Confruntat cu un impas în estul Ucrainei și cu intensificarea atacurilor ucrainene pe teritoriul Rusiei, Vladimir Putin trebuie fie să caute o încetare a focului, fie să urmărească o formă de escaladare. Întrucât toate semnele indică faptul că îmbrățișează cea de-a doua alternativă, situația s-ar putea înrăutăți dramatic pentru toată lumea, dar mai ales pentru el, notează o analiză Project Syndicate.
<< Dacă președintele rus Vladimir Putin ar face o evaluare lucidă a situației războiului său cu Ucraina, ar căuta o încetare a focului. Dar, aparent, nu judecă limpede, deoarece toate semnele indică faptul că urmărește un anumit tip de escaladare. Dacă va porni într-adevăr pe această cale, va înrăutăți situația pentru toată lumea, dar în primul rând pentru el însuși.
De la întâlnirea sa din august 2025 cu președintele american Donald Trump, desfășurată la Anchorage, Putin încearcă să convingă Statele Unite să-l forțeze pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să accepte un acord care ar lăsa Rusia să controleze teritoriile pe care le-a furat deja — puțin sub 20% din teritoriul Ucrainei — și, în plus, să cedeze fâșia din regiunea Donețk pe care Ucraina încă o controlează.
Merită să ne amintim că, înainte de întâlnirea de la Anchorage, Trump beneficiase de sprijinul atât al Ucrainei, cât și al europenilor în încercarea de a obține o încetare imediată a focului. Dar, după discuția cu Putin, a abandonat brusc eforturile pentru o încetare a focului și, în schimb, a acceptat cererea lui Putin privind Donețkul. Europenii s-au grăbit, în mod firesc, să-l protejeze pe Zelenski de presiunile pe care Putin și Trump ar fi încercat să le exercite asupra sa, iar negocierile politice pentru încheierea luptelor au intrat în impas. Trump — păcălit din nou de Putin — a fost cel care a prelungit războiul.
Zona în cauză nu are nicio importanță economică, dar contează pentru apărarea Ucrainei și are o greutate simbolică pentru Putin, care a modificat Constituția Rusiei în 2022 pentru a revendica Donețkul ca parte a Rusiei. Prin urmare, ideea ca Ucraina să-și cedeze poziția este exclusă din start. În ultimul an și jumătate, armata rusă a suferit o pierdere treptată a capacităților, reflectată în scăderea calității trupelor ruse, în timp ce capacitățile Ucrainei în domeniul tehnologiei de luptă s-au îmbunătățit considerabil. Ca urmare, linia frontului a devenit o „zonă a morții” care abia dacă se mai deplasează.
Desigur, Putin pare încă să creadă că forțele sale pot prelua controlul deplin asupra regiunii Donețk, iar generalii săi se tem în continuare de consecințele faptului de a-i spune că acest lucru nu poate fi realizat. Dar șansele sunt categoric împotriva lui. În egală măsură, Putin crede că atacarea centrelor de populație civilă și a infrastructurii critice poate forța Ucraina să capituleze. Însă, deși fără îndoială provoacă multă suferință, bombardamentele aeriene, de unele singure, nu au câștigat niciodată un război, iar acest lucru nu se va schimba în Ucraina. În ultimele luni, Ucraina și-a intensificat atacurile cu drone de rază medie și lungă în Rusia, unde a scos din funcțiune o parte semnificativă a capacității de rafinare și a declanșat o criză a combustibilului cu un impact politic dureros în întreaga Rusie. Ucraina nu va face decât să intensifice în continuare aceste atacuri.
Dar adevăratul factor care ar putea schimba situația ar putea fi efortul Ucrainei de a întrerupe lanțurile de aprovizionare care leagă Crimeea de Rusia. Ucrainenii au atacat fără încetare camioanele de marfă care circulă pe coridorul terestru ocupat din estul Ucrainei, podul și feriboturile care traversează Strâmtoarea Kerci, precum și navele care încearcă să transporte provizii prin Marea Azov. Această campanie a complicat deja situația pentru Kremlin și s-ar putea dovedi o catastrofă politică dacă controlul rusesc asupra Crimeei ar fi serios contestat. În acel moment, nici măcar înghețarea conflictului în actuala „zonă a morții” s-ar putea să nu mai fie o opțiune.
În afară de Putin, este puțin probabil să mai fie cineva în Rusia profund preocupat de fâșia din Donețk care blochează acum procesul politic. Dar mulți — pe bună dreptate sau nu — sunt preocupați de Crimeea. Într-adevăr, acapararea peninsulei de către Putin, în martie 2014, i-a sporit popularitatea și a pregătit terenul pentru invazia sa pe scară largă din 2022.
Însă obiectivul invaziei din 2022 — subjugarea militară și politică a întregii Ucraine — este de neatins, ceea ce înseamnă că Putin a eșuat deja. Rămâne o întrebare deschisă dacă își poate menține puterea în urma unei încetări a focului prin care ar recunoaște acest rezultat. Dar aproape sigur nu ar putea supraviețui unui scenariu în care pierde controlul asupra Crimeei.
De aceea, dacă ar fi rațional, Putin ar trebui să uite de Anchorage și să accepte acum o încetare a focului. Dacă își continuă cursul actual, este puțin probabil să obțină fâșia din Donețk pe care o dorește, dar este foarte probabil să-și piardă controlul asupra Crimeei. În plus, sondajele de opinie sugerează că o mare majoritate a rușilor sprijină încheierea războiului.
O încetare a focului ar pune, cu siguranță, capăt conflictului. Un acord politic durabil ar fi însă încă departe. Dar cel puțin ar aduce conflictul în sfera politicului, ar determina schimbări atât în Rusia, cât și în Ucraina și ar permite desfășurarea diplomației cu implicarea mai multor actori externi. Din nefericire, Putin pare hotărât să continue pe cursul actual, îndreptându-se spre marginea prăpastiei. >>
