<< Tranzacțiile rusești de arme cu Coreea de Nord și Iran indică apariția unei noi axe a exclușilor: țări unite de voința lor de a încălca dreptul internațional și de a ignora sancțiunile Organizației Națiunilor Unite. Motivați de disperare, acești excluși reprezintă o amenințare la adresa stabilității regionale și globale, care nu ar trebui subestimată >>, scrie Carl Bildt, pentru Project Syndicate.
<< Președintele rus, Vladimir Putin, avea motive evidente pentru a-l găzdui pe dictatorul nord-coreean, Kim Jong-un, la Vostocini, noua bază spațială a Rusiei din estul Siberiei, în această lună. Din cauza războiului său ilegal de agresiune în Ucraina, Putin are din ce în ce mai puțini prieteni și muniție.
Baza spațială Vostocini are o istorie zbuciumată. A fost concepută pentru a înlocui baza Baikonur din Kazahstan, dar construcția sa a fost afectată de întârzieri repetate, acuzații de corupție și gestionare defectuoasă. Acum, este rar utilizată – cu excepția lansării recente a misiunii Luna-25, care s-a prăbușit pe Lună.
Relațiile ruso-nord-coreene au o istorie similară. Odată, legătura dintre Kremlin și regimul lui Kim a fost strânsă. Până la urmă, Coreea de Nord comunistă era practic o creație sovietică și a depins în mare măsură de sprijinul sovietic timp de decenii. Dar după prăbușirea Uniunii Sovietice, liderii ruși au văzut mai multe de câștigat prin dezvoltarea relațiilor cu Coreea de Sud, aflată în plină expansiune. Kremlinul a schimbat efectiv tabăra, alăturându-se efortului (nereușit) la nivel internațional de a împiedica Regatul Sihastru să dezvolte arme nucleare.
Acum, situația s-a schimbat din nou. Tentativa lui Putin de a șterge Ucraina de pe harta Europei a transformat Rusia într-un paria internațional – precumi Coreea de Nord. Cea mai mare parte a economiilor dezvoltate ale lumii au aderat la sancțiuni cuprinzătoare împotriva Rusiei, iar Adunarea Generală a Națiunilor Unite a emis mai multe rezoluții de condamnare a războiului de agresiune al lui Putin. Foarte puținele țări care au susținut Rusia alcătuiesc o galerie internațională a ticăloșilor: Eritreea, Siria, Nicaragua, Belarus, Mali și – desigur – Coreea de Nord.
Între timp, multe țări care s-au abținut de la aceste voturi în cadru ONU și-au făcut tot mai cunoscute obiecțiile față de războiul lui Putin. La recentul summit al G20 de la New Delhi, de exemplu, declarația comună finală a inclus o afirmație clară a principiului integrității teritoriale – o referire evidentă la agresiunea rusă și obiectivele strategice nerealiste ale Kremlinului.
Putin se aștepta la o victorie rapidă atunci când a lansat războiul, în februarie 2022, dar forțele ruse au pierdut aproximativ jumătate din teritoriul pe care l-au capturat în timpul invaziei inițiale. După aproape 600 de zile, sunt blocate și luptă pentru a se apăra împotriva unei entități ucrainene independente și democratice care este hotărâtă să-și apere libertatea.
În aceste condiții, în care Putin are nevoie de fiecare prieten pe care îl poate avea, Coreea de Nord are din nou, dintr-odată, favoarea Kremlinului. Cu societatea sa complet militarizată și stocurile abundente de muniție de artilerie de tip sovietic, regimul lui Kim pare a fi o linie de salvare pentru eforturile rusești în declin în război.
Prin urmare, Putin nu a avut prea multe opțiuni decât să-i întindă covorul roșu dictatorului nord-coreean. Deși detaliile negocierilor de la Vostocini vor rămâne nedezvăluite, este sigur să presupunem că Rusia va primi muniție în schimbul diferitelor bunuri esențiale de care Coreea de Nord are disperată nevoie, în special alimente și energie. Mai mult decât atât, s-a vorbit și despre o Rusia care să ajute Coreea de Nord în dezvoltarea și lansarea sateliților, o zonă în care a avut un succes singular.
Oricare ar fi detaliile, nu poate exista nicio îndoială că acest acord încalcă sancțiunile Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite împotriva Coreei de Nord, care au fost inițial stabilite cu sprijin rus. Atunci când susține că regimul de sancțiuni împotriva Coreei de Nord este o problemă a ONU, nu a Rusiei, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, este extrem de necinstit.
Asistăm la apariția unei axe a exclușilor: țări unite în voința lor de a încălca dreptul internațional prin declanșarea războaielor, dezvoltarea armelor nucleare și încălcarea sancțiunilor. Această listă include, de asemenea, Iran, de la care Rusia a achiziționat drone kamikaze pentru a ataca orașe și civili ucraineni.
Dar să nu ne înșelăm: apropierea de o țară precum Coreea de Nord este un semn de slăbiciune profundă. China și India poate că nu condamnă deschis agresiunea rusă, dar nici nu au susținut-o sau nu au făcut prea mult pentru a ajuta eforturile de război ale lui Putin (cu excepția cumpărării de hidrocarburi rusești). Și oricare sprijin pe care Belarus, Eritreea, Siria sau Mali sunt capabile să-l ofere, nu va ajuta Kremlinul să își atingă obiectivele în cadrul „operațiunii militare speciale” din Ucraina.
Totuși, acești excluși motivați de disperare, își vor spori cooperarea, generând noi riscuri pentru stabilitatea regională și ordinea globală. De exemplu, dacă Rusia furnizează Coreei de Nord tehnologiile de care are nevoie pentru a avansa cu programele de rachete sau cele nucleare, acest lucru va avea repercusiuni asupra securității din Asia de Nord-Est.
Rusia și Coreea de Nord pot avea eșecuri în eforturile lor spațiale. Cu toate acestea, încălcarea sancțiunilor și încălcarea regulilor lor aici, pe Pământ, sunt sigur că vor avea un efect destabilizator asupra ordinii internaționale. >>
