- O analiză The Economist
<< Teama străbate orașele mici din estul Ucrainei după căderea redutei strategice Avdiivka, pe 17 februarie. Pokrovsk, o zonă minieră greu încercată, situată la 45 km nord-vest de Avdiivka, este acum aglomerat cu soldați, mulți dintre aceștia retrăgându-se recent din orașul căzut. Atacurile rusești care au avut loc în orele ce au urmat retragerii din Avdiivka au ucis cinci persoane în alte trei orașe din est. Chiar dacă aceste locuri sunt retrase față de linia frontului, sunetul artileriei este clar peste tot. Niciodată nu se oprește pentru mult timp.
La 18 februarie, paznicii de la spitalul militar din Pokrovsk au declarat că s-a terminat cu valul de victime, care existase în zilele anterioare, sugerând că retragerea din Avdiivka este completă. Puternic fortificat, orașul Avdiivka s-a aflat într-o poziție strategică, timp de un deceniu fiind înconjurat de teritoriu controlat de ruși. Cu toate că prăbușirea sa este o înfrângere, maiorul Rodion Kudriașov, adjunctul comandantului Brigăzii de Asalt 3, care a ajutat la acoperirea retragerii, spune că vede lucrurile într-o perspectivă mai largă, având în vedere că luptă cu rușii încă din 2014. „Am pierdut o mică bătălie”, spune el, „dar nu am pierdut războiul”.
Întrebarea este dacă forțele Rusiei vor profita de avantajul obținut și vor merge înainte de la Avdiivka sau își vor întoarce atenția către alte atacuri. La 19 februarie au fost raportate atacuri rusești în mai multe sectoare. Dar maiorul Kudriașov spune că nu crede că rușii pot continua să avanseze dinspre Avdiivka, cel puțin pe termen scurt. Deoarece forțele ucrainene au reușit să provoace pagube serioase inamicului chiar și în timpul retragerii.
Potrivit lui Oleksandr Tarnavski, comandantul general al sectorului, 47.000 de ruși au fost uciși sau răniți în patru luni de luptă pentru Avdiivka, o cifră imposibil de verificat. Forțele ucrainene nu furnizează propriile lor cifre privind victimele, deși maiorul Kudriașov spune că acestea au fost mult mai mici.
Comandantul unei unități de drone, care s-a retras în ziua precedentă căderii, spune că, pe o perioadă de cinci ore, săptămâna trecută, a fost martor la traversarea terenului expus a aproximativ 200 de ruși care fugeau. Trupele ucrainene nu au avut suficientă muniție pentru a-i lovi pe toți, dar jumătate dintre ei nu au reușit să ajungă, spune el.
Maiorul Kudriașov afirmă că rușii au triumfat pentru că au avut un avantaj de unsprezece ori mai mare în ceea ce privește artileria și, în cele 12 zile premergătoare căderii, au lansat zilnic câte 60 de bombe ghidate masiv distructive. El crede că dacă forțele ucrainene ar fi avut mai mult echipament și muniție, bătălia de la Avdiivka ar fi avut un „sfârșit cu totul diferit”.
În Pokrovsk, Aliona Sobolenko, reporter pentru Kapri, o stație de televiziune locală, s-a întors de curând după ce a filmat consecințele unui atac nocturn asupra orașului învecinat, Selidove. Ea a discutat cu familia despre evacuare, dar pentru moment, ca mulți civili din orașele estice, așteaptă să vadă cum evoluează situația. În ultimele trei luni, Pokrovsk a suferit 59 de atacuri rusești, deși niciunul în ultimele două săptămâni.
Într-un alt oraș din est, medicii au înființat un punct de stabilizare către care sunt evacuați soldații răniți înainte de a fi trimiși la spital. (Ei solicită ca locația să nu fie dezvăluită.) Majoritatea vin în timpul nopții, spune Mila Makarova, responsabilă cu evacuările, când este mai ușor să-i scoată afară. Războiul cu drone a transformat câmpul de luptă, transformându-i în ținte vizibile cum nu fuseseră niciodată în istoria războiului pe bărbații care fug cu tărgile sau încearcă să scoată răniții.
În acest sector, dronele sunt răspunzătoare pentru 30-40% din numărul victimelor, conform lui Asan Ciaruhov, șeful unității; o creștere semnificativă față de doar câteva procente acum șase luni. În trei ore, în noaptea de 16 februarie, un a existat un flux constant de bărbați care veneau șchiopătând. Ei povestesc că au fost ținuți la pământ ore în șir de atacurile combinate ale dronelor și mortierelor, și menționează un camarad rănit care a murit după ce cei doi bărbați care au încercat să-l ducă în siguranță au fost atacați și siliți să-l abandoneze.
Potrivit maiorului Kudriașov, trupele ucrainene se retrag din Avdiivka către noi linii defensive. Se presupune că acestea sunt construite pe întreaga linie de front. Cu toate acestea, o sursă de informații descrie ceea ce s-a construit până acum ca fiind fragmentat. „Am suferit pierderi”, spune el, „din cauza pozițiilor prost săpate în pământ”.
La opt kilometri est de Kupiansk – oraș pe care rușii l-au cucerit în februarie 2022, l-au pierdut șase luni mai târziu și de atunci încearcă să-l recucerească – noi linii defensive se desfășoară pe câmpuri. Există cinci linii, cu o adâncime de patru kilometri. Acestea includ tranșee, câmpuri de mine, sârmă ghimpată și „dinți de dragon” din beton, obstacole piramidale antitanc. Puțini soldați sunt vizibili; mulți dintre ei se încălzesc în buncăre subterane fortificate cu bușteni. În afara lor, noroiul este atât de gros încât este greu să mergi, cu atât mai puțin să sapi mai multe elemente defensive.
Pregătindu-și un ceai de zmeură într-o cameră cu patru paturi supraetajate care ar putea fi confundată cu un decor dintr-un film despre Primul Război Mondial, bărbații enumără bătăliile la care au participat. Se plâng, de asemenea, de lipsa de muniție. „Nu putem rezista mult timp fără ajutor”, spune un soldat cu pseudonimul Viter. Drumul înapoi spre Kupiansk trece prin ruinele micului Petropavlivka, împânzit de cratere de la bombele ghidate. „Nu există cuvinte pentru a explica cât de obosiți suntem”, adaugă Viter. >>
