Scurt, sec, repetitiv, foarte iritat, dar pe fond nimic nou – cam la atât poate fi redus “marele” anunț făcut miercuri seară de președintele Nicușor Dan.
Șeful statului le-a bătut obrazul partidelor, acuzându-le că nu le pasă decât de copilării precum alegerile parlamentare din 2028, în timp ce el, președintele, se ocupă cu treburi de oameni mari, precum evitarea prăbușirii economice e țării și păstrarea direcției pro-occidentală a țării.
Nicușor Dan s-a mai arătat îngrijorat, românilor le-a cerut să-și păstreze calmul și speranța, apoi a plecat.
Prin exercițiul acesta frugal, dar bățos de comunicare publică, Nicușor Dan nu a lăsat miercuri de înțeles altceva decât că este mai supărat pe PNL și USR decât pe PSD, că nu vrea altă soluție decât pe cea a guvernului Tomac, dar că guvernul Tomac nu a strâns nici până acum voturile necesare pentru a fi învestit.
Altfel spus: încăpățânare prezidențială pe toată linia și blocaj prezidențial pe toate palierele – cu repetiție.
Plasând lucrurile într-un context mai larg, ar fi de remarcat faptul că președintele a devenit extrem de volubil pe tema calculelor egoist-electorale ale partidelor, dar asta abia după moțiune, deci într-o perioadă în care doar faptul de a fi volubil contează prea puțin. În schimb, președintele a fost suspect de tăcut pe tema egoismului electoral al partidelor (a se citi PSD) în perioada premergătoare moțiunii, deci într-o perioadă în care faptul de a fi volubil, de la nivelul funcției sale, ar fi putut cântări semnificativ și ar fi avut potențial de a împiedica deriva debilă produsă de PSD-Grindeanu alături de AUR.
Cumva, pare că Nicușor Dan a dormit în post înainte de 5 mai, nederanjând atunci nici măcar cu o pană un PSD care astfel și-a putut pregăti liniștit procesul de demolare a unui guvern funcțional.
Și s-a trezit brusc din somn de curând, când tot ceea ce i-a rămas președintelui e să constate că-i jale și nu există un orizont rezonabil de a nu mai fi jale, să le ceară nevinovaților (PNL și USR) să-l scoată din încurcătură, să protejeze cu zel PSD-ul vinovat și să dea asigurări goale poporului și partenerilor exerni că va fi bine.
Miercuri, supărarea președintelui a fost lipsită de echivoc, tonul său țâfnos trădând ca niciodată până acum o teamă fantastică de eșec.
Este de înțeles faptul că Nicușor Dan simte asta, întrucât datele problemei îi sunt într-adevăr potrivnice. De neînțeles însă este de ce a asistat Nicușor Dan pasiv la coacerea actualei crize și de ce, ulterior producerii ei, a ales calea vizibil înfundată deopotrivă sub aspect politic și cel al legitimității.
Miercuri, președintele a dat un mesaj parțial corect – e corect să fie îngrijorat, e corect și diagnosticul că dialogul între partide e fracturat. Dar a fost totodată și un mesaj parțial incorect – căci e incorect să omiți (din nou) menționarea vinovatului pentru situația creată, PSD, și să lași impresia (din nou) că toate partidele sunt aceeași mizerie.
Însă cel mai dureros lucru de remarcat este faptul că mesajul de miercuri al lui Nicușor Dan a venit cu o întârziere mare de tot: de cel puțin o lună și jumătate, chiar două și poate trei.
Un președinte neputincios. Doar dacă se răzgândește mai poate spera să își revină
