoperirea campaniei prezidențiale care se deschide, Le Monde intenționează să își îndeplinească misiunea față de cititorii săi, aducând aceste teme în prim-plan. >>
Alegerile prezidențiale din Franța, minate de fenomenul Zemmour și clona Fox News din peisajul media
Ma îndoiesc ca au călcat prin vreuna din cele peste 500 de zone in care, pe teritoriul Franței, staul francez nu exista. Când vor fi destul de mari sa le vadă toată lumea, vor da vina pe…? Oricum occidentul este dus, sunt plecați cu pluta toți, efectiv instinctul de supraviețuire le-a fost alterat pana la dispariție așa ca asta urmează, doar ca nu o știu sau daca aud, nu cred.