Atenție la capcană: Rusia invocă acordul Minsk pentru a semăna haos, nu pentru a aduce pace

Sursa: pxfuel.com

<< Nimic nu limpezește gândurile ca 130.000 de soldați gata să invadeze. De câțiva ani, relațiile dintre Rusia și Occident au tot lâncezit, dar forțele ruse care converg spre Ucraina i-au provocat un spasm diplomației. Pe 7 și 8 februarie, președintele Franței, Emmanuel Macron, a mers la Moscova și Kiev cu planuri de prevenire a războiului. Urmau să se îndrepte tot spre est miniștrii britanici ai afacerilor externe și ai apărării. Săptămâna viitoare va fi rândul lui Olaf Scholz, cancelarul Germaniei >>, notează The Economist.

<< Toți se confruntă cu două seturi de cereri rusești. Una este remodelarea arhitecturii de securitate a Europei prin comprimarea NATO în est. Cealaltă este blocarea Ucrainei pe orbita Rusiei. Dintre cele două, Ucraina este mai urgentă și mai periculoasă. Pericolul este ca, în căutarea de a evita o invazie, Occidentul să împingă Ucraina spre un acord care duce la haos intern sau chiar la lupte civile.

Punctul de sprijin este Donbas, unde separatiștii susținuți de ruși sunt în război cu restul Ucrainei, din 2014. Acordul Minsk II, semnat în 2015, inclusiv de un negociator ucrainean, trebuia să oprească luptele, dar o mare parte din el nu a fost niciodată implementat. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, vrea ca Occidentul să forțeze guvernul ucrainean să se conformeze. Domnii Macron și Scholz, susținuți de administrația Biden, văd în Minsk o oportunitate.

Ucrainenii simt o capcană și au dreptate să fie îngrijorați. Minsk nu este atât un tratat, cât o schiță mâzgălita pe spatele unui plic. În mai puțin de 900 de cuvinte, în versiunea sa în limba engleză, se ocupă în principal de încetarea focului, evitând întrebările grele despre ceea ce va urma mai târziu. Se declară că regiunile renegate au un statut „special”, fără a defini ce înseamnă acesta. Se spune că vor fi alegeri, dar nu cine poate candida sau vota. „Reprezentanți” nespecificați vor ajuta la redactarea unei noi constituții. Care parte trebuie să facă ce și când?

Natura sa vagă i-a convenit domnului Putin, care a văzut mereu în Minsk un instrument de manipulare a Ucrainei. Statutul special este uneori interpretat ca însemnând că regiunea Donbas ar trebui să aibă un drept de veto asupra politicii externe, inclusiv asupra apartenenței la NATO. Domnul Putin a susținut alegerile acolo, care i-au exclus pe cei mai mulți dintre cei simpatizați de guvernul de la Kiev. El a emis sute de mii de pașapoarte rusești și controlează probabil 40.000 de militari locali, ai căror lideri dorește să-i vadă ajutând la redactarea noii constituții. Versiunea sa despre Minsk este un cal troian care fie ar pune Ucraina sub controlul Rusiei, fie ar genera haosul.

Din toate aceste motive, mulți ucraineni văd Minsk-ul ca fiind complet inacceptabil. Cu toate acestea, însăși natura sa vagă creează o deschidere diplomatică, pe care Volodimir Zelenski, președintele asediat al Ucrainei, ar putea-o exploata pentru a relua inițiativa. Varianta lui Putin este doar una dintre multele interpretări posibile ale Minskului. Discuțiile care implică Franța, Germania, Ucraina și Rusia ar putea pune în aplicare acordul astfel încât să limiteze statutul special al Donbasului, să asigure un vot mai echitabil și să se asigure că delegații din Donbas la o convenție constituțională sunt aleși în mod corespunzător, nu pur și simplu numiți de Kremlin. După acord, puterile occidentale ar putea sprijini Ucraina politic, economic și diplomatic.

Ar fi de acord domnul Putin cu asta? Poate că nu. În orice caz, Occidentul nu ar trebui să forțeze un acord asupra Ucrainei. Acest lucru ar anula suveranitatea Ucrainei și ar destabiliza întreaga țară, cu consecințe imprevizibile care s-ar putea revărsa înapoi în Uniunea Europeană.

Și domnul Putin trebuie să cântărească șansele. Discuțiile asupra Ucrainei, urmate de mai multe discuții cu NATO privind, să zicem, controlul armelor, ar putea atenua tensiunile și ar putea să-i ofere ceva din ceea ce își dorește. Le-ar putea spune rușilor că este un om de stat care a evitat să fie atras în război de către Occident. Dimpotrivă, refuzul de a vorbi nu i-ar lăsa niciun instrument în afară de un război imprevizibil, lung și (pentru Rusia) posibil ruinător. Domnul Putin i-a făcut pe oameni să ghicească ce vrea el cu adevărat. Discuțiile pe tema Minsk sunt cea mai bună și mai sigură modalitate de a afla. >>

NATO își arată în sfârșit mușchii. The Times: România și statele baltice, „adevărata linie roșie” din spatele crizei din Ucraina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here