<< În urmă cu doar două săptămâni, locuitorii capitalei ucrainene își vedeau de magazinele lor, predau la școală sau mergeau la birou. Invazia rusă a schimbat totul. Luptând literalmente pentru viețile lor, civilii, transformați în soldați voluntari, au ajutat la construirea defensivei, cu precizie militară, iar acum o folosesc >>.
- Un reportaj CNN.
<< Șanțurile adânci traversează pădurile care înconjoară autostrada ce duce spre Kiev, dinspre sud. Pozițiile de rezervă fortificate sunt pregătite pentru orice poate urma. Bariere antitanc metalice, uriașe, cunoscute aici sub denumirea de „arici” datorită formei lor cu țepușe, sunt amplasate la intervale regulate, de-a lungul drumului. Iar blocaje improvizate, din saci de nisip și blocuri uriașe de beton, stau la fiecare ieșire.
Oamenii din Kiev sunt hotărâți să-și apere orașul.
Pe măsură ce forțele ruse se apropie, hotărârea locuitorilor săi este palpabilă – cu mulți părând bine dispuși.
Unii fac semnul victoriei când trec mașinile. Steagul național, albastru-galben, poate fi văzut peste tot.
La un punct de control, în drum spre Kiev, marți, apărători voluntari le-au împărțit flori femeilor, în mașinile lor, pentru a marca Ziua Internațională a Femeii.
Mulți voluntari nu par să fie îmbrăcați suficient de călduros pentru vremea înghețată. Poartă haine civile, cu paltoane mari și pantaloni de trening, pe post de uniformă neoficială. Pantalonii lor sunt în cea mai mare parte verzi, negri sau de camuflaj – nu de tip militar – ci modelul civil creat pentru vânătoare.
Unii dintre voluntari, dar nu toți, sunt înarmați cu puști automate și cuțite mari.
Oleksi Gonciarenko, un voluntar care ocupă una dintre pozițiile de apărare din Kiev, a declarat pentru CNN că lucrează în ture de patru ore, la punctul de control. Fața lui este roșie de la frig. „Este în regulă. E doar frig”, spune el, adăugând că „localnicii ne oferă supe și chestii de genul acesta”.
Aproape 40.000 de voluntari s-au alăturat Forțelor de Apărare Teritorială în primele două zile de la începutul invaziei, potrivit șefului de stat major al forțelor armate ucrainene.
Numai la Kiev, 18.000 de persoane au pus mâna pe arme când autoritățile le-au cerut voluntarilor și rezerviștilor să facă acest lucru.
Cei care nu au putut să se alăture forțelor (atât de mulți oameni s-au înscris încât Forțele de Apărare Teritorială au trebuit să înceapă să îi dea la o parte pe unii) ajută în alte moduri.
Ei fac cocktailuri Molotov, cos plase de camuflaj pentru baricade, distribuie alimente, băuturi calde și țigări celor care stau de pază. Strâng bani pentru armată, construiesc mai multe blocaje rutiere și chiar acoperă semnele de circulație, în încercarea de a deruta forțele invadatoare.
„Nu vei fi singur”
Katerina Yurko, al cărei magazin a fost distrus atunci când o rachetă rusească a căzut în apropiere, săptămâna trecută, își petrece acum timpul conducând tur-retur, între Kiev și granița poloneză, aducând ajutor umanitar pentru sugari și bătrâni. Spune că a făcut și cocktailuri Molotov pentru trupe.
Oleksii Erinciak, care conduce o librărie și o cafenea în centrul Kievului, a transformat spațiul în centru de voluntariat. „Încercăm să ne pregătim pentru cel mai rău scenariu, cel în care am fi înconjurați de trupe rusești și toate rețelele de aprovizionare ar fi distruse. Așa că încercăm să ne asigurăm că toată lumea și fiecare clădire este pregătită pentru asta”, spune el, la CNN.
Un alt proiect la care lucrează voluntarii încearcă să încurajeze oamenii să-și cunoască vecinii – ceva ce nu este atât de comun într-un oraș mare. „Dacă totul este blocat – fără conexiune la internet, fără telefonie – vei fi împreună cu vecinii tăi (și) ei te pot ajuta, nu vei fi singur”, a spus Erinciak. Cea mai mare parte a muncii lui se concentrează acum pe stabilirea de rețele de cartier pentru distribuția de alimente și medicamente. Dar Erinciak încă mai vinde cărți, „…pentru că ar trebui să se întâmple ceva normal, chiar și în această situație”, a spus el. Cafeaua, însă, este gratuită.
Mai aproape de centrul orașului, liniile de apărare sunt mai puternice. Dar aici, sunt profesioniștii care se ocupă de punctele de control. Tancurile și lansatoarele de arme sunt pe poziție de-a lungul arterelor principale ale orașului. Faimoasa Piață Maidan din Kiev, care se află în inima capitalei, este acum o fortăreață. Un mare steag ucrainean este arborat, sus deasupra locului protestelor din 2014.
Parcurile capitalei servesc acum drept terenuri pentru vehiculele militare; zonele comerciale odată mărginite de buticuri, cafenele la modă și restaurante de lux sunt acum mărginite de bariere făcute din saci de nisip și blocuri de beton.
Iar semnele electronice care afișează în mod normal informații despre trafic și reclame cer acum „NATO să închidă cerurile” și proclamă „Glorie Ucrainei”.
Unul dintre acele semne se adresează direct trupelor ruse: „Soldați ruși, opriți-vă. Cum vă puteți privi copiii în ochi? Mergeți acasă și fiți oameni”.
În apropierea sediului poliției din Kiev, opt bărbați – doi polițiști și șase membri ai Gărzii Naționale – ocupă un punct de control, oprind fiecare vehicul care trece. Cel din Garda Națională, Oleksandr, care a cerut CNN să-i folosească doar prenumele, din rațiuni de siguranță, a spus că petrece șase ore la post, apoi își ia șase ore pentru odihnă.
De obicei, asta înseamnă patru ore de somn și două ore pentru orice altceva de care trebuie să se îngrijească: un duș, un bărbierit, haine de schimb sau un mesaj rapid către familia lui. Șase ore înseamnă mult atunci când stai în zăpadă, spune el – e frig.
După colț, un mic magazin rămâne deschis, chiar dacă toate celelalte afaceri din jurul său s-au închis. Liudmila, care conduce magazinul, le oferă cafea și țigări soldaților care protejează drumul din fața magazinului ei.
Nu există mulți alți clienți în aceste zile, spune Liudmila, care a cerut CNN să fie menționată numai după prenumele ei, din motive de siguranță.
Majoritatea oamenilor stau acasă și nu se aventurează în centrul orașului. În schimb, ei rămân înghesuiți în subsoluri și stații de metrou. Liudmila spune că este hotărâtă să țin magzinul deschis și l-a adus pe soțul ei, Dmitro, pentru sprijin. „Lucrez. El mă protejează”, spune ea. Mai zice că „nu există cuvinte, emoții sau reacții care să poat descrie cum mă simt”. „Nu știm ce zi a săptămânii este astăzi, dar știm cu siguranță că este a treisprezecea zi de război”, spune ea, adăugând că crede că ucrainenii vor fi „învingători”.
În loc de rămas-bun, Liudmila încheie conversația cu ceea ce mulți gândesc aici: „Putin este un nenorocit!” >>
