<< În timp ce europenii dezbat dacă s-ar putea descurca fără gaz rusesc și cu ce preț, s-a vorbit mult mai puțin despre cum să se pregătească pentru penuria de gaze dacă Rusia își va asuma să închidă robinetele. Inevitabile deficite severe de gaze ar necesita un răspuns politic cuprinzător – care ar trebui să înceapă acum>>, scriu Karsten Neuhoff și Isabella M. Weber, pentru Project Syndicate.
<< Ce ar însemna pentru economiile europene oprirea importurilor de gaze rusești? Întrebarea îi împarte puternic pe economiști. Toată lumea este de acord că ar exista consecințe negative, dar cât de rele? Previziunile variază de la o recesiune ușoară până la dezastru economic și șomaj în masă.
Cu toate acestea, pentru toată energia intelectuală care a fost cheltuită pentru estimarea importanței potențialelor contracții ale PIB-ului, s-a vorbit mult mai puțin despre cum să se pregătească pentru penuria de gaze dacă Rusia își va asuma să închidă robinetele. Este în oglindă cu prognoza extinderii pagubelor pe care le va provoca un uragan, în loc să se pregătească efectiv pentru furtună.
Dar acum, când Rusia a suspendat livrările de gaz către Polonia și Bulgaria, factorii de decizie și experții europeni nu au de ales. Aceștia trebuie să-și schimbe atenția de la discuția pe rezultate probabile (pe care nimeni nu le poate prezice cu precizie) la limitarea consecințelor reale ale potențialelor lipsuri de gaze. Toți furnizorii de gaze din Europa – nu doar producătorii din Uniunea Europeană, ci și țările vecine care livrează gaz prin conducte și exportatorii de gaze naturale lichefiate la nivel mondial – operează deja la capacitate maximă. Gazul livrat în mare parte prin conducte din Rusia reprezintă 40% din furnizarea UE. În cazul în care această aprovizionare ar fi întreruptă – așa cum s-ar putea întâmpla – consumul de gaz al UE ar trebui redus semnificativ.
În principiu, trei mecanisme pot facilita acest consum redus: prețuri mari, programe guvernamentale și raționalizarea obligatorie. În opinia noastră, mecanismul de preț în sine nu va fi suficient pentru a gestiona lipsurile. Prețurile gazelor sunt deja la niveluri record în Europa, iar economia de gaz este departe de a fi suficientă. Creșterile ulterioare ale prețurilor ar exacerba inflația și i-ar afecta cel mai puternic pe cei săraci. Și pentru că raționalizarea obligatorie ar trebui să fie o ultimă soluție, credem că ar trebui să se acorde mai multă atenție celei de-a treia opțiuni: inițiativele guvernamentale.
Într-un recent briefing de politică pentru Institutul German pentru Cercetări Economice, noi solicităm un plan de urgență la nivelul UE pentru a face economii de gaze. Pentru a evita provocările populiste care se profilează din dreapta, orice astfel de plan trebuie să obțină sprijinul statului și să fie perceput drept corect. Fără participarea largă a părților interesate și solidaritatea la nivelul UE, grupurile avantajate se vor descurca mult mai bine decât altele, agravând inegalitățile existente și accentuând diviziunile în cadrul și între societățile europene.
Deși UE are câteva directive de urgență pentru furnizarea de energie electrică și infrastructură, niciuna nu este potrivită pentru a gestiona amploarea posibilelor penurii care ar urma dintr-o suspendare bruscă, de luni de zile, a livrărilor de gaze rusești. Majoritatea mecanismelor existente au fost concepute pentru întreruperi de scurtă durată, cauzate de vreme extremă sau defecțiuni tehnologice și pentru a proteja consumatorii rezidențiali, supunând astfel utilizatorii industriali la raționalizări obligatorii. Dar dacă o întrerupere durează câteva luni, închiderea sectoarelor industriale consumatoare de energie din economia europeană nu este o opțiune viabilă. Ar putea avea efecte secundare severe, inclusiv mai mult stres asupra lanțurilor globale de aprovizionare, cu potențiale implicații de mare amploare pentru inflație și creștere.
Prin urmare, economiile de gaz la o scară suficientă pentru a compensa penuria ar trebui să includă contribuții semnificative din partea tuturor grupurilor de utilizatori de gaze – consumatori rezidențiali și servicii, precum și industrie. Acest lucru ar necesita obiective clare și o partajare corectă a sarcinilor între statele membre ale UE, între gospodării și între utilizatorii rezidențiali și industriali. Dar pentru a fi acceptabile din punct de vedere politic și gata de pus în practică, astfel de obiective trebuie negociate preventiv.
În plus, cât mai este timp, clădirile cu încălzire pe gaz ar trebui să fie modernizate cu izolație termică suplimentară. Acesta este un efort pe scară largă care va necesita un plan de investiții de urgență. Economii suplimentare pot fi realizate prin recalibrarea sistemelor de încălzire, dar vor fi necesare și unele răspunsuri comportamental dificile. De exemplu, pentru fiecare scădere cu 1° Celsius a temperaturii camerei, europenii își pot reduce consumul de gaz pentru încălzire cu aproximativ 10% și pot fi realizate economii suplimentare lăsând încăperile neocupate neîncălzite.
Solicitarea adresată oamenilor să economisească gaz ridică întrebări importante privind distribuția și legitimitatea. Pentru a câștiga sprijinul poporului, guvernele vor trebui să aducă un argument convingător pentru o acțiune stabilită de comun acord. Planurile lor trebuie să includă modalități corecte de alocare a efortului, sprijin și îndrumări pentru realizarea de economii, măsuri pentru asigurarea transparenței și, dacă este necesar, mecanisme de asigurare a conformității. Procesul va fi mai ușor și mai eficient dacă guvernele UE decid împreună asupra obiectivelor de economisire a gazelor, fiecare stat membru îndeplinindu-și corect partea. În cazul în care lipsurile apar fără un plan de urgență în vigoare, împărțirea haotică a sarcinii este posibil să dăuneze celor mai vulnerabili, în mod disproporționat.
Având în vedere gama largă de părți interesate, implicate, negocierile asupra planurilor de urgență ar trebui să aibă loc imediat. Obiectivele și măsurile de economisire a gazelor vor fi inevitabil „coloana vertebrală” a oricărui răspuns UE la o întrerupere. Acestea vor fi mai credibile dacă vor fi convenite în paralel cu planuri de urgență pentru raționalizare și măsuri suplimentare de solidaritate. Elaborarea politicilor economice trebuie să îmbrățișeze logica pregătirii pentru dezastre, acordând o atenție specială problemelor de echitate, solidaritate și legitimitate.
O schimbare a focalizării de la prognoza economică la pregătirea pentru dezastre s-ar putea dovedi critică pentru capacitatea Europei de a face față costurilor sociale, economice și politice ale unei întreruperi a aprovizionării cu gaze. Sarcina factorilor de decizie este să dezvolte mai mult decât răspunsuri la deficit bazate pe preț, să se asigure că toată lumea contribuie în mod echitabil și să limiteze daunele cât mai mult posibil.>>
