Am depășit cu mult cele 24 de ore în care Donald Trump a promis că va pune capăt războiului rusesc de agresiune împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, prima săptămână a lui Trump de la inaugurarea sa la 20 ianuarie a fost una încărcată în ceea ce privește Ucraina, scrie într-un editorial din Novaia Gazeta Europa Stefan Wolff, profesor de securitate internațională la Universitatea din Birmingham.
<< În discursul său de inaugurare, Trump a făcut doar o referire indirectă și trecătoare la Ucraina, criticându-l pe predecesorul său Joe Biden pentru că a condus „un guvern care a acordat fonduri nelimitate apărării frontierelor străine, dar refuză să apere frontierele americane”.
Prima declarație mai substanțială a lui Trump despre Ucraina a fost o postare pe rețeaua sa TruthSocial, în care amenința Rusia cu taxe, tarife și sancțiuni în cazul în care omologul său rus nu era de acord să încheie rapid un acord. El a reiterat acest punct de vedere la 23 ianuarie, în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, adăugând că „ar dori cu adevărat să se poată întâlni cu președintele Putin”.
Scott Bessent, nominalizat de Trump pentru funcția de secretar al Trezoreriei, a susținut deja abordarea lui Trump în timpul audierii sale de confirmare în Senat, la 16 ianuarie. La fel ca Trump, Bessent a subliniat în mod special creșterea sancțiunilor asupra companiilor petroliere rusești „la niveluri care ar aduce Federația Rusă la masă”.
În ziua următoare, Putin a răspuns spunând că el și Trump ar trebui într-adevăr să se întâlnească pentru a discuta despre Ucraina și prețurile petrolului. Dar acest lucru este departe de-a fi un angajament ferm de-a intra în negocieri, și în special nu cu Ucraina.
Putin a făcut aluzie la un decret din 20 octombrie 2022 al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski care interzicea orice negocieri cu Kremlinul după ce Rusia a anexat oficial patru regiuni ale Ucrainei. Zelenski a precizat ulterior că decretul se aplică tuturor, cu excepția sa, semnalând astfel că nu va sta în calea deschiderii discuțiilor directe cu Rusia.
Cu toate acestea, este probabil ca Putin să continue să câștige timp. Primul pas cel mai probabil într-un acord negociat de Trump va fi o încetare a focului care să înghețe linia de contact la momentul acordului. Cu forțele sale care continuă să avanseze pe teren în Ucraina, fiecare zi de luptă îi aduce lui Putin câștiguri teritoriale suplimentare.
Nu există nici semne de scădere a sprijinului din partea aliaților ruși. Oricât de puțini și îndepărtați ar fi, China, Iranul și Coreea de Nord au fost esențiale în susținerea efortului de război al Kremlinului. Moscova a adăugat acum un tratat de parteneriat strategic cuprinzător cu Iranul la cel semnat cu Coreea de Nord în iunie.
Între timp, parteneriatul fără limite dintre Rusia și China din 2022, aprofundat în continuare în 2023, nu dă semne de slăbire. Și cu dictatorul belarus Alexander Lukașenko „câștigând” un al șaptelea mandat consecutiv pe 26 ianuarie, este puțin probabil ca Putin să fie prea îngrijorat de sancțiunile suplimentare ale SUA.
Zelenski, la fel ca Putin, ar putea juca contracronometru. Amenințarea lui Trump cu sancțiuni împotriva Rusiei este probabil un indiciu al unui anumit nivel de frustrare din partea președintelui american, deoarece Putin pare mai puțin dispus să încheie o înțelegere. Rusia poate că înregistrează câștiguri teritoriale în estul Ucrainei, dar nu a realizat niciun progres strategic.
O creștere semnificativă a asistenței militare americane acordate Ucrainei începând cu septembrie 2024, precum și angajamentele din partea aliaților europeni, inclusiv ale Regatului Unit, au pus Kievul în situația de a-și putea susține eforturile defensive actuale până în 2025.
Ucraina s-ar putea să nu fie în măsură să lanseze o ofensivă majoră, dar ar putea continua să mențină costurile ridicate pentru Rusia. Pe câmpul de luptă, aceste costuri sunt estimate la 102 victime per kilometru pătrat de teritoriu ucrainean capturat. Dincolo de linia frontului, Ucraina și-a continuat, de asemenea, campania de drone împotriva țintelor din interiorul Rusiei, în special împotriva infrastructurii petroliere a țării.
Aceasta nu înseamnă că Trump va eșua în eforturile sale de a pune capăt luptelor din Ucraina. Dar există o mare diferență între o încetare a focului și un acord de pace durabil. Și în timp ce o încetare a focului, la un moment dat, poate fi în interesul atât al Rusiei, cât și al Ucrainei, o pace durabilă este mult mai dificil de obținut.
Viziunea lui Putin, și anume o victorie totală, este un obstacol în acest sens, la fel ca și reticența Occidentului de-a oferi garanții de securitate credibile Ucrainei.
Cele două opțiuni evocate cel mai des: aderarea Ucrainei la NATO sau o forță de menținere a păcii condusă de Occident care ar putea acționa ca un factor de descurajare credibil, ambele par nerealiste în acest moment. Cu siguranță, este de neconceput ca Europa să poată aduna cele 200 000 de trupe pe care Zelenski le-a prevăzut ca desfășurare în Ucraina pentru a garanta orice înțelegere cu Putin. Dar o forță mai mică, condusă de Marea Britanie și Franța, ar putea fi posibilă.
Kievul și Moscova continuă să fie blocate într-un război de uzură și nici Putin, nici Zelenski nu au clipit până acum. Încă nu este clar dacă și în ce direcție Trump va înclina balanța și în ce măsură acest lucru va afecta dorința ambelor părți de a se supune eforturilor sale de-a încheia acorduri.
Până în prezent, mutările lui Trump nu schimbă regulile jocului. Dar aceasta este prima încercare serioasă, în aproape trei ani de război, de a forja o cale către încetarea luptelor. Rămâne de văzut dacă Trump, și toți ceilalți, au imaginația și rezistența necesare pentru a se asigura că această cale va duce în cele din urmă la o pace justă și sigură pentru Ucraina. >>
