Sunt un optimist, așa că mă aștept ca oamenii să atingă într-o zi un plan superior, în care să nu știe ce-i aia prejudecată. Până atunci ne vom călca pe picioare certându-i pe alții în timp ce sperăm să fim fără prejudecăți. Probabil că sperăm în zadar, căci prejudecățile sunt peste tot. Și în timp ce toate sunt rele, există o versiune care se remarcă prin idioțenie.
Interesant este că cea mai auto-învinsă prejudecată este cea care este tratată cu cea mai mică urgență: ageism-ul. Și în timp ce rasismul și sexismul sunt rele și au cauzat un rău mult mai demonstrabil empiric, ageism-ul se vede în cifre: este singura prejudecată care va afecta fiecare persoană care nu moare de o moarte timpurie.
Mă întristează faptul că unii vor presupune că subiectul mă deranjează întrucât am atins „o anumită vârstă”. Oamenii care sunt atât de cinici au făcut alegeri proaste în viața lor și nu merită răspunsul meu. Și da, trolii ar putea căuta în arhive și vor descoperi că nu mă deranja discriminarea pe criterii de vârstă în zilele tinereții mele. Dar asta doar demonstrează că înaintarea în vârstă poate aduce mai multă înțelepciune (dacă, desigur, se păstrează și luciditatea).
Odată ce începi să fii atent, este uluitor cât de indiferentă este societatea în fața relaxării cu care sunt minimalizați cei cu experiență.
Este perfect acceptabil să încerci să disuadezi oamenii să poarte o îmbrăcăminte care îi „face să pară bătrâni”, să spună ceva care îi „face să sune bătrâni”, ori să urmeze o cale de acțiune care îi „face să pară bătrâni”. Înlocuiți „bătrâni” cu „gay”, „negri” sau „macedoneni” și veți începe să observați ciudățenia.
Unii ar putea susține că cei în vârstă chiar caută astfel de sfaturi, dorind cu adevărat să pară tineri. Acest lucru este cu siguranță adevărat uneori, dar asta nu-l face corect. Suntem cu toții spălați pe creier să pretindem, iar asta și din cauza discriminării pe criterii de vârstă. Așa se infiltrează în limbaj, care este întotdeauna o reflectare a psihologiei societății.
Cine vrea să fie „bătrânul care atârnă la petrecere” sau „care se sprijină de bar”? Distracția este doar pentru tineri! Cine vrea să fie „trecut de vârful său”, acuzat că îi „încetinește” pe ceilalți sau considerat „a fi la zi” cu o nouă tendință? Trebuie să ții pasul mereu! Spune-i cuiva să „se comporte conform vârstei” și probabil că se va simți mustrat, dar tu ar trebui să te simți rușinat. Și dacă ești tânăr, în mare parte ar trebui să te simți prost – într-o zi, acea persoană mai în vârstă vei fi tu. Orice avantaj pe care îl oferă tinerețea este temporar, în cel mai bun caz.
Pentru o abordare literară a dezastrului care așteaptă, răsfoiți romanul „Posibilitatea unei insule” al ocazional scandalosului romancier francez, Michel Houellebecq. Acolo, un bărbat în vârstă de 40 de ani se întâlnește cu o femeie cu două decenii mai tânără, care este perfect mulțumită de relația lor, dar refuză să îl prezinte surorii ei.
„Diferența de vârstă era ultimul tabu, limita finală, cu atât mai puternică cu cât… le înlocuia toate celelalte”, scrie el, observând că până și protestul le este negat acestor victime: „Rebeliunea, precum sexualitatea, precum plăcerea, precum dragostea – părea rezervată tinerilor… Orice cauză incapabilă să mobilizeze interesul tinerilor era descalificată în avans… Sub toate aspectele, oamenii în vârstă erau tratați doar ca niște deșeuri, acordându-li-se doar o supraviețuire mizerabilă și limitată”.
Houellebecq susține că procrearea – el folosește alt cuvânt – este tot ceea ce contează pentru oameni, și astfel, longevitatea asistată medical din epoca noastră, dincolo de vârsta procreării, creează o stânjenitoare persistență a irelevantului.
Dacă nu ești de acord cu această perspectivă și ești manager care face angajări, cu siguranță poți face ceva, pentru că piața muncii exclude în prezent pe oricine are peste 55 de ani (cu excepția celor care candidează la funcția de președinte al SUA). Asta putea avea sens în vremurile de demult, când angajarea era ca un mariaj, cu lucrătorii dorind și angajatorii oferind o „carieră” cu o „pensie” la sfârșit, în timp fiecare tabără rambursându-i celeilalte investiția.
Dar în 2022, conform Departamentului Muncii din Statele Unite, durata medie a unui angajat într-un post a fost de aproximativ patru ani. Și oricine citește profilurile de LinkedIn ale tinerilor poate fi iertat pentru că presupusese că ar fi de doi ani. Este clar că există o mulțime de veterani loiali care distorsionează această statistică.
Așadar de ce, în numele lui Matusalem, ar trebui să îi pese angajatorului dacă un nou angajat ar putea să se pensioneze (sau să expire) în curând? Nu fac decât să angajeze o altă persoană temporară, însă una care, în cele mai multe privințe, este mai bună. Persoanele mai în vârstă sunt susceptibile să fie mai bune la planificare strategică și mentorat, să aibă cunoștințe directe despre precedent, și să fie mai puțin deranjate sau distrase de lucrurile strălucitoare.
Desigur, conceptul de a face loc generațiilor mai tinere se aliniază cu necesitatea progresului, a înnoirii și a sustenabilității. Nu există îndoială că tinerii aduc perspective noi, sunt mai dispuși să se adapteze la tehnologia nouă și, desigur, sunt mai ieftini, deoarece nu au alte guri de hrănit. Dacă vorbim despre meseria de tăietor de lemne, relevant este și faptul că tinerii sunt mai puțin predispuși ala dureri de spate.
Dar există și dovezi statistice privind aspectele negative ale tinereții. S-a raportat că tinerii de astăzi pot avea uneori o atitudine arogantă. Și de-a lungul istoriei, aceștia au fost de obicei impulsivi, neînduplecați, iresponsabili sau pur și simplu proști: armatele de pe întreg globul au depins de indiferența la pericol a tinerilor.
Recunosc că experiența poate face diferența. Tinerilor le lipsesc perspectiva și înțelepciunea pe care aceasta o poate aduce cu sine. Dar experiența persoanelor mai în vârstă poate rezulta într-o serie de eșecuri și o moștenire a disperării.
Așa că SUGESTIA MEA ESTE SĂ TRATăm PE TOȚI la fel ȘI SĂ FIM ORBi LA aspectul ce ține de vârstă
Cu excepția cazului în care această problemă se va rezolva curând, s-ar putea ca vârstnicii să riposteze. Asta, întrucât populația Pământului îmbătrânește rapid ca urmare a faptului că oamenii trăiesc mai mult (datorită medicamentelor și alimentației mai bune) și au mai puțini copii (din cauza declinului religios și a filmelor despre oameni cu copii).
Când, în cele din urmă, vor dobândi puterea conferită de faptul de a fi majoritare, persoanele în vârstă ar putea să impună democratic interdicții stricte și sancțiuni teribile pentru orice manifestare de discriminare pe criterii de vârstă. În acea zi binecuvântată, se va face dreptate.
Până atunci, trebuie să ne mulțumim cu bucuriile oferite de Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă, pe 1 octombrie, așa cum a fost desemnată de Adunarea Generală a ONU. Mă deranjează puțin faptul că pică fix la mijlocul intervalului dintre un 1 aprilie și un alt 1 aprilie, dintre Ziua Păcălelilor care a fost și cea care va urma. Dar ce-o fi însemnând asta, s-ar putea să nu am luciditatea necesară ca să văd.
- Citiți și: Biden, nu te teme de Bibi
