Datele demografice ale lumii au fost deja transformate. Europa se micșorează. China este în scădere, iar India, o țară mult mai tânără, a depășit-o în acest an în calitate de cea mai populată națiune din lume, scrie The New York Times.
Dar ceea ce am văzut până acum este doar începutul.
Previziunile sunt fiabile și sumbre: până în 2050, persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste vor reprezenta aproape 40% din populație în unele părți din Asia de Est și Europa. Acest procent este aproape dublu față de cel al adulților în vârstă din Florida, capitala americană a pensionărilor. Un număr extraordinar de pensionari vor depinde de un număr tot mai mic de persoane aflate la vârsta muncii.
În toată istoria înregistrată, nicio țară nu a fost vreodată atât de bătrână pe cât se așteaptă să ajungă aceste națiuni.
Prin urmare, potrivit experților, lucrurile pe care multe dintre țările mai bogate le consideră de la sine înțelese – cum ar fi pensiile, vârsta de pensionare și politicile stricte în materie de imigrație – vor trebui revizuite pentru a fi sustenabile. Iar țările mai bogate de astăzi vor reprezenta aproape inevitabil o parte mai mică din PIB-ul global, spun economiștii.
Aceasta este o schimbare radicală pentru Europa, Statele Unite, China și alte economii de top. Forța lor de muncă numeroasă a contribuit la creșterea economică. Dar în curând forța de muncă cea mai bine echilibrată se va afla în cea mai mare parte în Asia de Sud și de Sud-Est, Africa și Orientul Mijlociu, potrivit proiecțiilor ONU. Schimbarea ar putea remodela creșterea economică și echilibrele de putere geopolitică, spun experții.
În multe privințe, îmbătrânirea lumii este un triumf al dezvoltării. Oamenii trăiesc mai mult timp, au o viață mai sănătoasă și fac mai puțini copii pe măsură ce se îmbogățesc.
Oportunitatea pentru multe țări mai sărace este enormă. Atunci când ratele natalității scad, țările pot culege un „dividend demografic”, atunci când o proporție tot mai mare de lucrători alimentează creșterea economică. Adulții cu familii mai mici au mai mult timp liber pentru educație și pentru a investi în copiii lor. Mai multe femei tind să intre pe piața forței de muncă, ceea ce sporește impulsul economic.
Demografia nu este un destin, iar dividendul nu este automat. Fără locuri de muncă, existența unui număr mare de persoane în vârstă de muncă poate genera instabilitate mai degrabă decât creștere economică. Și chiar și pe măsură ce îmbătrânesc, țările bogate se vor bucura de avantaje economice și de un nivel de trai ridicat pentru o lungă perioadă de timp.
Dar logica economică a vârstei este greu de evitat.
„Toate aceste schimbări nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Dar ele o fac”, a declarat Mikko Myrskylä, directorul Institutului Max Planck pentru cercetare demografică. „Și asta nu pentru că nu am știut. Ci pentru că, din punct de vedere politic, este atât de dificil să reacționezi.”
La fel ca în multe țări tinere, rata natalității în Kenya a scăzut drastic în ultimii ani. Femeile aveau în medie opt copii în urmă cu 50 de ani, dar anul trecut aveau doar puțin peste trei. Din punct de vedere demografic, Kenya seamănă cu Coreea de Sud la mijlocul anilor 1970, când economia sa începea o ascensiune istorică, deși rata natalității scade ceva mai lent. O mare parte din Asia de Sud și Africa au structuri de vârstă similare.
Avantajele sunt enorme.
Un salt similar al populației în vârstă de muncă poate explica aproximativ o treime din creșterea economică până la sfârșitul secolului trecut în Coreea de Sud, China, Japonia și Singapore, conform celor mai bune estimări – o creștere economică enormă.
Multe dintre aceste schimbări demografice sunt deja integrate: majoritatea persoanelor care vor fi în viață în 2050 s-au născut deja.
Dar predicțiile implică întotdeauna incertitudine și există dovezi că ratele de fertilitate ale țărilor din Africa Subsahariană scad chiar mai repede decât estimează ONU, ceea ce înseamnă că aceste țări africane ar putea fi chiar mai bine poziționate în 2050 decât se preconizează în prezent.
Însă, fără politicile adecvate, o populație uriașă în vârstă de muncă poate avea efecte negative în loc să ducă la creștere economică. Dacă un număr mare de tineri adulți nu au acces la locuri de muncă sau la educație, șomajul larg răspândit în rândul tinerilor poate chiar amenința stabilitatea, deoarece tinerii frustrați se îndreaptă către grupuri criminale sau armate în căutarea unor oportunități mai bune.
„Dacă nu aveți locuri de muncă pentru acei oameni care intră pe piața forței de muncă, atunci nu există nicio garanție că dividendul demografic va avea loc”, a declarat Carolina Cardona, economist în domeniul sănătății la Universitatea Johns Hopkins, care lucrează cu Inițiativa privind dividendul demografic.
Țările din Asia de Est care au atins punctul culminant din punct de vedere demografic în ultimele decenii au avut instituții și politici deosebit de bune pentru a profita de acest potențial, a declarat Philip O’Keefe, care conduce Aging Asia Research Hub în cadrul Centrului de excelență ARC pentru cercetarea îmbătrânirii populației și care a condus anterior rapoarte privind îmbătrânirea în Asia de Est și Pacific la Banca Mondială.
Alte părți ale lumii – unele din America Latină, de exemplu – au avut structuri de vârstă similare cu cele ale țărilor din Asia de Est, dar nu au înregistrat nici pe departe aceeași creștere, potrivit dlui O’Keefe. „Demografia este materia primă”, a spus el. „Dividendul este interacțiunea dintre materia primă și politicile bune”.
Țările tinere de astăzi nu sunt singurele care se află într-un moment critic. Transformarea țărilor bogate abia a început. Dacă aceste țări nu reușesc să se pregătească pentru un număr tot mai mic de lucrători, se vor confrunta cu un declin treptat al bunăstării și al puterii economice.
Numărul persoanelor în vârstă de muncă din Coreea de Sud și Italia, două țări care se vor număra printre cele mai bătrâne din lume, va scădea cu 13 milioane și respectiv 10 milioane până în 2050, potrivit proiecțiilor demografice ale ONU. Se estimează că China va avea cu 200 de milioane mai puțini locuitori de vârstă activă, o scădere mai mare decât întreaga populație a majorității țărilor.
Pentru a face față, spun experții, țările bogate în curs de îmbătrânire vor trebui să regândească pensiile, politicile de imigrație și modul în care arată viața la bătrânețe.
Schimbarea nu va fi ușoară. În Franța, peste un milion de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva creșterii vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, subliniind dificultățile politice ale adaptării. Temerile legate de imigrație au alimentat sprijinul pentru candidații de dreapta în țările îmbătrânite din vestul și estul Asiei.
„O mare parte din provocările la nivel global sunt probleme de distribuție”, a declarat Dr. Myrskylä. „Astfel, unele locuri au prea mulți bătrâni. Alte locuri au prea mulți tineri. Desigur, ar avea un sens enorm să deschidem granițele mult mai mult. Și, în același timp, vedem că acest lucru este incredibil de dificil, având în vedere creșterea mișcărilor populiste de dreapta.”
Schimbările vor fi amplificate în țările asiatice, care îmbătrânesc mai repede decât alte regiuni ale lumii, potrivit Băncii Mondiale. O schimbare în structura de vârstă care a durat mai mult de 100 de ani în Franța și mai mult de 60 în Statele Unite a avut nevoie de doar 20 de ani în multe țări din Asia de Est și de Sud-Est.
Nu numai că țările asiatice îmbătrânesc mult mai repede, dar unele devin bătrâne înainte de a deveni bogate. În timp ce Japonia, Coreea de Sud și Singapore au niveluri de venit relativ ridicate, China a atins vârful populației în vârstă de muncă la un nivel de venit de 20% din cel pe care îl aveau Statele Unite în același moment. Vietnamul a atins același vârf la 14% din același nivel.
Sistemele de pensii din țările cu venituri mai mici sunt mai puțin echipate pentru a face față îmbătrânirii populației decât cele din țările mai bogate.
În majoritatea țărilor cu venituri mai mici, lucrătorii nu sunt protejați de un sistem de pensii solid, a spus dl O’Keefe. Aceștia contribuie rareori cu o parte din salariul lor la planurile de pensionare, așa cum se întâmplă în multe țări bogate.
„În mod clar, aceasta nu este o situație care va fi sustenabilă din punct de vedere social peste 20 de ani, când veți avea o proporție mult mai mare de populație îmbătrânită”, a spus el. „Țările vor trebui să stabilească de ce model de sistem de pensii au nevoie pentru a oferi un anumit tip de sprijin financiar adecvat la o vârstă înaintată.”
Iar unele țări bogate nu se vor confrunta cu o schimbare atât de profundă, inclusiv Statele Unite.
Ratele de fertilitate ușor mai ridicate și o imigrație mai mare înseamnă că Statele Unite și Australia, de exemplu, vor fi mai tinere decât majoritatea celorlalte țări bogate în 2050. Atât în Statele Unite, cât și în Australia, se estimează că puțin sub 24% din populație va avea 65 de ani sau mai mult în 2050, conform proiecțiilor ONU – mult mai mult decât în prezent, dar mai puțin decât în cea mai mare parte a Europei și a Asiei de Est, care vor depăși 30%.
Îmbătrânirea este o realizare extraordinară, în ciuda problemelor sale.
„Am reușit să creștem durata de viață”, a declarat Dr. Myrskylä. „Am redus mortalitatea prematură. Am ajuns la o stare în care a avea copii este o alegere pe care oamenii o fac în loc să fie cumva constrânși, forțați de structurile societății să aibă un număr oarecare de copii”.
Oamenii nu trăiesc doar mai mult timp, ci au și o viață mai sănătoasă și mai activă. Iar nivelul ridicat de dezvoltare al țărilor în curs de îmbătrânire înseamnă că acestea vor continua să se bucure de prosperitate pentru o perioadă lungă de timp.
Dar alegerile de comportament și de politică guvernamentală sunt importante.
„Se poate spune cu un anumit grad de încredere cum va arăta demografia”, a spus O’Keefe. „Cum va arăta societatea depinde enorm de alegerile politice și de schimbările comportamentale”.
