În valea întunecată a întâlnirii sale cu Netanyahu, Biden poate face mult bine prin rostirea unor cuvinte simple și pline de adevăr.
Acordul îndelung întârziat al președintelui Biden de a se întâlni cu prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, la Adunarea Generală a ONU din 19 septembrie, i-a pus pe jar pe mulți israelieni: se tem ca președintele să nu fie idiotul util al lui Netanyahu, ajutându-l fără să vrea să distrugă democrația israeliană. Dar eu m-aș concentra pe paharul pe jumătate plin: aceasta este o oportunitate pentru Biden de a face mult bine și un caz rar de întâlnire care contează.
După cum știe cu siguranță președintele – dar unii cititori s-ar putea să nu – mulți israelieni speraseră cu febrilitate că nu va avea loc o astfel de întâlnire. Mii dintre ei, inclusiv multe personalități culturale proeminente, au semnat recent o scrisoare deschisă prin care îl implorau pe Biden să continue boicotarea premierului lor. Au vorbit pentru milioane.
Pentru a înțelege de ce, trebuie să fim clari cu privire la motivele mișcării masive de protest împotriva lui Netanyahu – un politician cu privire la care mulți americani, inclusiv mulți evrei americani, pot fi confuzi. În emisiunile TV din SUA, el sună aproape rezonabil, folosindu-și eficient accentul american, abilitățile retorice și familiaritatea cu scena din SUA, pentru a persuada, a nega și a ecrana planurile sale reale.
Aceste planuri, anunțate la câteva zile după revenirea sa la putere, în urmă cu nouă luni, ar desființa democrația parlamentară a Israelului pentru a o înlocui cu genul de sistem care există acum în locuri precum Turcia și Ungaria și care exista în Rusia înainte ca președintele Vladimir Putin să devină un dictator deplin (vezi dezbaterea TV mai sus).
În astfel de democrații false, liderul are o putere aproape nelimitată, instanțele sunt o farsă, paznicii sunt ineficienți, iar mass-media este fie cu botnița pusă, fie amuțită (prin scheme de apropriere de către acoliți), spre a deveni doar propagandă pentru conducător. Se poate ca alegerile să nu fie falsificate, dar sunt trucate.
Planurile – traduse în peste 200 de proiecte de revizuire propuse – au fost descrise în detaliu în aceste pagini, în ultimele săptămâni.
În Israel, aceasta este rețeta pentru un adevărat dezastru. Țara cu 10 milioane de locuitori este una dintre puterile nucleare ale lumii și este un centru global al inovației tehnologice, situându-se, de asemenea, chiar în centrul Orientului Mijlociu. Netanyahu, un inculpat judecat pentru luare de mită, conduce o coaliție înțesată de foști condamnați, fanatici și rasiști care vor să consolideze stăpânirea incomodă a Israelului asupra a milioane de palestinieni lipsiți de drepturi – o populație agitată cu o istorie de explozie a violenței.
Asemenea rezultate au efecte de undă. Un război în Orientul Mijlociu în urmă cu aproape 50 de ani a provocat o criză globală a petrolului; mai recent, Orientul Mijlociu ne-a oferit terorism și terorism global mortal, inclusiv 9/11, Al Qaeda, Stat Islamic și trilioane de dolari vărsați la canal de guvernele americane în războaie destul de zadarnice. Fiți foarte, foarte atenți cu Orientul Mijlociu.
Israelienii care înțeleg ceva despre această istorie doresc cu disperare ca guvernul Netanyahu să cadă și să o facă repede. Temerea lor este că Netanyahu va putea să vândă întâlnirea lui Biden ca dovadă că aliatul indispensabil al Israelului nu are nicio problemă reală cu direcția dată de el țării. Biden i-a refuzat lui Netanyahu o întâlnire la Casa Albă, da, dar stați liniștiți că liderul israelian va îndepărta această nuanță și va face mult din această întâlnire, cimentându-și puterea.
Dar dacă…
Există o cale pentru Biden de a face bine în această săptămână, rostind câteva cuvinte în public, cu Netanyahu alături:
„Îmi dau seama că mulți oameni din Israel, unii dintre cei mai buni oameni din Israel, au vrut să evit să mă întâlnesc cu BIBI aici”, ar putea spune Biden, cu un gest cu mâna către NETANYAHU. „ȘI CU SIGURANȚĂ LE ÎNȚELEG MOTIVELE. AȘA CĂ ESTE FOARTE IMPORTANT PENTRU MINE SĂ MĂ ASIGUR CĂ NU ESTE NU ESTE CEVA GREȘIT ÎN MODUL CUM GÂNDESC”.
Într-un asemenea moment, cei mai mulți israelieni vor sta lipiți pe ecrane, iar zâmbetul familiar al lui Netanyahu s-ar întuneca într-o încruntătură putinistă.
„I-am spus prim-ministrului că acceptarea mea să mă întâlnesc cu el în marja Adunării Generale a ONU nu este în niciun caz un gest de susținere sau de acceptare a planurilor guvernului său de a revizui sistemul israelian în favoarea unei democrații autoritare, așa cum am mai văzut în alte locuri nefericite”, ar putea spune Biden. „Ca sionist eu însumi, sunt profund tulburat de aceste planuri. Nu accept explicațiile. Administrația mea consideră că aceste planuri sunt foarte dăunătoare pentru democrația israeliană, cât și o repudiere a valorilor comune care au stat la baza relației noastre speciale. Dacă nu sunt anulate, mă tem profund pentru acea relație specială”.
Asta e practic tot ce are de spus. Va fi sfârșitul reformelor. Coaliția lui Netanyahu are o majoritate slabă în parlament, iar puținii moderați rămași din partidul său, Likud, nu vor vota pentru proiectele de lege viitoare, blocându-le efectiv. Acest lucru va declanșa probabil evenimente care ar putea duce nu numai la o îmbunătățire dramatică a perspectivelor de salvare a democrației în Israel, dar va întări pacea în Orientul Mijlociu.
Amânarea revizuirii ar bloca strategia centrală a celor doi aliați cheie din coaliție ai lui Netanyahu: ultranaționaliștii, care doresc să anexeze Cisiordania fără a le acorda cetățenie palestinienilor; și evreii devotați Haredi, care doresc scutiri militare și dispense speciale, cum ar fi finanțarea școlilor care nu predau nimic din aptitudinile moderne. Ambele au nevoie de Curtea Supremă și de alte elemente ale democrației liberale a Israelului. Frustrați, s-ar putea foarte bine să dărâme guvernul, provocând noi alegeri.
Sondajele sugerează că opoziția ar câștiga cu ușurință astfel de alegeri. Partidele naționaliste și religioase care fac parte din coaliția lui Netanyahu au câștigat puțin mai puțin de jumătate din voturi, în noiembrie anul trecut, Likud-ul lui Netanyahu nepublicând o platformă, iar premierul ascunzându-și planurile. Divizările opoziției au făcut ca 12% din voturi să fie risipite. Modalitatea de revizuire a lui Netanyahu – motivată în mod evident și de dorința lui de a vedea închis procesul – a produs un adevărat șoc sistemului. Sute de mii de oameni ies în stradă săptămânal, iar două treimi dintre oameni se opun complotului, arată fiecare sondaj.
Este mult mai probabil ca un nou guvern moderat să permită obiectivul lui Biden de a ajunge la un acord de pace între Israel și Arabia Saudită, poate la timp pentru alegerile din 2024. Efortul actual se poticnește deja, deoarece saudiții au nevoie ca Israelul să joace în același timp frumos cu palestinienii, ceea ce guvernul Netanyahu nu poate, în mod evident.
Cererea ca Biden să continue boicotarea lui Netanyahu nu a părut niciodată realistă. La urma urmei, președinții americani s-au întâlnit cu răufăcători (chiar) mai mari decât Netanyahu, de la lideri sovietici la dictatori arabi și până la caudillos latino-americani de orice tip, unii chiar instalați cu asistența unor americani lipsiți de scrupule. Fostul președinte Donald Trump l-a întâlnit pe Kim Jong Un, a cărui dictatură sucită din Coreea de Nord este un desen animat crud.
Biden nu a mers chiar atât de departe, dar chiar și el s-a întâlnit, în iunie 2021, cu Putin. Poate că atunci nu a reușit să-i transmită mesajul potrivit, pentru că doar câteva luni mai târziu rusul a intrat în Ucraina.
Va transmite el mesajul corect acum? În general, președinții americani nu sunt dornici să se amestece deschis în politica internă a aliaților. Dar dacă e cineva care și-a câștigat dreptul să nu-i pese de asta, acela cu siguranță este unchiul Joe.
Și nu ar trebui să se teamă de comunitatea evreiască din America. Deși liderii săi detestă să critice Israelul în public, marea majoritate dintre ei sunt liberali și moderați care s-ar putea să răsufle ușurați și vor murmura o rugăciune de mulțumire săptămâna viitoare, de Yom Kippur.
11 septembrie 2001 a fost un atac asupra libertății. Democrația este altceva
