„Comparația cu Vietnamul nu surprinde proporția dezastrului de acum din Afganistan”, spune analistul Armand Goșu într-un interviu oferit platformei Contributors.
„În fond, la Saigon a fost o operațiune pregătită. Armata, CIA au evacuat cu elicopterele în câteva ore mii de oameni, nu doar cetățeni americani ci și mulți localnici care colaboraseră cu americanii. Felul în care administrația de la Washignton a luat decizia de evacuare, fără consultarea președintelui Așraf Gani, cel mai pro-american președinte afgan care s-ar fi putut imagina, fără consultarea aliaților din NATO, fără să pună presiune pentru încheierea unui acord între guvernul de la Kabul și talibani nu doar că o să scadă prestigiul Statelor Unite, ci o să reducă încrederea în alianța cu SUA și în promisiunile americanilor, iar garanțiile lor nu vor mai valora nimic”, este de părere Goșu.
Aliații americanilor s-au concentrat pe evacuarea localnicilor cu care au colaborat. E viața acestora în pericol?
Da, sunt primele ținte ale talibanilor. La interogatoriile derulate de serviciile secrete participau ca translatori localnici, deci sunt martori care-i pot recunoaște și așteaptă ocazia să-i vâneze. ONG-urile locale finanțate de Occident promovau valori străine tradițiilor din societatea afgană, de exemplu drepturile femeilor, școală, planificare familială; făceau educație sexuală în sate și împărțeau prezervative tinerilor… activiștii acestor fundații sunt primele ținte ale talibanilor. La fel și tinerii îmbrăcați occidental, care-și tund părul de pe față, femeile și fetele care umblă cu fața descoperită, angajații posturile de radio FM care transmit muzică. Canadienii, germanii, spaniolii, norvegienii au avut sute de proiecte locale, prin sate, cu construcții de școli, proiecte de canalizare, apă potabilă… și au lucrat cu mii de afgani. Toți aceștia ar fi trebuit evacuați deja, pentru că viața lor și a familiilor lor este amenințată. Nu puțini au fost deja uciși.
Americanii par să fi avansat acum mult în evacuarea colaboratorilor. Inițial au negociat cu fostele republici sovietice crearea unor tabere de triere a refugiaților afgani. După care, au înțeles că trebuie să fie mai discreți. Neprimind ce solicitaseră, au evacuat direct în SUA zeci de mii de afgani, pe care-i așteaptă lungi proceduri de interviuri, care pot dura mai bine de un an, după care va începe integrarea lor în noua țară.
Instituțiile americane improvizează și ele sub presiunea timpului. Mai toți oficialii americani se declară surprinși de viteza cu care avansează talibanii, se destramă armata și poliția afgană, se prăbușesc instituțiile controlate de guvernul de la Kabul. De multe ori fără să mai opună nici o rezistență, semn că moralul oamenilor din aceste instituții a căzut odată cu anunțul retragerii din Afganistan a lui Biden. De doi ani, americanii erau o prezență mai mult simbolică, dar care conta enorm pentru moralul armatei și poliției afgane. Cred că nici nu mai erau 2500, mare parte fuseseră retrași de Trump, va trebui să controlez cifra.
Încă un detaliu important. Această evacuare pune mari probleme de surse umane, vorbesc despre rețelele CIA, care pot să ofere informații de pe teren. Plecarea colaboratorilor locali ai CIA și armatei o să-i lase pe americani fără informații esențiale, ceea ce pare să indice decizia Washington-ului de a se ține departe de Afganistan vreme de mai mulți ani, poate chiar decenii.
Costurile acestei retrageri sunt foarte mari și vor fi plătite mulți ani de acum încolo de politica externă americană. Iar Afganistanul post-american, va fi locul ideal unde vor înflori organizațiile teroriste, Al Qaida, ISIS.
E o victorie pentru Putin retragerea SUA din regiune? O să crească influența Rusiei și a Chinei în Asia Centrală?
Nu cred că Rusia are de ce să fie mulțumită. Cred, mai degrabă, că președintele Vladimir Putin are motive foarte serioase de îngrijorare. Prezența NATO în Afganistan securiza granița sudică din Asia Centrală a Rusiei și pe aliații ei, fostele republici sovietice, pe care Moscova le patronează. Era mai ușor pentru Putin să discute cu președintele american. Pe multe dosare legate de Afganistan, SUA și Rusia au colaborat.
Chiar dacă orice retragere americană, mai ales aceasta din inima Eurasiei, va fi percepută la Moscova ca o înfrângere a Occidentului, Rusia nu obține decât un instrument de șantaj în relația cu Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, state care au frontieră comună cu Afganistanul. Avea nevoie Moscova de acest instrument? Exista riscul ca tadjicii și uzbecii să iasă de sub patronajul Rusiei, să se îndrepte spre SUA, Turcia sau China? N-am sesizat așa ceva. În plus, nici China, Pakistan și nici Iran nu manifestau veleități de hegemon în Asia Centrală ex-sovietică.
Cât privește China, scurta graniță cu Afganistanul, la capătul unui coridor, poate fi o poartă de intrare a islamismului militant într-o regiune foarte sensibilă din vestul țării, Xinjiang, unde trăiesc uigurii. Deci, cred că și chinezii ar fi preferat să-i știe pe americani în Afganistan, împiedicând răspândirea islamismului. Ca să-și extindă investiițiile în Afganistan, China are nevoie de stabilitate. Talibanii n-o pot oferi.
Pakistanul are cel mai mult de câștigat, poate controla țara vecină, Afganistanul, prin intermediul mișcării taliban.
De ce vrea Pakistanul să controleze Afganistan?
Granița dintre Afganistan și Pakistan este contestata “linie Durand” după numele ofițerului britanic care a trasat-o înainte de 1900. Afganistanul n-o recunoștea și pretindea că în granițele sale ar trebui să fie încorporați toți paștunii. Or, tocmai că frontiera trasată de Durand sparge în două grupul etnic al paștunilor.
Zona e un mozaic etnic. Principalul grup etnic din Afganistan, paștunii, reprezintă 42% din populație, adică 15 milioane. Însă, în Pakistan trăiește cea mai numeroasă comunitate paștună, circa 43 de milioane de oameni, puțin peste 15% din întreaga populație a Pakistanului. Având în vedere pozițiile revizioniste ale unor importanți oameni politici afgani care contestau frontiera sudică, pentru Islamabad prezența unui guvern prietenos la Kabul e o problemă de securitate națională.
Și de ce n-ar intra Rusia în Afganistan, după retragerea americană? S-a vorbit despre acest scenariu în presa internațională de mai multe ori.
E un scenariu puțin probabil. De ce? Echipa care conduce Rusia în acest moment a trăit experiența războiului din Afganistan, mulți dintre ei erau atunci tineri ofițeri KGB, în armată, tremurau pentru viața unor rude, prieteni, colegi trimiși în Afganistan, nu cred că vor să repete greșelile conducerii sovietice. Afganistanul simbolizează pentru această generație mormântul Uniunii Sovietice, în care groparul Leonid Brejnev a aruncat țara, din prostie și inconștiență. Și a făcut-o fără să țină seama că faptul că toate instituțiile relevante, de la Ministerul Apărării și KGB, la institutele de cercetare ale Academiei i-au recomandat să nu inițieze ample operațiuni militare în Afganistan.
Astăzi, faptul că Moscova are relații bune cu toți actorii relevanți, din interiorul și afara Afganistanului, îi asigură o poziție de invidiat. Cu o bună cunoaștere a situației pe teren și o solidă expertiză științifică, cu o rețea de agenți și cu puncte diplomatice (consulate în primul rând) deschise în diverse zone, Moscova va conta în toate aranjamentele regionale.
Interviul integral – AICI.
