Nu este războiul lor, dar devine coșmarul lor politic și economic, comentează CNN.
<<Liderii mondiali care s-au opus atacului americano-israelian asupra Iranului sunt divizați între furia lui Donald Trump față de eșecul acestora de a se alătura conflictului și alegătorii care sunt profund ostili războiului și președintelui Americii.
Dilema lor schimbă dinamica dintre America și aliații săi. Liderii care odinioară încercau să-l îmbuneze și să-l flateze pe cel mai puternic om din lume îndrăznesc acum să-l critice și încearcă să se distanțeze de el. Și fac acest lucru nu doar din antipatie față de politica externă americană, ci și din cauza presiunilor legate de război care amenință mijloacele de trai ale poporului lor și, prin urmare, propriile guverne și cariere.
Chiar și liderii care au încercat să modeleze comportamentul lui Trump în timpul celui de-al doilea mandat reacționează la disprețul său. Prim-ministrul italian Giorgia Meloni a declarat luni că atacurile lui Trump asupra Papei Leon al XIV-lea sunt „inacceptabile”. Prim-ministrul britanic Keir Starmer, a cărui prietenie cu Trump s-a spulberat din cauza războiului, a declarat săptămâna trecută că este „sătul” că britanicii se confruntă cu facturi la energie mai mari din cauza acțiunilor lui Trump.
Relațiile dintre Trump și Starmer s-au înrăutățit din nou miercuri. Președintele a sugerat într-un interviu acordat Sky News că ar putea încerca să schimbe termenii unui acord comercial care este o prioritate uriașă pentru guvernul britanic.
Starmer a insistat însă că nu va insista să se alăture războiului împotriva Iranului. „Nu mă voi răzgândi. Nu voi ceda. Nu este în interesul nostru național să ne alăturăm acestui război și nu vom face acest lucru. Știu care este poziția mea”, a declarat liderul britanic în fața parlamentului.
Liderii reacționează la consecințele războiului pe care nu le pot controla, exemplu fiind avertizarea de marți a Fondului Monetar Internațional că lumea se îndreaptă spre un scenariu „advers” de o creștere de doar 2,5% în acest an, în scădere de la 3,4% în 2025.
Țările care depind de aprovizionarea cu gaze și petrol din Orientul Mijlociu ar putea avea o situație și mai proastă. FMI și-a redus previziunile de creștere pentru Marea Britanie la 0,8% în 2026, față de o proiecție anterioară de 1,3%. Această situație ar fi un dezastru pentru guvernul periclitat al lui Starmer, care nu și-a respectat promisiunea de a relansa economia.
Un alt aliat-cheie al SUA, Japonia, este, de asemenea, sub presiune deoarece se bazează pe energia din Orientul Mijlociu. Costurile mai mari de transport maritim împing prețurile în sus și amenință o creștere modestă a salariilor. Prim-ministrul Sanae Takaichi nu se aștepta niciodată să se confrunte cu astfel de dificultăți la scurt timp după victoria sa istorică în alegerile din februarie.
Chiar și înainte de războiul din Iran, Trump era profund nepopular pentru multe națiuni aliate. Un sondaj Pew Research de anul trecut a arătat că rata de aprobare a președintelui în peste o duzină de țări era de 35% sau mai mică. Aprobarea sa era mai mare decât cea a fostului președinte Joe Biden doar în câteva țări, printre care Israel și Nigeria.
Lipsa de conexiune nu reprezintă doar o ruptură care va dura pe tot parcursul administrației Trump. Ea amenință alianțele care au multiplicat puterea politică și economică a SUA timp de decenii. Între timp, antipatia lui Trump față de NATO a făcut ca garanțiile sale de apărare reciprocă să pară șubrede, chiar dacă nu decide să retragă complet SUA.
Casa Albă a lui Trump a precizat clar în retorica și documentele sale de politică externă că vede aplicarea puterii unilaterale a SUA ca fiind cea mai bună modalitate de a proteja interesele SUA în secolul XXI. Președintele pare să considere NATO nu ca o alianță defensivă, ci ca un instrument pentru a-și promova interesele de politică externă – de exemplu, într-un război în Iran. Trump are puțină toleranță față de aliații care se bazează pe umbrela de apărare a SUA, dar refuză să se alăture războaielor sale.
Dar înscrierea în luptă este imposibilă din punct de vedere politic pentru mulți lideri aliați. Aceștia se confruntă cu electorate care consideră războiul din Iran ca fiind neînțelept, puțin probabil să aibă succes și o încălcare a dreptului internațional. Denigrarea de către Trump a pierderilor grele ale aliaților în războaiele de după 11 septembrie nu a făcut decât să adâncească antipatia alegătorilor lor față de președinte.
Cum a tensionat războiul o legătură-cheie a lui Trump cu Europa
Previziunile FMI au arătat clar că acest conflict din Iran este mai mult decât o criză îndepărtată de politică externă pentru guvernele aliate. Acesta a devenit o amenințare internă și politică. Acest lucru, combinat cu antagonismul crescând dintre liderii aliați și președintele SUA, înseamnă că a-i sta alături ar fi o povară.
Meloni din Italia conduce un partid populist, de dreapta, și este unul dintre liderii europeni cei mai compatibili din punct de vedere ideologic cu Trump. Prin urmare, s-a poziționat ca o punte între Casa Albă și aliații europeni. Dar propria sa popularitate a fost afectată de creșterile prețurilor la combustibili cauzate de război.
Meloni are, de asemenea, un rol unic într-o națiune care are peste 40 de milioane de romano-catolici și o relație specială cu Vaticanul. Prin urmare, nu a avut nicio altă opțiune politică decât să critice atacurile lui Trump la adresa Papei. Dar schimbarea ei ar fi putut ruina mai mult de un an de diplomație dureroasă și de construire a relațiilor.
„Sunt șocat de ea. Am crezut că are curaj. M-am înșelat”, a declarat Trump într-un interviu pentru ziarul în limba italiană Corriere della Sera. „Ea este cea inacceptabilă, pentru că nu-i pasă dacă Iranul are o armă nucleară și ar arunca în aer Italia în două minute dacă ar avea ocazia.”
Meloni învață cum este să fii bombardat verbal de Trump. Această experiență făcea deja parte din viața liderilor din Canada, unde provocarea de a negocia cu Trump a transformat politica internă. Dacă nu ar fi fost Trump, este puțin probabil ca prim-ministrul Mark Carney – un fost bancher central și outsider politic – să fi ocupat măcar această funcție. Însă victoria sa electorală de anul trecut pe baza unei platforme anti-Trump a urmat atacurilor președintelui asupra suveranității canadiene.
Luni, Carney și-a consolidat mandatul și a transformat o administrație minoritară într-un guvern majoritar în urma a două victorii electorale speciale și a mai multor dezertări din partea partidelor de opoziție. La convenția Partidului Liberal din această lună, el a făcut aluzie la planurile expansioniste ale lui Trump. „Uniți, vom construi o Canadă puternică, o Canadă pentru toți, o Canadă puternică pe care nimeni nu o va putea lua vreodată”, a spus el.
Carney a făcut o alegere riscantă. Deși speră să colaboreze cu SUA, fundamentul puterii sale este confirmat de un mandat electoral și se bazează pe o fundație de rezistență față de Trump. Prin urmare, el este într-o formă politică mai bună decât mulți alți lideri aliați. Dar popularitatea sa va fi încă testată de factori pe care nu îi poate controla pe deplin, cum ar fi daunele economice legate de război; tarifele americane; și ceea ce se profilează ca o renegociere amară a unui acord comercial nord-american.
Trump era privit odată ca un erou pentru populiștii europeni, mulți dintre aceștia asumându-și realegerea pe baza unei poziții dure anti-imigrație, prezicând propria lor ascensiune politică. Toate acestea s-au schimbat în Ungaria în acest weekend. Trump, vicepreședintele JD Vance și mișcarea MAGA au făcut campanie pentru liderul populist Viktor Orbán, ca și cum acesta ar fi fost un senator republican într-un stat indecis. Dar rezultatele uimitoare ale alegerilor generale l-au înlăturat pe Orbán după 16 ani la putere.
Înfrângerea este posibil să accelereze o tendință a liderilor populiști din Europa de a se distanța de MAGA pentru propriul lor bine politic.
Paradoxul cauzat de presiunea lui Trump asupra liderilor aliați
Casa Albă a lui Trump nu a arătat niciodată prea multă îngrijorare cu privire la problemele politice pe care stilul neobișnuit al lui Trump le provoacă liderilor aliați. Se pare că are dispreț pentru Europa modernă. A consacrat sprijinul pentru grupurile populiste de acolo care luptă pentru a înlătura mai mulți lideri centriști în strategia sa de securitate națională. Vance a susținut că Europa tradițională și valorile sale ar putea fi pierdute din cauza imigrației din națiunile predominant musulmane din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Trump pare să creadă că este popular în străinătate și susține că demonstrațiile sale de putere americană au făcut ca Statele Unite să fie mai temute și respectate ca niciodată, fiind considerate cea mai „fierbinte” națiune de pe planetă.
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, vârful de lance al războaielor comerciale ale lui Trump cu națiunile aliate, a încercat marți să minimalizeze impactul războiului din Iran asupra națiunilor necombatante, spunând că FMI „probabil a reacționat exagerat”.
Liderii europeni ar putea deveni mai expliciți în criticile lor la adresa lui Trump. Dar au doar o limită de influență. Pozițiile lor sunt adesea subminate de cea mai mare vulnerabilitate a lor în relațiile cu SUA – armatele lor slăbite.
Când Trump s-a plâns că aliații NATO nu au trimis nave pentru a deschide Strâmtoarea Ormuz, a atins un punct sensibil. Nu era vorba doar de faptul că liderii aliați nu aveau sprijinul politic necesar pentru a face acest lucru: puterile NATO din afara SUA probabil că nu mai au capacitatea de a îndeplini o astfel de misiune după ani de reduceri în domeniul apărării.
Când Trump ia în considerare retragerea din NATO, el joacă o carte importantă: reînarmarea serioasă în Europa ar putea distruge guvernele din cauza reducerilor nepopulare în programele de sănătate și sociale pe care le-ar implica.
Așadar, chiar dacă se întorc împotriva lui Trump pentru propria lor conservare politică, omologii săi europeni înstrăinați nu pot risca o ruptură totală cu Statele Unite.
Dar cu cât președintele le cere mai mult intrarea într-un război nepopular, cu atât mai puțin au spațiu politic pentru a-l ajuta să-l pună capăt.>>
Vance îl atacă din nou pe Papa Leon: Să fie atent atunci când vorbeşte despre subiecte de teologie
