Foreign Affairs analizează modul în care războiul din UCraina va supraîncălzi economia din Rusia.
<< După ce Rusia a invadat Ucraina, în 2022, economia sa părea că va suferi, în mod inevitabil, în contextul în care o coaliție condusă de Statele Unite a impus un program de sancțiuni fără precedent. Mulți lideri, printre care Secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, și Emisarul pentru Sancțiuni al UE, David O’Sullivan, au prezis că aceste sancțiuni îl vor forța pe președintele rus, Vladimir Putin, să aleagă între război și o economie aflată în dificultate. Însă economia Rusiei a sfidat aceste prognoze. Datorită cheltuielilor record ale statului, economia rusă va crește mai rapid decât cea globală, în 2023. În timp ce se prognozează că aceasta din urmă va crește cu trei la sută, guvernul rus prevede o creștere de 3,5 la sută. Când vor apărea cifrele exacte, creșterea economică a Rusiei, pentru 2023, se va dovedi probabil a fi depășit trei la sută, iar Putin va lăuda fără îndoială acest lucru, în discursurile sale dinaintea alegerilor prezidențiale din primăvară.
În loc să indice sănătate economică, însă, aceste cifre sunt simptomatice pentru supraîncălzire. Problemele economiei ruse sunt, de fapt, de așa natură încât Putin se confruntă cu o trilemă imposibilă. Provocările cu care are de-a face se înșiră pe trei paliere: trebuie să finanțeze războiul împotriva Ucrainei, să mențină nivelul de trai al populației și să asigure stabilitatea macroeconomică. Îndeplinirea primelor două obiective va necesita cheltuieli mai mari, ceea ce va alimenta inflația și, astfel, va împiedica realizarea celui de-al treilea obiectiv. Veniturile ridicate din petrol și gaze, managementul financiar abil al autorităților ruse și aplicarea laxă a restricțiilor occidentale au contribuit, toate, la creșterea economică a Rusiei, dar ascund dezechilibre tot mai mari în economie.
Înaintea alegerilor din Rusia, este puțin probabil ca Putin să menționeze faptul că peste o treime din creșterea Rusiei se datorează războiului, cu industriile legate de apărare înflorind la rate de creștere cu două cifre. Acele industrii civile care sunt implicate în producerea de bunuri destinate frontului – cum ar fi încălțăminte, îmbrăcăminte și medicamente – sunt ușor rămase în urmă. Peisajul economic strălucitor al Rusiei, din 2023, ascunde compromisuri periculoase făcute în căutarea unor câștiguri pe termen scurt. Chiar dacă conducerea financiară de la Moscova reușește să tempereze economia până la sfârșitul anului 2024, sunt inevitabile problemele majore cauzate de război. Acestea includ nemulțumirea față de sistemul de sănătate publică, subfinanțat, penurii tot mai mari la instrumente și echipamente din cauza regimului de sancțiuni tot mai restrictiv și dezechilibre majore cauzate de investiții masive în industria de apărare. Generațiile viitoare vor plăti un preț greu pentru situația actuală, cu toate că, deocamdată, acesta este ultimul lucru care să preocupe Kremlinul.
Pluguri transformate în săbii
Războiul a adus schimbări majore în economia rusă. Moscova a fost nevoită să-și ajusteze politica pentru a finanța conflictul armat împotriva Kievului, menținând aparatul militar și forțele de poliție, și integrând teritoriile anexate de la Ucraina. Aceste priorități au necesitat angajamente semnificative de cheltuieli, care amenință colectiv stabilitatea economică a Rusiei. În 2024, Kremlinul va cheltui pentru război șase procente din PIB (mai mult de opt procente dacă sunt combinate cu cheltuielile pentru securitatea națională). Este mai mult decât cele 3.8 procente din PIB pe care Statele Unite le-au cheltuit în timpul războiului din Irak, deși sub sumele uriașe pe care URSS le-a alocat în anii stagnării și ai invaziei din Afganistan (18 procente din PIB).
Pentru prima dată în istoria post-sovietică a Rusiei, cheltuielile militare au eclipsat chiar și cheltuielile sociale – în prezent mai mici de cinci procente din PIB. Această orientare către o economie militarizată amenință nevoile sociale și de dezvoltare. Cele patru regiuni anexate din Ucraina au primit deja echivalentul a 18 miliarde de dolari, iar în 2024 se așteaptă ca aproape 5 miliarde de dolari să fie transferate din bugetul federal către bugetele regionale. Nicio altă regiune din Rusia nu beneficiază de acest nivel de investiții, ceea ce sporește inegalitatea inter-regională. În loc să restaureze locuințe în stare de degradare în Rusia, Kremlinul preferă să cheltuiască bani pentru construirea de case și drumuri în teritoriile anexate, pentru a înlocui casele și drumurile distruse de trupele ruse în timpul invaziei lor brutale.
Industria rusă a fost transformată, sectoarele apărării umbrind acum industriile civile. Întreprinderile din sectorul de apărare operează acum la capacitate maximă, iar ca urmare orice creștere a cererii este susceptibilă să determine creșteri de prețuri din cauza incapacității sectorului de a spori oferta. Sectorul militar primește o sumă disproporționat de mare din cheltuielile guvernamentale și, totodată, absoarbe forța de muncă din sectorul civil, ceea ce duce la o rată anormal de scăzută a șomajului, de 2.9 procente. Înainte de război, rata șomajului din Rusia se situa în mod obișnuit în jurul valorilor de patru sau cinci procente. Sectoarele militar și public angajează acum cu 850.000 de oameni mai mult decât în 2022–2023. Invazia Ucrainei a determinat, de asemenea, migrarea a aproximativ 500.000 de ruși, în 2022, generând o penurie de specialiști calificați și lurători manuali.
Între timp, nivelurile de trai au crescut în întreaga Rusie, iar procentajul rușilor care trăiesc sub pragul sărăciei a scăzut la 9.8 procente, cel mai scăzut nivel din 1992. Desigur, există variații regionale, iar zonele care au trimis un număr semnificativ de bărbați să lupte în Ucraina – inclusiv Cecenia, Buriatia, Kraiul Altai, Republica Altai și Daghestan – au înregistrat cea mai rapidă creștere a veniturilor în rândul grupurilor cu venituri reduse. Această creștere relativă a prosperității poate fi de așteptat să continue pe măsură ce Moscova distribuie fonduri familiilor celor decedați și răniți.
În ansamblu, Kremlinul dorește să mențină în rândul cetăâenilor săi o iluzie de normalitate și chiar de prosperitate în creștere. Distorsiunile de pe piața muncii au determinat creșterea salariilor în industria militară, precum și în producția civilă, din cauza necesității de a concura pentru atragerea muncitorilor de la uzinele militare care plătesc bine. Între timp, Moscova face plăți semnificative soldaților și persoanelor mobilizate pentru a lupta în Ucraina, lucru care stimulează consumul. Totodată, datorită unei oferte de credit ieftin, guvernul acordă credite ipotecare subvenționate, care, momentan, protejează familiile de realitatea economică.
Lucrurile sunt rareori așa cum par a fi
Interacțiunea dintre cheltuielile militare, penuria de forță de muncă și creșterea salariilor a creat o iluzie de prosperitate care nu este probabil să dureze. Opțiunile Moscovei pentru a gestiona creșterea penuriei de forță de muncă sunt neplăcute. Poate institui producția non-stop, poate încuraja angajarea femeilor și adolescenților în profesii tradițional dominate de bărbați sau poate încerca să găsească mai mulți migranți pentru a acoperi numărul tot mai mare de locuri vacante. Însă asemenea schimbări doar ar face situația și mai dificilă.
Din cauza penuriei de forță de muncă, companiile ruse sunt deja forțate să plătească salarii mai mari angajaților rămași sau să atragă lucrători plătindu-i mai bine decât concurența sau decât alte sectoare. Salariile au crescut în 2023 mai mult decât media națională, în regiunile Novosibirsk, Samara, Sverdlovsk, Nijni Novgorod și Tula, unde este concentrat un număr mare de companii de apărare. Ca urmare, forța de muncă din alte regiuni și din sectorul de producție civilă a fost dislocată de lucrătorii în căutare de salarii mai mari, accentuând lipsa de forță de muncă în producția non-militară și determinând creșterea salariilor și costurilor.
Economia de război a Rusiei a adus și schimbări în componența clasei de mijloc ruse, tradițional alcătuită din specialiști educați, oameni de afaceri și profesioniști IT. Tot mai mulți ruși din clasa de mijloc devin însă soldați și polițiști – iar astfel, dependenți de stat. Această schimbare se datorează mobilizării pentru război și extinderii agențiilor de aplicare a legii, în special a Serviciului Federal de Securitate. Această modificare aduce riscuri economice, deoarece obligă guvernul să continue să facă plăți costisitoare acestor grupuri chiar și atunci când se confruntă cu provocări bugetare. Aceste plăți reprezintă o bombă cu ceas economică: salariile mari sunt extrem de dificil de redus, iar a face acest lucru nu este o opțiune pentru pilonul principal al domniei lui Putin – armata și forțele de securitate.
Creșterile salariilor și plăților de stat au stimulat consumul în Rusia. Vânzările cu amănuntul, în special, au crescut cu 10,5 procente în noiembrie 2023, în ciuda inflației. Directiva lui Putin de a asigura disponibilitatea bunurilor de consum a condus la un mai mare import al acestor bunuri, descurajând producția internă. El nu poate crește producția internă fără a declanșa creșteri de prețuri sau penurii. Acest lucru ar fi periculos: rușii simt deja presiunea, iar plângerile despre prețurile ridicate se află în fruntea listei de nemulțumiri către autoritățile regionale și federale.
Probleme acasă
Doar o economie stabilă, care acordă prioritate menținerii unor condiții macroeconomice previzibile, poate finanța în mod fiabil războiul Rusiei și menține plățile către populație la nivelurile actuale. Creșterea cheltuielilor de război și acordarea de împrumuturi subvenționate persoanelor și afacerilor subminează această stabilitate. Moscova a fost deosebit de activă în acordarea acestor împrumuturi și, până la 1 noiembrie 2023, valoarea totală a acestora depășește 130 de miliarde de dolari. Asta reprezintă aproximativ 14% din portofoliul de împrumuturi din sistemul bancar rus și 7% din PIB. Sectorul creditării ipotecare reprezintă o responsabilitate specială, deoarece este acum condus de programe de împrumuturi avantajoase, care reprezintă 70% din noile credite ipotecare. Aceste împrumuturi sunt cele mai căutate în rândul clasei mijlocii din Moscova și Sankt Petersburg, precum și în regiunea Krasnodar.
Pe măsură ce economia rusă s-a concentrat mai mult pe război, rușii au devenit, de asemenea, excesiv de dependenți de plățile legate de război. Guvernul refuză să reducă creditele ipotecare subvenționate din cauza unui puternic lobby al dezvoltatorilor imobiliari. Deși termenele au fost ușor restrânse, iar avansul a fost majorat cu cinci procente, programul a rămas în vigoare. Argumentele Băncii Centrale – conform cărora aceste împrumuturi creează o presiune suplimentară asupra inflației, cimentează inegalitatea și distorsionează prețurile proprietăților – au fost ignorate de Kremlin. Aceste împrumuturi subvenționate sunt plătite de toate categoriile de venituri, ceea ce înseamnă că contribuabilii din clasa muncitoare subvenționează ipotecile clasei mijlocii. Peste 60% din împrumuturi sunt acordate unor persoane care vor cheltui mai mult de jumătate din venit pentru a le rambursa. În mod tot mai frecvent, programele de împrumut sunt accesate de beneficiarii plăților legate de război. Dacă războiul s-ar încheia, ar deveni extrem de dificil pentru aceștia să-și plătească împrumuturile, în special în fața creșterii prețurilor.
Sanțiunile internaționale au avut efectul neașteptat și benefic de a izola Rusia de șocurile externe, prin tăierea accesului la piețele financiare internaționale. Cu toate astea, din cauza războiului și a deteriorării relațiilor cu Occidentul, Moscova se găsește acum mai dependentă de petrol ca oricând. Guvernul rus operează cu presupunerea că va primi aproximativ 119 miliarde de dolari (6,4% din PIB) în venituri din petrol și gaze, în 2024, ceea ce ar însemna mai mult de o treime din veniturile totale ale trezoreriei. Bugetul Rusiei pentru 2024 presupune și un preț mediu al petrolului rus de aproximativ 70 de dolari pe baril și că țările occidentale nu vor reuși să limiteze veniturile din petrol și gaze ale Kremlinului. Aceste presupuneri fac Rusia vulnerabilă la fluctuațiile prețurilor petrolului, precum și la eforturile țărilor occidentale de a restricționa exporturile Moscovei.
Inflația devine, de asemenea, rapid o problemă. Rata inflației din Rusia a depășit deja șapte procente, determinând Banca Rusiei să mențină ratele de dobândă la 16 procente. În ciuda acestor rate ridicate la dobândă, întreprinderile și gospodăriile continuă să se împrumute, indicând așteptări ridicate de inflație. Aceasta înseamnă că rata-cheie nu va reveni în curând la o singură cifră. Asta i-a determinat pe giganții industriali, cum ar fi AvtoVAZ și Căile Ferate Ruse, să solicite subvenții pentru a-și achita datoriile corporative. Directorul general al Rosneft, Igor Secin, a mers mai departe, îndemnându-l pe Putin să influențeze deciziile băncii centrale independente. Acest lucru nu s-a întâmplat. Cu toate atacurile venite din partea oligarhilor, guvernului și chiar consilierului economic al lui Putin, Maxim Oreșkin, guvernatorul băncii centrale, Elvira Nabiullina, a menținut independența în luarea deciziilor privind politica monetară. Pentru Kremlin, ratele de dobândă ridicate reprezintă o problemă de imagine, subminând discursul lui Putin că economia rusă este stabilă. O economie sănătoasă, în fond, nu are nevoie de o rată-cheie cu două cifre.
Volatilitatea valorii rublei reprezintă o altă dovadă a instabilității macroeconomice. Din 2022, aceasta a oscilat între 50 și 100 de ruble pentru un dolar. Asta se datorează în mare parte abandonării de către Moscova a regulii bugetare conform căreia cumpăra și vindea valută străină din Fondul Național de Bunăstare pentru a compensa deficitele și excedentele din veniturile din petrol și gaze. Această regulă împiedica creșterea cheltuielilor, dar i s-a pus ounct în urma invadării Ucrainei. Abandonarea sa a lăsat valoarea rublei la mila fluxurilor comerciale. Un curs de schimb dolar-rublă cu trei cifre nu numai că alimentează inflația; provoacă îngrijorare publică.
Autoritățile nu pot elimina principala cauză a slăbirii rublei, care este cheltuirea pentru importuri, deși pot implementa control asupra fluxurilor de capital. Pentru a combate prețurile, pot restricționa și exporturile anumitor produse și pot amenința cu amenzi grele pentru a forța comercianții să limiteze adaosurile comerciale. Astfel de măsuri sunt probabile, pentru a evita ca distrugerea reputației rublei să ducă la dolarizarea economiilor atât ale întreprinderilor, cât și ale gospodăriilor, și la noi fluxuri de capital. Restricționarea prețurilor va duce la accelerarea acestora în viitor.
Se adună nori de furtună
Putin pare sincer în credința sa că imperiul rus și Uniunea Sovietică au căzut în mare parte din cauza unei gestionări financiare slabe. Economia rusă modernă este condusă de tehnocrați profesioniști, iar Putin ascultă opiniile acestora. Până acum, situația pare stabilă pe termen scurt: disponibilitatea rezervelor de yuani și aur arată că Moscova nu trebuie să-și facă griji cu privire la finanțarea datoriei externe. Costul împrumuturilor interne a crescut, iar spațiul fiscal s-a restrâns, dar raportul scăzut antebelic dintre datorie și PIB al Rusiei arată că datoria este puțin probabil să constituie un pericol semnificativ în anii următori. Guvernul ar putea apela și la piețele de capital interne pentru a obține finanțare pentru cheltuielile de stat pe măsură ce privatizează proprietăți de stat, în special pachete din industria militară.
Totuși, războiul zguduie temeliile stabilității economice a Rusiei. A avut deja un impact asupra pilonilor politicii economice esențiali pentru stabilitatea macroeconomică, inclusiv a regulii bugetare, libertății fluxurilor de capital și – într-o oarecare măsură – a independenței băncii centrale.
Mai multe dintre rănile auto-provocate ale economiei naționale nu pot fi vindecate fără a pune capăt războiului și regimului de sancțiuni. Problemele structurale – în special dependența de veniturile din petrol, incapacitatea de a supraviețui fără importuri străine, în principal chinezești, și tendințele demografice negative, exacerbate de război, nu vor dispărea prea curând. Pentru a rezolva aceste probleme, ar fi nevoie de ani de reforme structurale care să atragă investiții și să îmbunătățească capitalul uman. Dar Kremlinul nu este capabil și uneori nu dorește să facă aceste pași din cauza obsesiei lui Putin pentru controlul politic.
Economia Rusiei este mai expusă la pericol decât o indică statistica creșterii, iar viitoarele alegeri ar putea provoca decizii fatale suplimentare care să agraveze provocările pe termen lung, dacă Putin decide să câștige loialitatea votanților săi prin cheltuirea și mai multor resurse înainte de ziua votului. Supraîncălzirea – adesea un precursor al recesiunii – este o amenințare în creștere, mai ales atunci când instituțiile concepute pentru a atenua șocurile sunt fie disfuncționale, fie distruse de necesitățile războiului. Cu războiul puțin probabil să se încheie în curând, costurile financiare și economice vor crește și probabil vor lovi Rusia câțiva ani de acum încolo. Acest proces ar putea fi accelerat de o recesiune globală majoră sau de o încetinire a economiei chineze, ceea ce ar lovi Rusia din cauza dependenței sale mari de veniturile din exporturile de materii prime. Spectrul unei mari mahmureli economice planează amenințător, cu excepția cazului în care apare un nou și sustenabil model economic rusesc. Dar acest lucru rămâne extrem de puțin probabil. Pentru Putin, războiul este acum un principiu de organizare a politicii sale interne și externe. Abandonarea războiului fără ceva ce Kremlinul poate defini ca victorie ar fi imposibilă. Un conflict prelungit cu privire la Ucraina nu satisface doar ambițiile și viziunile geopolitice ale lui Putin, ci devine și o strategie de supraviețuire a regimului său. Problema va fi că obiectivele sale politice sunt incompatibile cu cele economice. În cele din urmă, va trebui să cedeze ceva. >>
Putin a înțeles perfect ce urmează după bombardarea Belgorodului
