„Bunicul meu a crescut ca fiu de miner”, a spus Alan Strickland, deputat laburist, într-un videoclip de campanie înaintea alegerilor generale din 2024. Această formulare care îți răsucește mintea nu are mare sens, dar, ca aspirant la candidatura laburistă, un omagiu cu bască, adus istoriei clasei muncitoare, era de rigoeur. Puțin contează că ultima mină din circumscripția sa se închisese cu 30 de ani în urmă. Partidul Laburist este impregnat de sentimentalism, notează The Economist.
<< Pe 7 mai, partidul de centru-stânga al lui Sir Keir Starmer a fost zdrobit în alegerile locale și în cele din administrațiile descentralizate. Pierderile sale au fost deosebit de mari în bastioanele istorice din nordul Angliei, West Midlands și Țara Galilor. Pe lângă costul politic, deputații laburiști au resimțit și șocul emoțional de a-și vedea partidul redus la zero în zone pe care le controlase timp de mai bine de un secol. În urma acestui dezastru, aproape 100 dintre ei au cerut public demisia lui Sir Keir, inclusiv patru miniștri din guvern. Chiar dacă prim-ministrul va mai rezista câteva luni, puțini cred că el va conduce Partidul Laburist la următoarele alegeri. În ciuda atmosferei sumbre, succesorul său are totuși o șansă bună să câștige încrederea țării.
Înfrângerea fusese demult anticipată. Partidul Laburist a pierdut în jur de 20 de puncte procentuale în sondaje din 2022 încoace, când au fost puse în joc majoritatea locurilor din consiliile locale. Dar, când rezultatele au început să curgă, gestionarea așteptărilor nu a făcut prea mult pentru a diminua șocul. Partidul a pierdut 58% dintre consilierii săi care candidează la alegerile din Anglia. A pierdut Barnsley și Sunderland, două bastioane din nord, pentru prima dată de la înființarea acestor consilii în 1974. În Țara Galilor, a căzut de la un șir de victorii de un secol până pe locul al treilea, cu doar nouă locuri în parlamentul descentralizat al țării, Senedd, format din 96 de membri. În Scoția — un alt fost bastion — partidul a dat înapoi, la doar doi ani după ce învinsese clar Partidul Național Scoțian (SNP) în alegerile generale.
Pe măsură ce electoratul s-a fragmentat, iar opinia publică față de guvern s-a înrăutățit, alegătorii au abandonat partidul în toate direcțiile. Potrivit unui sondaj realizat de More in Common, aproximativ 14% dintre cei care au votat Partidul Laburist în 2024 spun acum că ar vota pentru partidul populist de stânga, Green Party, 11% pentru partidul populist de dreapta, Reform UK, 8% pentru Partidul Liberal Democrat și 5% pentru Partidul Conservator. Acest lucru s-a reflectat pe 7 mai, când laburiștii au pierdut locuri pe toate fronturile. În alegerile locale dintre 2021 și 2024, partidul a câștigat zone cu o majoritate de alegători tineri sau din clasa muncitoare. În acest an, Reform și Verzii au acționat ca un clește: Reform a atras zonele mai în vârstă și din clasa muncitoare, în timp ce Verzii au câștigat alegătorii tineri din mediul urban.
Reform a fost câștigătorul categoric al alegerilor locale. Partidul a obținut peste 1.450 de consilieri și controlul a 14 consilii locale (încetinit iind doar de faptul că multe dintre acestea și-au ales în acest an doar o treime dintre consilieri). Partidul lui Nigel Farage a învins Partidul Laburist în consilii din nord și a făcut ravagii în bastioanele rurale ale conservatorilor. Formațiunea a obținut majoritatea în Essex și Suffolk și a devenit cea mai mare forță politică în Norfolk și East Sussex.
Chiar și așa, nu a fost o victorie zdrobitoare. Politologii estimează că, dacă alegerile locale ar fi organizate la nivel național, Reform ar obține 26–27% din voturi — în scădere față de 30–31% anul trecut. De altfel, partidul a rămas sub așteptări chiar și după propriile criterii. La începutul acestui an, Farage a spus că alegerile locale reprezintă o oportunitate de a „distruge Partidul Conservator”. În schimb, ponderea votului conservator a crescut față de anul trecut. Reform a ratat obiectivul în trei dintre cele patru districte londoneze vizate și a fost învins în Țara Galilor, pe care Farage o numise anterior „prioritatea principală a Reform”.
Partidul Verde a avut, de asemenea, câștiguri importante. A obținut primii săi primari aleși în cartierele dinamice din centrul Londrei, Hackney și Lewisham, și a câștigat zeci de locuri de la laburiști în centre urbane cu mulți studenți, precum Leeds, Manchester, Norwich, Oxford și Sheffield. Verzii sunt acum cel mai mare partid în cinci dintre cele 32 de cartiere londoneze.
Rezultatele nu dezvăluie mare lucru care să nu fi fost deja cunoscut din sondaje, dar realitatea pierderii unui număr atât de mare de mandate i-a determinat pe deputații laburiști neliniștiți să intre în acțiune. Se spune că ministrul Sănătății, Wes Streeting, strânge semnături pentru a-l nominaliza și a declanșa un scrutin intern pentru conducere. Andy Burnham, primarul zonei Greater Manchester și un alt posibil candidat, susține că are un loc în Parlament pregătit pentru revenirea sa.
Riscul este ca disputa pentru succesiunea lui Sir Keir să devină o competiție a radicalizării descendente, alimentată de baza de membri de stânga a partidului și de un sentimentalism greșit înțeles față de vechile sale bastioane istorice. Angela Rayner, o altă posibilă rivală și fostă vicepreședintă a partidului, a publicat pe 10 mai o declarație în care cerea ca partidul să își intensifice politicile de stânga: creșterea salariului minim, extinderea drepturilor lucrătorilor și taxe mai mari pentru cei bogați. Grupul Tribune al deputaților de centru-stânga a publicat o broșură care solicită taxe pe avere și creșterea împrumuturilor publice.
În realitate, Partidul Laburist nu a fost recompensat pentru inițiativele sale de stânga. Eliminarea limitei de doi copii pentru beneficiile sociale a fost un lucru corect, dar nu există dovezi că această măsură sau continuarea creșterii salariului minim au ajutat Laburiștii în rândul alegătorilor cu venituri mici, care părăsesc partidul mai rapid decât cei cu venituri mari. Legea privind drepturile chiriașilor nu i-a împiedicat pe chiriașii din sectorul privat să migreze către Verzi. Legislația extinsă privind drepturile lucrătorilor nu a împiedicat sindicatele să ia în calcul dezafilierea. Iar recunoașterea Palestinei de către guvern nu i-a convins pe cei care cred că acesta facilitează un genocid.
Acest tablou este sumbru pentru partid, dar există totuși motive de optimism. Totul începe cu o evaluare lucidă cu privire la cine sunt, de fapt, alegătorii Laburiștilor. Aceștia tind să fie tineri, cu studii superioare și votanți ai rămânerii în UE. Versiunea fictivă a nucleului dur laburist — bărbați în vârstă, albi, din clasa muncitoare, votanți pentru Brexit din nordul Angliei — a părăsit partidul de ani de zile. Aceștia nu vor fi recâștigați prin politici redistributive de clasă și nici printr-o poziție dură privind imigrația. De fapt, nu vor reveni prea curând. Acceptarea acestui fapt poate fi eliberatoare. Noua bază a Laburiștilor îl va recompensa pentru o guvernare competentă, pentru rezolvarea crizei locuințelor, reformarea sistemului fiscal și îmbunătățirea relațiilor cu UE — creând condițiile pentru creștere economică.
„Things Can Only Get Better”
Deși guvernul este nepopular, nu este departe de un nivel al intenției de vot care l-ar face competitiv într-un sistem britanic fragmentat. Când sondajele de la Ipsos l-au separat pe Sir Keir de partidul său, 34% dintre britanici au spus că le place Partidul Laburist — mai mult decât orice alt partid. Opozanții săi pot fi învinși.
În această săptămână s-a aflat că Zack Polanski, liderul Verzilor, nu a plătit taxa locală pentru o proprietate. Cu două săptămâni în urmă, o repostare imprudentă i-a adus o mustrare din partea Poliției Metropolitane. Iar el va continua să fie urmărit de povestea schemei sale de hipnoterapie pentru mărirea sânilor. Verzii sunt aici pentru a rămâne, dar este puțin probabil să-i înlocuiască pe laburiști în viitorul apropiat. Între timp, Reform ar putea cădea victimă propriei aroganțe. Nici nu se terminase numărătarea voturilor când partidul a trebuit să se dezică de un consilier nou ales, din cauza unor comentarii rasiste. Iar Farage nu devine mai moderat. Aproximativ 65% dintre alegători au o opinie nefavorabilă despre el, iar 47% consideră că partidul său este rasist. Mulți sunt dispuși să voteze tactic. Așa cum a descoperit Reform în Țara Galilor, un centru-stânga consolidat îl poate învinge.
Sir Keir sau succesorul său se vor confrunta cu provocări serioase, nu în ultimul rând poziția fiscală fragilă a Marii Britanii, relația tensionată cu America și expunerea țării la șocuri legate de costul vieții. Dar Partidul Laburist încă are viață în el. >>
