Un număr de 58 de exemplare de asprete, specie considerată fosilă vie şi, după unele estimări, contemporană chiar cu ultimii dinozauri, au fost găsite în râul Vâlsan din munţii Făgăraşului, în urma unei acţiuni de inventariere care a durat o săptămână şi în care au fost implicaţi şi nouă biologi, proiect dezvoltat şi desfăşurat de către Fundaţia Alex Găvan în parteneriat cu Fauna & Flora International, prima organizaţie de conservare a vieţii sălbatice înfiinţată în lume.
”Moment istoric pentru legendarul şi enigmaticul asprete (Romanichthys valsanicola), cel mai rar peşte din Europa şi poate chiar din lume dar şi pentru conservarea din România şi nu numai. Un număr record de 58 de exemplare de asprete au fost găsite în râul Vâlsan din munţii Făgăraşului. Este singurul loc de pe planetă unde încă mai supravieţuieşte această specie considerată fosilă vie şi, după unele estimări, contemporană chiar cu ultimii dinozauri. Iar noi, oamenii, suntem cei ce am adus-o în pragul dispariţiei. În perioada 10 – 16 octombrie 2022 s-a desfăşurat cea mai amplă acţiune de inventariere a speciei, de la descoperirea ei în 1956 (an în care se mai regăsea şi în râurile Argeş şi Doamnei) şi până astăzi”, anunţă Fundaţia Alex Găvan, potrivit News.ro.
Echipa de inventariere, care a inclus şi 9 biologi specializaţi în peşti, a realizat în râul Vâlsan nu mai puţin de 21 de staţii de pescuit ştiinţific (anterior realizându-se un maximum de 8 staţii per sesiune), dintre care în 14 dintre ele a putut identifica aspretele.
Proiectul este dezvoltat şi desfăşurat de către Fundaţia Alex Găvan în parteneriat cu Fauna & Flora International, prima organizaţie de conservare a vieţii sălbatice înfiinţată în lume (1903).
”Încă de la început, am lucrat la îmbunătăţirea condiţiilor de habitat ale aspretelui. Între timp, am reuşit să stopăm o mare parte din distrugerile care se petreceau pe Vâlsan, cum ar fi tăierea vegetaţiei de pe maluri sau furtul bolovanilor din râu. În acelaşi timp, acţiunile noastre au dus la reducerea intensităţii factorilor de poluare, iar debitul de apă al râului se apropie acum de valoarea optimă, fiind pe cale să rezolvăm permanent acest aspect. Suntem cu toţi custozii acestei planete, nu stăpânii ei, nu cuceritorii ei, iar postura de custode vine cu o responsabilitate pe măsură”, conchide Găvan.
