La 11 iulie 1995, Bosnia și Herțegovina marchează împlinirea a trei decenii de la unul dintre cele mai teribile momente care s-a petrecut pe continentul european de după cea de-a doua conflagrație mondială, respectiv masacrul de la Srebrenica, informează Agerpres.ro.
Războiul din Bosnia și Herțegovina a fost unul dintre cele mai violente conflicte care au dus la destrămarea Iugoslaviei. Tragediile petrecute la Sarajevo și la Srebrenica poartă o încărcătură simbolică a eșecului internațional de prevenire și încheiere a conflictului violent. Astfel, a fost demonstrată neputința organizațiilor internaționale, în special a ONU, precum și a forței de menținere a păcii în zonă (UNPROFOR). Intervenția militară din 1995, acordurile de la Dayton, Forța de implementare a NATO – IFOR, acestea toate sunt considerate drept exemple salvatoare ale intervenției militare sub conducerea americană, conform https://css.ethz.ch.
Conflictul din Bosnia și Herțegovina a durat între anii 1992-1995 și a opus trei forțe combatante: bosniacii, croații și sârbii, potrivit https://academic-accelerator.com.
În 1992, zeci de mii de musulmani bosniaci s-au refugiat în Srebrenica în încercarea de a fugi din calea ofensivei armatei sârbe din nord-estul Bosniei. Refugiații s-au aflat sub protecția forțelor de infanterie olandeze. În aprilie, în acel an, forțele sârbe, cu sprijinul armatei iugoslave și a unor grupuri paramilitare din Serbia au purtat un asediu asupra orașului timp de trei ani. Un raport al organizației Human Rights Watch a menționat faptul că asediul a reprezentat începutul unei campanii de epurare etnică care a lăsat orașul foarte populat fără suficiente resurse de bază, inclusiv alimente și medicamente, potrivit www.hrw.org și https://www.trtworld.com.
În iulie 1995, armata sârbă a invadat orașul, iar în cursul celor cinci zile au fost omorâți peste 8.000 de musulmani bosniaci, majoritatea bărbați și tineri, iar peste 1.000 au fost declarați dispăruți nefiind de găsit, conform https://www.trtworld.com.
În doar câteva zile, în iulie 1995, 8.372 de bosniaci, în principal bărbați și băieți, au fost uciși cu brutalitate în interiorul și în împrejurul orașului Srebrenica. Aproape 30.000 de persoane, reprezentând femei, copii și vârstnici, au fost forțate să părăsească zona într-o campanie de epurare etnică, încadrând acest eveniment drept unul dintre cele mai mari crime de război care s-au petrecut în Europa de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, conform Consiliului Europei – https://www.coe.int/.
În Raportul Human Rights Watch se precizează faptul că bărbații au fost separați de femei și au fost duși în niște depozite, iar femeile și copiii au fost urcați în autobuze și trimiși spre orașul Tuzla, o zonă musulmană sigură din nord-estul Bosniei și Herțegovinei, în afara teritoriului controlat de sârbi.
În perioada 1992-1995, cel puțin 296 de localități au fost grav distruse, potrivit datelor centralizate de Institutul Bosniac din Marea Britanie. Genocidul de la Srebrenica, așa cum a fost încadrat ulterior din punct de vedere juridic de organismele internaționale, a reprezentat unul dintre cele mai teribile dezastre umanitare de după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, indică https://www.trtworld.com.
În anul 1993, Srebrenica se afla sub mandat internațional de protecție al Națiunilor Unite. Forțele de menținere a păcii desfășurau misiunea de protejare a acelei zone și a locuitorilor săi, având obligația să apere civilii de orice formă de vătămare și să îi țină în așa-numitele desemnate ”zone de siguranță”. Oficialii Națiunilor Unite responsabili de gestionarea misiunilor de menținere a păcii nu au reușit să dea curs cererilor de sprijin din partea propriilor lor forțe staționate în Srebrenica, în conformitate cu datele prezentate în raportul Human Rights Watch. Comandantul olandez care conducea forțele din zonă a cerut sprijin din partea ONU.
Forțele sârbe au atacat soldații olandezi din contingentul de menținere a păcii (forța UNPROFOR, instituită în baza Rezoluției 819 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite) și a luat 30 dintre aceștia ostateci, apoi urmând căderea din punct de vedere militar și al siguranței a Srebrenica. Ulterior, s-a produs masacrul teribil care a îndoliat zona și o țară, fiind totodată un moment deosebit de tragic pentru istoria Europei. Organizația Națiunilor Unite este condamnată public pe scară largă pentru faptul că forțele militare ale sârbilor bosniaci au trecut de barajul forțelor de menținere a păcii și au comis atrocitățile de la Srebrenica, potrivit https://www.trtworld.com și www.hrw.org.
Curțile internaționale pentru crime de război, Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie și Curtea Internațională de Justiție au recunoscut din punct de vedere juridic masacrul de la Srebrenica din 1995 drept genocid, chiar dacă liderii sârbilor bosniaci au negat faptul că uciderile au fost realizate sistematic.
La 16 noiembrie 1995, Tribunalul Penal Internațional al Națiunilor Unite pentru Fosta Iugoslavie i-a găsit vinovați de comiterea masacrului de la Srebrenica pe Radovan Karadzic, președintele Administrației Sârbilor Bosniaci, și pe Ratko Mladici, comandantul armatei Administrației Sârbilor Bosniaci, potrivit /www.unictri.irmct.org.
În august 2001, Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie a concluzionat faptul că la Srebrenica a fost comisă crima de genocid. De atunci, supraviețuitorii acelor atrocități și familiile victimelor se luptă să obțină dreptate și recunoaștere pentru traumele suferite, conform Consiliului Europei – https://www.coe.int/.
În procesul desfășurat la Curtea Internațională de Justiție, la 26 februarie 2007, această instanță internațională a emis o hotărâre, în prima sa interpretare în cazul privind aplicabilitatea Convenției din 1948 privind prevenția și pedepsirea crimei de genocid, în care a specificat faptul că masacrul musulmanilor bosniaci la Srebrenica în iulie 1995 este același cu actul de genocid, dar nu s-a putut stabili în baza unor probe insuficiente dacă statul Serbia a fost direct responsabil sau chiar complice la comiterea acelui genocid. Totuși, în hotărârea sa de referință, Curtea a stabilit deopotrivă faptul că Serbia a încălcat Convenția din 1948 privind prevenția și pedepsirea crimei de genocid prin faptul că a eșuat în prevenirea comiterii masacrului și, ulterior, prin faptul că nu a reușit să-i pedepsească pe cei responsabili de uciderile comise la Srebrenica, conform ”Summary of the Judgment of 26 February 2007” (Document Number 13687, Mon, 02/26/2007 – 12:00, INTERNATIONAL COURT OF JUSTICE – https://www.icj-cij.org/node/103898) și lucrării ”Reflections on the Judgment of the International Court of Justice in Bosnia’s Genocide Case against Serbia and Montenegro” (by Susana SaCouto, în volumul ”Human Rights Brief”, Volume 15, Issue 1, 2007 disponibil la adresa https://digitalcommons.wcl.american.edu/).
În anul 2017, generalul Ratko Mladic, liderul forțelor armate ale sârbilor bosniaci, a fost condamnat la detenție pe viață pentru genocid și crime împotriva umanității, el a făcut apel în 2018 la sentința pronunțată, dar a pierdut apelul formulat, precum și căile ulterioare de atac, tribunalul menținându-și decizia și în iunie 2021, potrivit https://www.icty.org/ și https://www.cbc.ca/. Și fostul lider al sârbilor bosniaci Radovan Karadzic a fost de asemenea găsit vinovat de genocid și a fost condamnat la închisoare pe viață de către Tribunalul Penal Internațional al Națiunilor Unite pentru Fosta Iugoslavie, de la Haga, în martie 2019.
Sentința menținută în 2021 a cumulat în total 25 de ani de procese dedicate soluționării acestei cauze de către Tribunalul ad-hoc Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, care a condamnat în acest dosar 90 de persoane. Tribunalul ad-hoc Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie este instanța predecesoare a Curții Penale Internaționale, primul tribunal internațional permanent pentru crime de război, de asemenea cu sediul la Haga, în Țările de Jos, conform https://www.cbc.ca/.
În mesajul său, transmis la 10 iulie 2025, Înaltul Comisar al Consiliului Europei pentru Drepturile Omului Michael O’Flaherty a subliniat importanța aducerii unui omagiu victimelor masacrului de la Srebrenica și pentru a se ține seama de societatea civilă pentru a preveni în viitor alte încălcări ale drepturilor omului, conform https://www.coe.int/.
Românii – codași în UE la utilizarea internetului în scop cultural
