Europa este mare și bogată. Rusia are o economie de mărimea Italiei. Statele Unite au nevoie de aliați. Putem face asta. Liderii de la Paris, Bruxelles, Berlin și Londra ar trebui să țină cont de aceste patru chestiuni în timp ce încearcă să gestioneze relațiile transatlantice și propria lor securitate în următorii patru ani, scrie CEPA.
În primul rând, bugetele apărării vor trebui să crească. În cel mai bun caz, Donald Trump va fi impresionat de contribuțiile europene în creștere la NATO și va accepta să continue sprijinul militar al SUA. În cel mai rău caz, va decide că prețul și riscul apărării Europei sunt încă nesustenabile. Asta nu va însemna sfârşitul oficial al NATO. Dar fără dorința comandantului-șef de a intra în război în numele aliaților europeni, clauza de apărare colectivă curpinsă în articolul 5 din Carta Atlanticului nu va mai înseamna nimic.
În acest caz, Europa va trebui să cheltuiască și mai mult pentru apărare. Nu cei 2% din PIB, care este punctul de referință oficial, sau cei 3-4% cheltuiți acum de statele din prima linie, cum ar fi Polonia, ci peste 5% – nivelul care era obișnuit în timpul Războiului Rece. Aceasta va trebui să umple goluri uriașe în logistică, supraveghere, armament de înaltă tehnologie și alte capacități furnizate de americani de zeci de ani.
Oricum, este momentul să înceapă acum. Găsirea de economii în alte categorii de cheltuieli pentru a plăti impulsul militar va fi dureroasă. Creșterea economică face bugetele mai mari. Așa că acum ar fi un moment bun pentru liderii europeni să ia în serios raportul lui Mario Draghi privind competitivitatea europeană. De asemenea, ar fi un moment bun ca guvernul lui Sir Keir Starmer săi renunțe la „liniile roșii” care împiedică orice discuție despre o revenire a Marii Britanii la piața unică și la uniunea vamală.
În acest context, prioritar trebuie să fie sprijinul financiar și de altă natură pentru Ucraina. Rusia, susținută de victoria Trump-Vance, probabil ar putea să facă presiuni pentru capitularea completă a Kievului. Ceea ce ar fi catastrofal pentru securitatea europeană. Va trimite milioane de refugiați spre vest și va da un impuls uriaș mașinii de război a Kremlinului.
Europa va avea nevoie de alternative la NATO, unde axa Trump-Orban ar putea paraliza procesul decizional. Aranjamentele „minilaterale” de securitate, cum ar fi Forța expediționară comună , o grupare nordică-baltică formată din 10 țări, plus Țările de Jos, conduse nominal de Marea Britanie, vor căpăta mai multă importanță. Franța și Germania rămân motorul decizional european (în prezent blocat). Trebuie să aducă Polonia, Italia și Marea Britanie în marele club al Europei. (Mai multe priorități pentru guvernul Starmer).
Unele țări vor încerca să-și păstreze legăturile bilaterale de securitate cu SUA. Aici poate funcționa o doză de lingușire. Încercați să redenumiti autostrada dinspre aeroport „Donald Trump Avenue” (ceea ce a făcut Georgia pentru președintele George W Bush). Oferiți parade și flypas-uri. Evitați însă tentația unor chilipiruri comerciale bilaterale. Cea mai bună șansă de a opri protecționismul ruinător este ca o UE unită să joace dur.
De asemenea, europenii trebuie să înceapă să ia mai în serios preocupările geopolitice americane. În loc să liniștească regimurile din Teheran și Beijing, mai bine ar vedea ce pot face pentru a le constrânge. Atitudinile europene față de Partidul Comunist Chinez, în special, au fost de lașitate și lăcomie. Acest lucru trebuie să se schimbe: creșterea rezilienței lanțului de aprovizionare cu „reducerea riscului ” și „oferirea de sprijin” este o sarcină urgentă în care ponderea economică a Europei va fi vitală.
Toate acestea sunt în întârziere. Nimic nu va fi ușor. Dar Europa trebuie să ia decizii. Singurele impedimente sunt propria noastră timiditate și distragerea atenției. Nu avem tancuri rusești care rulează pe străzile orașelor noastre sau nave de război chineze care ne blochează rutele maritime, obligându-ne să facem concesii. Nu rămânem fără soldați și nu ne vedem orașele devastate, precum Ucraina.
Nu încă.
Citiți și AFP: Cinci elemente cheie în victoria istorică a lui Donald Trump
