De la declanșarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, grupul de reflecție autonom Laboratorul Public de Sociologie a efectuat cercetări asupra modului în care conflictul este perceput de rușii obișnuiți. Grupul folosește interviuri în profunzime cu așa-numiții „ne-oponenți” războiului, cei care fie își declară în mod deschis sprijinul pentru invazie, fie nu exprimă dezaprobare. Expertul Oleg Juravlev a analizat 300 de astfel de interviuri și rezultate ale grupurilor de discuții din diferite regiuni ale Rusiei și a ajuns la concluzia că, la doi ani de la debutul invaziei din Ucraina, sentimentul anti-război cunoaște o creștere vizibilă în rândul rușilor. Potrivit cercetării, aparentul conformism afișat în societate provine din acceptarea pasivă a circumstanțelor, mai degrabă decât din sprijinul entuziast pentru guvern și politicile sale militariste.
Nu grozav, nu groaznic
La doi ani de război, economia rusă rămâne mai mult sau mai puțin funcțională, parțial datorită politicii Kremlinului de „keynesianism militar”, care a susținut cererea agregată prin cheltuieli suplimentare pentru apărare. Guvernul cheltuiește bani pentru producția militară și plătește militarii și pe familiile acestora, stimulând astfel activitatea în economia civilă. În teorie, această abordare economică ar trebui să alimenteze creșterea unei clase de „beneficiari ai războiului” care susțin regimul lui Putin și sunt entuziaști în ceea ce privește formarea unei societăți ruse mai agresive și mai militariste.
Dar interviurile calitative realizate în primăvara anului 2022 (aproximativ 200), toamna lui 2022 (peste 80) și iarna lui 2022 (un studiu special pe un oraș mic reînviat de o nouă întreprindere militară) oferă o perspectivă reală asupra corelației dintre impactul războiului asupra bunăstării indivizilor și atitudinea acestora față de război, iar rezultatele sunt în mod hotărât amestecate.
În general, respondenții a căror situație financiară s-a îmbunătățit din cauza războiului și a noii politici keynesiene care îl susține tind să arate un sprijin mai ferm pentru „operațiunea militară specială” a Rusiei în Ucraina. Acest lucru a fost confirmat de seturi de interviuri făcute cu aceiași indivizi la un interval de șase luni și interviuri pentru în premieră cu al doilea doilea și al treilea val. Mai mult, unii dintre respondenți fac o legătură puternică între susținerea războiului, apărarea patriei și protejarea familiei și a bunăstării personale.
Ca exemplu, îl putem cita pe unul dintre respondenți, un inginer de sunet în vârstă de 27 de ani. Sprijinul său pentru forțele armate ruse și pentru guvern a crescut mai puternic între primăvara și toamna lui 2022. El a devenit mult mai agresiv față de Ucraina și ucraineni. În cele din urmă, el echivalează apărarea țării sale cu protejarea familiei sale, declarându-se gata să pună mâna pe armă:
- „Dacă trebuie, dacă lucrurile avansează spre sud, sunt sigur că voi fi la înălțime. Voi lua o pușcă de asalt și voi scăpa de oricine ne atacă. Nu voi sta nicio clipă să mă gândesc cine este: ocupant sau posibil eliberator. Trebuie să-mi protejez mama și femeia pe care o iubesc. …Dacă ar fi fost după mine, eram deja acolo [în zona de luptă], dar m-au respins. Nu e că vreau să ucid pe cineva. Tot ce vreau să fac este să protejez interesele țării mele. Am o singură țară”, a spus el în octombrie 2022.
În perioada scursă între două interviuri, respondentul a renunțat la un loc de muncă anterior pe care îl ura și și-a asigurat o poziție bine plătită în industria muzicală – un domeniu care era hobby-ul său. Experiența sa de creștere în carieră și succes profesional i-a întărit convingerea că războiul a fost benefic pentru economia rusă. Cel mai important, respondentul este încrezător că propria sa poziție socială se îmbunătățește:
- „În mod ciudat, condițiile de viață au devenit mult mai bune în ultimele șase luni. Nu doar pentru că salariul meu este mai mare. Ici și colo continuă să apară noi oportunități”.
Cu toate acestea, focus grupurile organizate de Khroniki și ExtremeScan pentru a studia rușii cu venituri mai mici sugerează o perspectivă mai sumbră. Lucrătorii industriali obișnuiți și titularii diferitelor beneficii sociale sunt mai sceptici cu privire la perspectivele lor economice.
La întrebarea dacă situația macroeconomică și circumstanțele lor financiare personale s-au îmbunătățit, respondenții au observat evoluții pozitive în anumite industrii și la anumite întreprinderi (cum ar fi „agricultura”, „fabricii de drone”) sau pentru anumite grupuri („IT-iști”, „militari cu grade înalte” și „elite” sau „persoane de profil”). În ceea ce privește tendințele negative, acești ruși cu venituri mai mici au observat o scădere a averilor atât la nivel național, cât și la nivel personal.
- „Oamenii vânează reducerile”.
- „Acest lucru este relevant pentru 10% din populație, vârfurile… Restul sunt mizerabil de săraci; mulți nu își permit nici măcar sifon”.
Între timp, vorbind despre colegii lor care au primit beneficii legate de serviciul militar, respondenții au subliniat că a fost greu să găsească ceva decent pentru un venit suplimentar – sau că beneficiile nu compensau munca grea, suferința și greutățile. cauzate de război.
- „Când i s-a încheiat contractul, s-a întors de la operațiunea militară specială. A adus 900 [mii de ruble, ceea ce înseamnă puțin sub 10.000 de dolari]. Nu e rău, ai putea spune. Dar ce poate face cu toți acești bani acum? El poate fie să se întoarcă, fie să încerce să-și construiască o viață aici, în Samara. Dar s-a întors din închisoare puțin cam dat peste cap”, a declarat un muncitor de 37 de ani, în noiembrie 2023, vorbind despre o cunoştinţă.
Chiar dacă declinul economic este perceput ca fiind universal, puțini îl consideră o catastrofă.
- „Calitatea vieții noastre a scăzut, desigur, da încă este mai mare decât am anticipat”, le-a spus un muncitor industrial în vârstă de 30 de ani sociologilor, în noiembrie 2023.
Unii dintre respondenți și-au găsit alinare gândul că „lucrurile puteau sta mai rău”, mai ales prin comparație cu Ucraina:
- „Se poate să fi avut o viață mai bună în urmă cu trei ani, dar sunt recunoscător pentru ceea ce am acum. Nici nu pot spune că sunt mai rău. Uneori sunt pene de curent, dar este doar o chestiune de percepție. Totuși, am curent și gaz și nu sunt explozii. Când mă uit la ce se întâmplă în Ucraina, nu mă pot abține să mă gândesc: ‘Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce avem’. Pentru că totul ar fi putut fi infinit mai rău”, a spus o femeie de 50 de ani, angajată în sectorul public.
Cu toate acestea, nu toți beneficiarii economiei de război sunt dispuși să susțină noua politică militaristă a Rusiei.
Valorile inexistente sunt greu de crezut
S-a vorbit mult despre un presupus angajament ideologic al Rusiei – și al rușilor – față de invazia în curs din Ucraina. Dar a avut cu adevărat succes propaganda Kremlinului a-i convinge pe oameni că țara lor duce un război drept, fie împotriva Kievului, fie împotriva forțelor „Occidentului colectiv”? Studiul sugerează că doi ani de război nu au oferit majorității rușilor o mai bună înțelegere a cauzelor, obiectivelor sau scopului conflictului:
- „Sincer vorbind, mi-aș dori [Putin] să spună: ‘Oameni buni, iată scopul nostru!’ Vă amintiți cum aveam planuri pe cinci ani în vremea sovietică? Aveam un proiect pentru actualul plan cincinal și un alt proiect pentru planul cincinal care urmează. Dar acum nu avem idee încotro ne îndreptăm. Nu știm pentru ce este asta sau ce ne rezervă. Pentru ce luptăm? Care este destinația noastră finală? Cât timp avem? Cinci ani? Sau poate zece, douăzeci sau cincizeci? Nu avem termen-limită sau plan. Nu avem nimic”, a spus o muncitoare în vârstă de 35 de ani, în noiembrie 2023.
Dacă scopul războiului este neclar, un astfel de conflict nu poate deveni „cauza poporului”. Deloc surprinzător, conducerea politică rămâne, de asemenea, străină națiunii. Schisma dintre guvernul Rusiei și societatea sa este cel mai bine ilustrată de citatul unui alt respondent:
- „Ei au propria lor societate acolo sus și iau toate deciziile”, a spus o muziciană în vârstă de 48 de ani, în noiembrie 2023.
Deși respectiva nu își exprimă dezaprobarea – nici față de conducerea Kremlinului, nici față de războiul acesteia – ea admite totuși că autoritățile și societatea trăiesc în lumi paralele. Este o observație împărtășită de mulți. În ochii mai multor respondenți, războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu face decât să adâncească diviziunea dintre guvern și populația generală, sugerând convingerea că încheierea ostilităților este imperativă pentru apariția unei noi politici capabile să rezolve problemele interne foarte reale ale Rusiei:
- „Și orice promite [candidatul la președinție], hai să îndeplinească cel puțin 10%. Este o poveste de adormit copiii. Dar să facă 10%. El va deturna 90%, ca de obicei. Dar vom avea 10%. În interiorul țării. Nu avem nevoie de nimic afară. Nici că mi-ar păsa de America. Nu am fost niciodată acolo. Mama mea vrea ca ucrainenii [interlocutoarea a folosit o insultă] să piardă. Ai văzut Ucraina? Nu ai văzut-o. Știi ceva despre asta? Lasă-i pe toți să meargă în iad. Ceea ce contează este ceea ce avem. Așa că trebuie să punem capăt și să ne concentrăm pe ceea ce este în interiorul țării. Înăuntru”, a declarat o angajată din sectorul public, în vârstă de aproximativ 40 de ani, în noiembrie 2023.
În mod oarecum paradoxal, cercetările sociologice sugerează că mulți ruși care se pregătesc să voteze pentru Vladimir Putin la alegerile prezidențiale din martie 2024 își explică alegerea invocând capacitatea președintelui în exercițiu de a pune capăt războiului. Potrivit acestora, un obiectiv atât de ambițios necesită un lider experimentat la cârmă.
Un citat tipic dintr-un focus grup:
- Moderator: „Se așteaptă cineva la vreo schimbare?”
Respondent feminin 1: „Cred că vom vedea schimbări când totul se va termina. Atunci s-ar putea să vedem noi începuturi”.
Respondent feminin 2: „Primul lucru pe care îl așteptăm este sfârșitul războiului, punct. Aștept să se încheie operațiunea militară”.
Alți respondenți citează încheierea războiului ca fiind misiunea lui Putin în calitate de candidat la președinție:
- „Îi voi da votul meu lui Putin. De ce? Pentru că totul a început în timpul domniei lui și depinde de el să-i pună capăt”.
Un alt citat de focus grup:
- „Voi clarifica: este timpul să punem capăt tuturor acestor lucruri. Destule victime de ambele părți. Trebuie să ne așezăm și să negociem pașnic. Tot ce trebuie să facem este să îngropam securea, din ambele părți”.
Chiar dacă sondajele de opinie nu pot arăta o distribuție relevantă a opiniilor într-o dictatură, ele pot fi totuși utile pentru analiza tendințelor. Tendințele observate arată o creștere a sentimentelor anti-război, pe măsură ce națiunea este din ce în ce mai obosită de război. Potrivit sondajelor Khroniki, ponderea rușilor care s-au opus unei ipotetice retrageri a trupelor din Ucraina s-a micșorat cu aproape o treime, până la sfârșitul anului 2023. După cum am văzut, nici cei care acceptă războiul nu îl văd ca fiind „al lor”. Și totodată nu văd guvernul ca reprezentându-le interesele.
În plus, respondenții și-au exprimat speranța că Putin va pune capăt „operațiunii militare speciale”.
Un război „rău”, dar „inevitabil”
Cum rămâne însă cu cei care susțin sincer războiul și Kremlinul în ambiția sa declarată de a câștiga? Ar putea această formă de grup să fie baza de sprijin a Kremlinului în timp ce-și urmărește politica militarismului radical? Astfel de entuziaști există, desigur. Însă majoritatea încă nu văd războiul drept și nu cred că obiectivele sale sunt demne. Mai mult decât atât, ei nu consideră nici statul agresor — Rusia — ca fiind unul drept.
Mulți respondenți au condamnat aspru războiul pe scară largă la începuturile sale, dar în curând au ajuns să-l justifice. Totuși, ei nu au mers atât de departe încât să-l aprobe, ci au spus în schimb că îl consideră inevitabil. O privire mai atentă arată că, în primele săptămâni de război, mulți dintre cei care se împotriveau acestuia nu se distingeau de viitorii săi susținători. Cercetătorii nu au finalizat încă lista factorilor care contribuie la schimbarea opiniei celor care au exprimat mai mult sau mai puțin aceleași sentimente în martie 2022, înainte de a diverge pe măsură ce evenimentele au avut loc. Deocamdată, nu putem decât să încercăm să explorăm traiectoria celor care au trecut de la condamnarea războiului la acceptarea lui ca inevitabil.
Merită repetat că la începutul invaziei, mulți ruși care au ajuns să o susțină condamnaseră inițial decizia lui Putin. Mai târziu, totuși, au ajuns la concluzia că războiul pe scară largă, deși detestabil, a fost totuși inevitabil, deoarece i-ar fi fost impus Rusiei. În cele din urmă, această idee de inevitabilitate a devenit o punte către sprijinul lor pentru „operațiunea militară specială” a Rusiei. Lipsa lor de experiență în gândirea sau participarea politică i-a determinat să evalueze războiul în termeni etici, mai degrabă decât politici.
Desigur, acest grup a considerat violența militară în masă declanșată fără niciun motiv aparent ca fiind imorală. În mod paradoxal, totuși, atitudinea lor apolitică a servit drept motiv pentru care ei nu au reușit să-și transforme indignarea de drept într-o poziție politică consecventă împotriva regimului de la Kremlin care a comis exact genul de act agresiv, militarist căruia ei pretindeau că i se opun. A fi împotriva războiului, s-a dovedit, era un pas prea „politic” pentru a fi făcut în efortul de a scăpa de situația dificilă moral și emoțional pe care o crease războiul de alegere al Kremlinului.
Circumstanțele de zi cu zi ale respondenților influențează cu siguranță capacitatea acestora de a înțelege ce se întâmplă în jurul lor. În interiorul Rusiei, nu există spațiu pentru proteste anti-război sau critici la adresa războiului. Discuțiile deschise sunt și eleexcluse; chiar și între prieteni, opiniile devin polarizate. În plus, mulți oponenți ai războiului au părăsit țara, doar pentru a se confrunta cu greutăți și izolare în străinătate înainte de a-și reînnoi legătura cu patria lor.
Treptat, mulți dintre acești ruși au ajuns la concluzia că războiul a fost oribil, dar inevitabil. Mai mult, această schimbare de dispozițiea fost observată nu numai la apolitici, ci și la simpatizanții opoziției dinainte de război. Cum s-a întâmplat asta?
Unul dintre respondenții studiului este o lucrătoare căreia îi merge bine din industria creativă. Femeia și-a abandonat opiniile anterioare, pro-opoziție, în favoarea sprijinului pentru „operațiunea militară specială” a Rusiei. După cum spune ea, „am trăit toate etapele, de la ura față de țara mea până la sentimentul de unitate cu ea”.
Când a fost întrebată cum a primit știrile despre declanșarea războiului, ea a spus: „În primul rând, nu am putut accepta politica statului meu. Îl voiam mort pe Putin”. După un timp, atitudinea ei s-a schimbat: „La un moment dat, mi-am dat seama că implicarea Rusiei fusese oarecum inevitabilă”.
La fel ca mulți alți respondenți, ea tinde să proiecteze realitatea războiului în desfășurare, pe care nu-l poate elimina din viața ei, asupra inevitabilității generale a războaielor în societatea umană:
- „A fost o alegere grea, dar inevitabilă. Acordurile nu erau respectate de mult timp. Am trăit mult timp fără război și am crezut că putem continua așa pentru totdeauna. Dar, așa cum se întâmplă, războiul este întotdeauna acolo, undeva pe planetă. Pe vremuri era departe de noi. … Este oribil, este condamnabil că s-a întâmplat așa ceva, iar suferința noastră va continua zeci de ani. Văd participarea armatei ruse la asta ca pe ceva inevitabil. Este dezgustător, este greu, dar este inevitabil”.
Cu timpul, ea s-a interesat de istorie și a descoperit legendara „confruntare a intereselor” din geopolitică. Atunci când vorbește despre asta, ea folosește expresia „piatra de moară a istoriei”. Așadar, ea a ales tabăra în acest etern conflict între Rusia și Occident – o „împrejurare” care este un „fapt obiectiv”, în ceea ce o privește. Însă asta nu înseamnă că ea aderă la valorile sau obiectivele Kremlinului.
În încercările lor creative de a explica inevitabilitatea războiului împotriva Ucrainei, mulți respondenți au început pur și simplu să uite că au văzut cândva o cale alternativă. Ei își văd propria poziție față de război ca pe ceva care le depășește capacitatea de a controla. Chiar și așa, acceptarea inevitabilității percepute a unei lupte geopolitice este departe de a susține în mod activ un război de cucerire neprovocat, cu atât mai puțin de a crede că acesta este unul just. Totuși, eforturile Kremlinului de a aduna societatea rusă sub steagul său militarist au dus în mare parte la o acceptare pasivă, chiar dacă pe fondul unui sprijin entuziast minim.
