Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, cataloghează drept ”aberaţii” argumentele celor trei judecători de la Curtea Supremă care au decis să-i achite pe torţionarii tatălui său pe motiv că nu a existat o relaţie de adversitate între Securitate şi disidenţii regimului ceauşist.
”După cum spun aceşti magistraţi, nu a existat nici măcar o relaţie de adversitate între torţionari şi tatăl meu şi nici în general între Securitate şi opozanţii regimului Ceauşescu. Aceste aberaţii sunt astăzi într-un document juridic, oficial, al unor magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România. Acest caz nu este reprezentativ doar pentru cei doi torţionari şi Gheorghe Ursu, ci pentru criminalitatea Securităţii ceauşiste din anii 70-80, unde au existat mii de victime – oameni bătuţi, arestaţi, torturaţi, trimişi la spitale psihiatrice. E un precedent foarte periculos, toxic şi pentru cazul muncitorilor de la Braşov, unde există de ani de zile un dosar îngropat la Secţia Specială, şi pentru Dosarul Revoluţiei, cu mii de victime, sau dosarul tuturor disidenţilor torturaţi la Aiud”, a precizat Andrei Ursu, în emisiunea Insider politic, difuzată la Prima TV.
Fiul disidentului Gheorghe Ursu califică drept ”scandaloasă şi abjectă” sentinţa definitivă de achitare primită de torţionarii tatălui său, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş.
”Este o sentinţă scandaloasă. Este o sentinţă abjectă. Probatoriul a fost foarte solid, covârşitor, dosarul are zeci de volume de mărturii care arată vinovăţia celor doi torţionari şi vinovăţia întregului aparat represiv care a acţionat în anii ’70- ’80 şi care a făcut multe victime. (…) Acest complet de judecată a ajuns să spună că Securitatea nu a fost violentă, că au fost doar nişte cauze întâmplătoare, izolate, că nu se poate spune nici măcar că a existat o relaţie de adversitate între disidenţi şi aparatul represiv. Judecătorii au considerat că aceste cazuri de violenţă n-au fost exact în 1985 (anul în care Gheorghe Ursu a murit în arestul Securităţii – n.r.) . Au fost în ’83, în ’87… Această motivare, că aceste cazuri de violenţă n-ar fost în aceeaşi perioadă cu Gheorghe Ursu, este pur şi simplu kafkiană. De fapt, în 1985, Radu Filipescu era deţinut la Aiud şi bătut. Radu Filipescu şi toţi colegii lui erau bătuţi la zarcă, ţinuţi ca Hristos, suspendaţi, cu inele, ca şi Gheorghe Ursu, care a trecut şi el trei zile pe la izolare severă, unde a fost bătut sălbatic”, a adăugat Andrei Ursu.
Andrei Ursu crede că ar fi ”un punct de onoare” pentru Parchetul general dacă ar găsi o cale extraordinară de atac în acest dosar.
”Să vedem despre ce este vorba. Nu pot să-mi pun o speranţă sau nu, trebuie să văd despre ce este vorba, să vorbim şi cu avocaţii noştri. Dacă Parchetul e în stare de aşa ceva, ar fi o bilă albă şi un punct de onoare pentru Parchet, dacă ar găsi o asemenea cale extraordinară de atac. Aici e vorba nu numai despre impunitatea celor doi torţionari, Pârvulescu şi Hodiş, e vorba despre impunitatea tuturor crimelor din anii ’80. E vorba despre o responsabilitate pentru generaţiile viitoare. Să nu se mai întâmple! Să împiedicăm o viitoare dictatură, pentru că asta este esenţa dictaturii: violenţa, aparatul represiv. O dictatură nu se susţine fără un aparat represiv violent”, a mai afirmat Andrei Ursu, la emisiunea Insider politic, potrivit News.ro.
Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, au fost achitaţi joi, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar decizia este definitivă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să respingă ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile din acest dosar.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anunţat că se analizează soluţia dispusă de ICCJ în cazul torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu, inclusiv pentru a se identifica o posibilitate juridică de a declara o cale extraordinară de atac.
