Primul tur prezidențial a demonstrat că suveranismul de tip legionaroido-putinist are mai mulți cai troieni în România decât pare. După cum, a demonstrat și faptul că unul dintre ei chiar a fost crescut meticulos, cu atenție la cele mai mici detalii, în baza unor planuri pe termen lung, demarate cu foarte mult timp înainte de specialiști în cabaline strategice, ce acționează deopotrivă pe plan intern și moscovit.
Sub aspectul voturilor, Călin Georgescu a reușit un sprint șocant de eficient, părând că s-a ivit de nicăieri, dar de umflat se umflase organic, de-a lungul unui întreg deceniu.
Capitalul său politic, evidențiat de rezultatul din primul tur al prezidențialelor, a fost unul de natură să se reflecte inevitabil și în mersul scrutinului parlamentar.
Asta însemna – constatare de bun simț posibilă încă de zilele trecute – că pe lângă AUR, mai exista încă de duminica trecută potențial serios ca noul Parlament să găzduiască trei partide putiniste, nu doar unul. Și SOS, și POT, nu doar AUR.
Rezervorul electoral al lui Călin Georgescu cristalizase, așadar, cu destul timp înainte de alegerile legislative, un viitor Parlament în care raportul PUTIN-NATO să tindă spre 30%-70%, 35%-65 sau chiar 40%-60%. (LATER EDIT: Rezultatele la urne indică așadar o pondere în intervalul 30-35%, pentru extrema dreaptă, cu trei partide intrate în noul Parlament – AUR, SOS, POT)
Deja “numai” un 25%-75% ar fi fost de suficient rău augur.
Analizele asupra votului de la legislative vor continua să se tot rafineze pe măsură ce avansează numărătoarea buletinelor băgate de români în urne, fix pe 1 decembrie.
Un lucru însă este cert: ne așteaptă câțiva ani deosebit de dificili, cu un Parlament în care polul suveranisto-putinist va cântări greu. Și vom avea plăcerea sado-maso de a vedea cât ai clipi ce înseamnă, concret, asta – sub aspectul activității legislative și al obstacolelor din calea noului guvern, în caz că noul guvern va fi totuși unul care să nu conțină arcul moscovit.
Apoi, fragmentarea votului pe zona polului reformisto-atlantist va face să arate ca un mers neîncetat pe sârmă deopotrivă negocierile pentru formarea guvernului, ca și capacitatea acestuia de a face reforme economice, sociale și chiar politice de care România are nevoie ca de aer (mai ales în cazul primelor).
În orice caz, demn de reținut este și faptul că polul reformisto-europeano-atlantist va fi atât de reformist, de european și de atlantist și pe cât va permite și va fi dispus să-l facă să fie, ghici cine? Tocmai PSD. Căci ponderea PSD, o indică cifrele, va atârna greu spre foarte greu.
Exista, desigur, numeroși vinovați pentru situația de forță majoră (din punct de vedere politic și chiar geopolitic) în care s-a trezit România tocmai în luna în care aniversează 35 de ani de la prăbușirea dictaturii comuniste.
Următoarele zile și săptămâni vor aduce de la sine analize tot mai rafinate și pe acest palier.
Azi, însă, la cald, aș zice că merită pusă lupa pe comportamentul subversiv al unei instituții profund politicianiste, deși, la prima vedere le poate părea multora a fi paralelă cu politica: Biserica. Cu precădere Biserica Ortodoxă Română.
Ahtiată după finanțare pe ochi frumoși de la stat și totodată ahitată după cât mai multă putere la vârful, dar și în toate interstițiile societății, BOR a are la activ, după 1989, decenii întregi de abuz de încredere comis la adresa populației (mai ales la adresa păturilor vulnerabile economic, social și ecleziastic).
Biserica a stat la masă cu orice tip de personaj ori partid politic și cu orice personaj potent economic sau persoană juridică potentă economic, dacă asta se putea solda cu mai pline cufere patriarhale sau parohiale, cu mai multă putere, ori cu derularea de proiecte tot mai faraonice – piesă de rezistență la acest ultim capitol fiind edificarea Catedralei Mântuirii Neamului (la acest ultim capitol, cel al CMN, preferata mea e următoarea: <span;>300 de sfinți vor fi bătuți în piatră și suflați în aur, idem și peste 100 de scene biblice – asta arăta un reportaj Pro TV din noiembrie 2022; până la acel moment, catedrala înghițise deja 200 de milioane de euro, dar finalizarea era încă departe).
Biserica nu s-a delimitat de Calin Georgescu, cum nu s-a delimitat când au sărit calul și alți putiniști pur sânge, nici atunci când CG s-a înhăitat cu exponenții curentului legionar. Nici atunci când a predat înțelepciunea rusă. Nici atunci când a declarat că nu vor mai exista partide.
Calin Georgescu exploatează imaginea Bisiericii, iar Biserica e suspect de îngăduitoare cu el (asta, probabil, și pentru că de la un punct încolo nu mai există graniță între îngăduință și complicitate).
Polul suberanisto-putinist, format din AUR, SOS, POT și Călin Georgescu nu ar fi dobândit tracțiunea pe care o are azi dacă Biserica Ortodoxă Română, prin clerul ei de rang mai înalt ori mai modest, ar fi fost scrupuloasă cu transferul de brand și de încredere către cele mai insalubre zone ale politicului intern și ale servilismului față de interes extern, a se înțelege rusesc
La început, au proliferat, cu ajutorul preoțimii din subordinea BOR, celebrii baroni pesediști. Azi, proliferează, tot sub pulpana BOR, trimișii informali ai criminalului Putin pe pământ românesc.
Cazul AUR-ȘOȘOACĂ devenise de multă vreme caz-școală al modului în care BOR s-a lăsat exploatată, dacă nu chiar complice, la ascensiunea nenorocirii suveranisto-legionaroido-putiniste.
Cazul Călin Georgescu-POT e un caz încă și mai școală.
Până și cupletul Simion-Șoșoacă are de recuperat hectare la capitolul invocat cu patos de Kirill divinitatea, biserica, crucea, valorile tradiționale, izvorul strămoșesc.
Mai mult, poziționările de tip legionaroid, pro-Rusia, anti-democrație, anti-Europa, anti-NATO au fost de un și mai accentuat zel la Călin Georgescu, acesta din urmă putând astfel să tragă după el încă un partid “creștin” de rit moscovit – POT – pe lângă cele două deja în ascensiune – AUR și SOS.
În tot acest timp, Biserica Ortodoxă Română și-a păzit turma ovină de gherele lupilor cam cum ar păzi-o lupul de confrații săi.
Preoți și călugări din cadrul BOR au făcut campanie pentru putiniști cam din toate pozițiile – la altar, prin mănăstiri, în pelerinaje, în varii conferințe, pe rețele sociale, în interviuri, din ușă în ușă – la câte o sfeștanie – în dialoguri “nevinovate”, în scara ori în fața blocului, cu enoriașii mai slabi de înger.
Apoi, Patriarhia Română nu a avut nicio problemă, ani, luni, săptămâni și zile în șir cu elucubrațiile legionaroide ale lui Călin Georgescu. Nici cu elucubrațiile despre “înțelepciunea rusească”, emise de Călin Georgescu. Și nici cu faptul că, cu jumătate de an înaintea alegerilor prezidențiale și parlamentare, același Călin Georgescu prorocea pieirea partidelor, a “gloabelor” de partide. Altfel spus, BOR a rămas indulgentă din cale-afară cu un individ care prorocea ca salvare calea spre dictatură (într-o țară în care dictatorii au nenorocit oameni, au otrăvit mentalități, au demolat biserici).
De la bugetul de stat, deci din buzunarul fiecăruia dintre noi, cultele primesc sute de milioane de euro anual. Pe măsură ce se apropie câte un exercițiu electoral, dărnicia statului, pe spinarea contribuabilului, tinde chiar să crească (a fost chiar cazul lui 2023-2024).
De la bugetul central și de la administrații locale, cam 400 de milioane de euro, în total, va fi înghițit până la finalizare doar Catedrala Mântuirii Neamului.
O măgăoaie din beton armat, cărămidă și mozaic, diverse aliaje, lemnărie și alte cele suge din buzunarele noastre, ca o ventuză divină, ceea ce nu și-ar putea imagina în veci nici cel mai optimist dintre noi că ar putea primi vreodată proiectele noi de școli, grădinițe, creșe și spitalele.
Ideea, pe final, e simplă: cu bani grei și cu o sfidătoare ușurință, statul român a finanțat, prin intermediul Bisericii, tocmai atentatul la orientarea strategică a României, la care asistăm azi sub forma acestor alegeri.
AUR, SOS, POT, apoi Simion, Șoșoacă și Georgescu au proliferat în România, spre șocul Vestului și deliciul Estului, grație banilor luați din buzunarele contribuabililor și direcționați spre preaplinul unei Biserici fără niciun Dumnezeu.
Amin! Dar jale!
