Occidentul se confruntă cu un număr fără precedent de nou-veniți, notează The Economist.
<< Lumea bogată se află în mijlocul unei explozii fără precedent a migrației. Anul trecut, s-au mutat în America cu 3,3 milioane de oameni mai mulți decât cei care au plecat, de aproape patru ori mai mult decât nivelurile tipice din anii 2010. Canada a primit 1,9 milioane de imigranți. Marea Britanie a primit 1,2 milioane de persoane, iar Australia 740.000. În fiecare țară, numărul a fost mai mare decât oricând înainte. Pentru Australia și Canada, migrația netă este mai mult decât dublă față de nivelurile pre-COVID. În Marea Britanie, intrarea este de 3,5 ori mai mare decât în 2019.
Mișcările mari de persoane au consecințe economice semnificative. Potrivit FMI, în America forța de muncă născută în străinătate este cu 9% mai mare decât la începutul anului 2019. În zona euro, în Canada și în Marea Britanie, aceasta este cu aproximativ o cincime mai mare. Creșterea imigrației în America arată că economia sa va fi cu 2% mai mare în următorul deceniu decât s-a prevăzut. Afluxul de lucrători ajută, de asemenea, la explicarea creșterii economice puternice a țării. Dar impactul imigrației se extinde mult dincolo de un efect aritmetic asupra PIB-ului – se extinde la inflație, niveluri de trai și bugete guvernamentale. Iar nou-veniții diferă de cei anteriori: mai mulți dintre ei au abilități scăzute.
Mulți factori de decizie au argumentat recent că migrația ajută la controlul creșterii prețurilor prin reducerea deficitului de forță de muncă. Pe lista persoanelor care au menționat sau au sugerat această asociere se află Gita Gopinath de la FMI, Jerome Powell de la Rezerva Federală și Michele Bullock de la Banca Centrală a Australiei. Cu toate acestea, dovezile sunt slabe și ar putea, de fapt, să indice spre direcția opusă. În rândul țărilor G10, există o corelație redusă între imigrație și încetinirea creșterii salariilor. Mai mult, nu există îndoială că imigranții au nevoie de lucruri imediat ce ajung, sporind cererea.
Niciunde nu este mai clar acest lucru ca în cazul locuințelor închiriate, care sunt în deficit în întreaga lume anglofonă. Cercetările realizate de banca Goldman Sachs sugerează că în Australia, fiecare creștere de 100.000 de persoane în migrația netă anuală din străinătate crește chiriile cu aproximativ 1%. Un document din decembrie al Băncii Canadei a remarcat că „creșterea inițială a imigrației pe care a cunoscut-o Canada este mai probabil inflaționistă pe termen scurt”.
Ce impact are imigrația asupra creșterii economice? Deși nou-veniții sporesc în mod clar PIB-ul, se pare că trag în jos PIB-ul pe cap de locuitor – unitatea de măsură după care economiștii evaluează în mod obișnuit nivelurile de trai. PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut sau nu a crescut timp de patru trimestre consecutive în Australia și șapte în Marea Britanie. În Canada, unde scăderea la acest capitol este cea mai pronunțată, producția pe cap de locuitor a scăzut cu 2% în 2023. Tabloul este similar în Germania, Islanda și Noua Zeelandă.
Aceasta reflectă o schimbare în tipul de imigrație. De exemplu, în timp ce înainte de pandemia de COVID-19 imigranții în America aveau la fel de multe șanse să aibă o diplomă de licență precum concetățenii născuți pe plan local, nou-veniții de astăzi sunt mai susceptibili să fi plecat din părți sărace ale Americii Latine și să nu aibă dreptul de a lucra legal. Aproximativ 2,4 milioane de persoane au intrat în America anul trecut traversând ilegal frontiera sudică a țării.
Alte țări bogate au mai puțini intrați ilegali, dar și ele au văzut imigrația crescând cel mai rapid în rândul celor cu abilități scăzute și cu salarii mici. Procentul de migranți care s-au mutat în Australia anul trecut cu o viză de lucrător calificat a fost cu o cincime mai mic decât în 2019; au primit permise mult mai mulți turiști în căutare de muncă și studenți. În Canada, 800.000 de lucrători străini temporari și studenți au reprezentat cea mai mare parte a creșterii populației anul trecut de 3,2% – o rată de creștere mai rapidă decât cea a aproape tuturor țărilor din Africa sub-sahariană.
Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană parțial în baza promisiunii unui program de imigrație mai mic și mai orientat spre lucrătorii cu abilități mai ridicate, dar chiar și acolo, anul trecut mai puțin de una din cinci sosiri au fost de lucrători calificați. Ponderea permiselor legate de locuri de muncă ce necesită mai puțină pregătire decât nivelul de licență a crescut de la 11% în 2021 la 62% anul trecut. Vizele de student pentru Marea Britanie au crescut cu 70% din 2019, majoritatea fiind acordate pentru programe de masterat la universități mai puțin costisitoare și mai puțin selective. Ca multe alte țări din Europa, Marea Britanie a primit și ea mulți refugiați ucraineni.
Abordarea plângerilor
Industriile care sunt cele mai vocale în privința lipsei de muncitori și care angajează mulți migranți, cum ar fi agricultura și ospitalitatea, tind să nu solicite calificări sau experiență și oferă salarii și condiții proaste. Între timp, sectoarele cu salarii mai mari, care necesită calificări sau experiență, nu par să beneficieze prea mult de pe urma creșterii imigrației. Luați ca exemplu industria construcțiilor din Canada, care necesită meseriași calificați. Doar 5% dintre rezidenții non-permanenți angajați lucrează în acest sector, sub ponderea sa de 8% din totalul angajărilor.
De aceea există îngrijorarea că imigranții cu abilități scăzute reduc veniturile. Totuși, măsura PIB-ului pe cap de locuitor nu spune întreaga poveste. Atunci când un imigrant cu abilități scăzute ajunge și lucrează pentru un venit sub media generală, PIB-ul pe cap de locuitor scade chiar dacă prezența lor îmbunătățește venitul fiecărui individ, remarcă Giovanni Peri, de la University of California, Davis. Cercetările realizate de Peri și alți coautori arată că muncitorii locali sunt mai bine plasați prin migrație, deoarece ocupă locuri de muncă mai bine plătite și mai productive, lăsând muncile fizice și prost plătite în sarcina imigranților. În practică, imigrația creează o forță de muncă mai diversificată, permițând o mai mare specializare. Persoanele cel mai probabil să-și vadă veniturile scăzând ca urmare a migrației sunt cele mai asemănătoare cu imigranții, care sunt în mod tipic generațiile anterioare de muncitori străini.
Unii sunt îngrijorați și de faptul că forța de muncă ieftină descurajează companiile să facă investiții pentru creșterea productivității, deși acest lucru este departe de adevăr din motive similare. Poate fi adevărat că o imigrație ridicată îi permite, să spunem, unei spălătorii de mașini să angajeze mai mulți lucrători în loc să cumpere o mașină nouă. Într-adevăr, un studiu realizat de Ethan Lewis, de la Dartmouth College, a constatat că o imigrație ridicată în America, în anii 1980-1990, a determinat fabricile să treacă la mai puține utilaje. Iar în Australia și Canada, raportul capital-muncă scade acum. Dar dacă nici nou-veniții și nici nativii nu sunt mai săraci, ca urmare, atunci care este problema?
Există un context în care media contează, însă: furnizarea de servicii publice. Dacă PIB-ul pe cap de persoană scade, calitatea acestora ar putea să se deterioreze. Din acest motiv, Milton Friedman a remarcat odată că „nu poți avea simultan imigrație liberă și un stat al bunăstării”. Statul este sub presiune în mare parte a lumii bogate. Drumurile sunt aglomerate, iar în țările cu servicii de sănătate publică, listele de așteptare la spitale sunt lungi. „Acestea nu sunt externalități, ci efecte directe ale noilor participanți la piață, care afectează cererea și oferta”, spune Mikal Skuterud de la Universitatea din Waterloo.
Întrebarea crucială este dacă nou-veniții contribuie sau drenează în mod net fondurile publice. Persoanele înalt calificate aduc contribuții fiscale nete enorme. Dar pentru lucrătorii slab calificați, este mai greu de răspuns. În favoarea imigranților stă faptul că, deoarece de obicei sosesc ca adulți, nu necesită școlarizare de stat, care este costisitoare. Și ar putea chiar să susțină direct serviciile publice. Cea mai mare creștere în eliberarea vizelor de muncă în Marea Britanie anul trecut, de 157%, a fost pentru lucrătorii din domeniul sănătății și îngrijirii, atât de necesari.
Problemele pot apărea mai târziu. Imigranții îmbătrânesc și se pensionează. Sistemele de securitate socială sunt adesea progresive, redistribuind de la bogați la săraci. Astfel, un migrant cu venituri scăzute, care solicită o pensie guvernamentală – fără să mai menționăm utilizarea serviciilor de sănătate furnizate de guvern – ar putea deveni o povară fiscală în ansamblu. Aceștia sunt cei mai susceptibili să aibă un efect pozitiv pe tot parcursul vieții asupra buzunarului public dacă pleacă înainte să îmbătrânească.
Cum anume sunt soluționate aceste aspecte, asta depinde de țară și de imigranții în cauză. O revizuire realizată în 2016 de National Academies of Sciences, din America, a constatat că impactul fiscal estimat pe 75 de ani al unui imigrant fără diplomă de liceu, la toate nivelurile guvernamentale și excluzând bunurile publice precum apărarea națională, a fost de -115.000 de dolari în 2012. În contrast, un studiu realizat în 2018 de Oxford Economics a constatat că în Marea Britanie aproximativ o treime dintre imigranți au părăsit țara la zece ani după sosire, deși nu i-a distins pe baza nivelului de competențe.
Dacă impactul fiscal este pozitiv, acesta nu va fi resimțit decât dacă guvernul investește în consecință. Un câștig financiar nu are niciun rost dacă serviciile publice sunt lăsate să se deterioreze, așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie, unde guvernul taie cu disperare taxele înainte de alegeri. De asemenea, dacă reglementările opresc extinderea infrastructurii pentru a se adapta la sosiri, valul de migrație riscă să provoace o reacție violentă. Nicaieri acest lucru nu este mai evident ca în cazul locuințelor, unde oferta este strict restricționată de reglementări excesive în multe dintre aceleași locuri care acum cunosc o creștere a migrației. Imigranții, la fel ca localnicii, au nevoie de locuri în care să locuiască, ceea ce crește nevoia de a construi. A primi nou-veniți înseamnă mult mai mult decât doar să îi lăsăm să intre. >>
