Serviciile de informații ale Kremlinului au învățat din greșelile comise în ultimii doi ani, notează The Economist.
<< Este neobișnuit ca spionii să-și provoace rivalii în mod deschis. Dar luna trecută, Bill Burns, directorul CIA, nu s-a putut abține să observe că războiul din Ucraina a fost o binecuvântare pentru agenția sa. „Curentul sunteran de nemulțumire [printre ruși] creează, pentru CIA, o oportunitate de recrutare ce se ivește odată la o generație”, a scris el în Foreign Affairs. „Nu lăsăm să se irosească această oportunitate”. Remarca ar fi putut atinge o coardă sensibilă în cadrul „serviciilor speciale” ale Rusiei, așa cum această țară își numește agențiile de informații. Spionii ruși au dat chix cu pregătirile pentru război și au fost apoi expulzați în masă din Europa. Dar dovezi adunate de Royal United Services Institute (RUSI), un institut de reflecție din Londra, și publicate în exclusivitate de către The Economist astăzi, arată că aceștia învață din greșelile lor, își ajustează abilitățile și intră într-o nouă fază de război politic împotriva Occidentului.
Ultimii ani au fost dificili pentru spionii ruși. În 2020, agenții FSB, serviciul de securitate al Rusiei, au eșuat cu otrăvirea lui Alexei Navalnîi, activistul de opoziție recent decedat. El i-a luat în râs pentru presărarea noviciok-ului pe lenjeria sa intimă. Apoi, FSB i-a oferit Kremlinului o perspectivă optimistă asupra evoluției războiului, exagerând slăbiciunile interne ale Ucrainei. A eșuat în a împiedica agențiile occidentale să fure și să facă publice planurile Rusiei de a invada Ucraina. Și a fost reticent sau neputincios în a opri o scurtă rebeliune condusă de Evgheni Prigojin, liderul grupului de mercenari Wagner, anul trecut. SVR, agenția de informații externe a Rusiei, și-a văzut distrusă prezența în Europa, cu circa 600 de ofițeri expulzați din ambasadele de pe tot continentul. Au fost expuși cel puțin opt „ilegali” – ofițeri de informații care acționează fără acoperire diplomatică, adesea prezentându-se ca non-ruși.
Studiul realizat de RUSI, redactat de Jack Watling și Nick Reynolds, doi analiști ai organizației, și Oleksandr Daniliuk, un fost consilier al Ministrului Apărării și șefului serviciului de informații externe al Ucrainei, se bazează pe documente „obținute de la serviciile speciale ruse” și pe interviuri cu „organe oficiale relevante” – de presupus, servicii de informații – din Ucraina și Europa. La sfârșitul anului 2022, conform studiului, Rusia a realizat că are nevoie de rapoarte mai sincere din partea serviciilor sale. L-a pus pe Serghei Kiriienko, adjunctul șefului staff-ului de la Kremlin, la conducerea „comitetelor de influență specială”. Acestea coordonează operațiuni împotriva Occidentului și apoi măsoară efectul acestora.
Această schimbare de personal pare să fi generat campanii de propagandă mai coerente. În Moldova, de exemplu, un efort de dezinformare odată împrăștiat împotriva aderării țării la Uniunea Europeană a devenit anul trecut mai consecvent și mai concentrat. A legat campania de aderare de președinta țării, personal, învinuind-o totodată pentru problemele economice ale Moldovei. O creștere au înregistrat și campaniile menite să submineze sprijinul european pentru Ucraina. În ianuarie, experți germani au publicat detalii despre boți care au răspândit timp de o lună sute de mii de postări în limba germană, în fiecare zi, dintr-o rețea de 50.000 de conturi, pe platforma X (fostul Twitter). Pe 12 februarie, Franța a expus o rețea extinsă de site-uri rusești care răspândeau dezinformare în Franța, Germania și Polonia.
Între timp, GRU, serviciul de informații militare al Rusiei, și-a reevaluat și el abilitățile. În ultimii ani, Unitatea 29155 a GRU – care a încercat asasinarea lui Serghei Skripal, fost ofițer GRU, în Salisbury, Marea Britanie, în 2018 – și-a avut expuși de către Bellingcat mai mulți membri, dar și activități și unități. Pentru dezvăluirile făcute, grupul de investigație se bazează pe informații disponibile public și scurgeri din baze de date rusești.
GRU a concluzionat că oamenii săi au lăsat prea multe urme digitale, în special prin faptul că și-au purtat telefoanele mobile de la și către locuri sensibile asociate serviciilor de informații rusești. A realizat, de asemenea, că expulzarea ofițerilor de informații ruși din Europa a făcut mai dificilă desfășurarea de operațiuni și controlul agenților în străinătate – acesta fiind unul dintre motivele pentru care invadarea Ucrainei a eșuat.
Rezultatul a fost o reformă completă, care a început în 2020, dar s-a accelerat după începerea războiului. Generalul Andrei Averianov, șeful Unității 29155, a fost, în ciuda seriei de erori, promovat în funcția de adjunct al șefului GRU și a înființat un nou „Serviciu pentru Activități Speciale”. Personalul Unității 29155 – odinioară reprezentat de Alexandr Mișkin și Anatoli Cepiga, ghinioniștii otrăvitori ai lui Skripal, care au susținut că au călătorit la Salisbury pentru a vedea celebra fântână a catedralei sale – nu-și mai poartă telefoanele lor personale sau de serviciu la unitate, ci folosesc telefoane fixe. Instruirea se desfășoară în diverse case conspirative în loc de sedii proprii. În timp ce odată jumătate din personal provenea din Spețnaz, forțele speciale ale Rusiei, majoritatea recruților noi nu mai au experiență militară, făcând mai dificilă identificarea lor de către serviciile de securitate occidentale prin fotografii vechi sau baze de date scurse.
O filială separată a Serviciului pentru Activități Speciale, Unitatea 54654, este concepută pentru a construi o rețea de ilegali care să opereze sub ceea ce Rusia numește „legalizare completă” – capacitatea de a trece și de o examinare atentă din partea unei agenții străine de spionaj. Recrutează prin firme-paravan, păstrând numele și detaliile în afara registrelor guvernamentale și își plasează ofițerii în ministere fără legături cu domeniul apărării sau în companii private. GRU a vizat și studenți străini care învață la universitățile ruse, plătind burse studenților din Balcani, Africa și alte părți ale lumii în curs de dezvoltare.
Pentru un alt exemplu despre cum au transformat spionii ruși dezastrul în oportunitate, este de luat în considerare cazul Grupului Wagner, o serie de companii-paravan supravegheate de Prigojin. Wagner a servit inițial drept un braț al influenței ruse, cu care statul putea să nege că are legătură; le-a oferit forță și putere de foc autocraților din Siria, Libia și alte țări africane. În iunie 2023, Prigojin, indignat de gestionarea defectuoasă a războiului de către Ministrul Apărării și șeful armatei ruse, a mărșăluit către Moscova. Revolta a fost oprită; două luni mai târziu, Prigojin a fost ucis când avionul său a explodat în aer.
Serviciile speciale ale Rusiei și-au împărțit rapid între ele vastul imperiu militaro-criminal al lui Prigojin. FSB a păstrat afacerile interne, iar SVR a preluat brațele media, cum ar fi fermele de troli care au intervenit în alegerile prezidențiale americane din 2016. GRU a primit componente militare străine, împărțite într-un Corp de Voluntari pentru Ucraina și un Corp Expediționar, gestionat de generalul Averianov, pentru restul lumii. Potrivit RUSI, acesta din urmă nu și-a atins obiectivul de recrutare a 20.000 de oameni până la sfârșitul anului trecut, deși puterea sa „crește constant”. Au existat probleme: fiul lui Prigojin, care în mod inexplicabil rămâne în viață și în libertate, a oferit trupele Wagner către Rosgvardia, garda națională a Rusiei, declanșând o licitație între gardă și GRU, potrivit autorilor.
Rezultatul net al acestei consolidări este o amenințare rusă revitalizată în Africa. La scurt timp după moartea lui Prigojin, generalul Averianov a vizitat diverse capitale africane pentru a oferi ceea ce RUSI descrie drept un „pachet de supraviețuire a regimului”. În teorie, propunerile implică punerea la dispoziția elitelor de către GRU de forțe militare și propagandă împotriva rivalilor locali. În Mali, observă ei, postul de radio Lengo Songo, creat de GRU, este unul dintre cele mai populare din țară. În schimb, Rusia ar obține concesiuni economice, cum ar fi mine de litiu și rafinării de aur, și astfel de influență asupra inamicilor, poate inclusiv capacitatea de a împiedica Franța să aibă acces la minele de uraniu din Niger (Franța are nevoie de uraniu pentru centralele sale nucleare). Prigojin este mort; influența sa malefică continuă să trăiască.
Misiune posibilă
Serviciile de informații ruse, deși slăbite, s-au întărit ferm după recentele umilințe. În ultimele săptămâni, The Insider, un site de investigații cu sediul la Riga, a publicat o serie de articole documentând spionajul rus și influența acestuia în întreaga Europă. Acestea includ detalii despre modul în care un ofițer GRU din Bruxelles continuă să furnizeze echipamente europene producătorilor ruși de armament și dezvăluirea că un asistent de top din Bundestag și un membru leton al Parlamentului European erau ambii agenți ruși, acesta din urmă poate de mai mult de 20 de ani.
„Nu este atât de rău pentru ei pe cât credem noi”, spune Andrei Soldatov, un jurnalist de investigații, care consideră că serviciile ruse „s-au întors pentru răzbunare” și sunt tot mai inventive. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, fost ofițer KGB (mediocru), „încearcă să restaureze gloria formidabilului serviciu secret al lui Stalin”, explică Soldatov. Acesta indică un caz din aprilie 2023, când Artem Uss, un om de afaceri rus arestat la Milano sub suspiciunea de contrabandă cu tehnologie militară americană în Rusia, a fost adus înapoi în Rusia cu ajutorul unei bande de infractori sârbi – un intermediar obișnuit pentru serviciile ruse.
În trecut, spune Soldatov, FSB, SVR și GRU aveau o divizare mai clară a muncii. Nu mai este cazul. Toate cele trei agenții au fost deosebit de active cu recrutarea din valul de exilați care au părăsit Rusia după război. Este ușor să ascunzi agenți într-un grup mare și este simplu să-i ameninți pe cei ceu au încă familii în Rusia. Germania reprezintă o preocupare specială, având în vedere că mulți ruși care s-au mutat acolo ar putea constitui o bază de recrutare pentru organele de spionaj rusești. Fluxul de nou-veniți se datorează parțial faptului că țările baltice au devenit mai ostile față de emigranții ruși.
În plus, se întărește din ce în ce activitatea cibernetică rusă. În decembrie, Statele Unite și Marea Britanie au emis avertismente publice cu privire la „Star Blizzard”, o grupare de hacking de elită a FSB, care vizează țările NATO de ani de zile. În luna următoare, Microsoft a anunțat că „Cosy Bear”, o grupare legată de SVR, a pătruns în conturile de email ale unora dintre cei mai înalți directori executivi ai companiei. Toate acestea s-au adăugat la un atac cibernetic sofisticat al GRU împotriva rețelei electrice din Ucraina, cauzând o pană de curent aparent coordonată cu loviturile de rachete rusești în același oraș.
Reînnoirea aparatului de informații al Rusiei vine într-un moment crucial al competiției Est-Vest. Un raport anual al serviciului de informații al Norvegiei, publicat pe 12 februarie, a avertizat că, în Ucraina, Rusia „preia inițiativa și obține avantajul militar”. Raportul echivalent al Estoniei, lansat o zi mai târziu, afirma că Kremlinul „anticipează un posibil conflict cu NATO în următorul deceniu”.
Prioritatea spionilor ruși este de a se pregăti pentru acel conflict nu doar prin furt de secrete, ci și prin extinderea fisurilor în cadrul NATO, subminarea sprijinului pentru Ucraina în America și Europa și erodarea influenței occidentale în sudul global. Prin contrast, nu au existat prea multe sabotaje rusești împotriva aprovizionărilor destinate Ucrainei, în Europa. Un motiv pentru asta e teama Kremlinului de escaladare. Un alt motiv este că rușii nu pot face totul, peste tot, în același timp.
Între timp, spionii vor continua să lupte împotriva omologilor lor. În raportul lor, serviciile de informații externe ale Estoniei au publicat identitățile rușilor care lucrează în numele serviciilor lor de informații. „Celor care preferă să nu-și găsească, în publicațiile noastre, numele și imaginea alături de ale ofițerilor FSB sau altor servicii de informații rusești, fapt ce le-ar putea afecta asocierile cu Occidentul, le adresăm invitația de a intra în contact”, au precizat spionii estonieni. „Suntem încrezători că pot fi negociate aranjamente avantajoase pentru ambele părți!” >>
