Coronavirusul ne poate ajuta să ne vindecăm

Foto: INQUAM/Liviu Florin Albei

Epidemia de coronavirus ar trebui să fie începutul unui reset total în relația dintre societate și sistemul medical. Eventual, unul după modelul celui pe care am reușit să-l obținem când o grupare politico-mafiotă și-a pus în cap să ia prizonier statul cu totul.

Cele mai mari șpăgi se dau în sistemul medical, avertiza, în primăvara lui 2018, fosta șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi.

Între timp numită procuror-șef al Parchetului European, Kovesi prezenta la vremea respectivă tabloul corupției endemice din acest sector. „S-au identificat cinci domenii de corupție în sistemul de sănătate din România. Este vorba în primul rând despre achizițiile publice, despre spitale, farmacii, medici sau personal auxiliar. În domeniul sănătății se primesc mite mult mai mari, cu procente între 5-20% din valoarea facturilor. În domeniul Sănătății procentul de mită este mult mai mare decât în alte domenii. Plata este făcută fie direct managerului, fie prin diverse servicii de consultanță. Am întâlnit și cazuri în care un manager primea bani de la mai multe firme cu care spitalul avea contracte. Beneficiind de un mandat lung în această funcție, managerul de spital a primit în decursul timpului peste 1,2 milioane de euro mită”.

Actuala epidemie de coronavirus este, fără îndoială, episodul cu cel mai mare potențial de a testa limitele sistemului sanitar din România. De la infrastructura existentă, la competențele corpului medical și al managerilor, nimic nu va scăpa neatins.

Iar dacă autoritățile nu vor reuși să ia în timp util măsurile eficiente care pot contribui la reducerea ratei de infectări, atunci să ne ținem bine. Nu e vorba de a fi alarmiști, ci doar de a privi cu realism o poză de ansamblu pe care ani întregi am avut-o permanent sub ochi, dar care, pe noi ca societate, nu ne-a deranjat suficient de mult încât să forțăm o schimbare de practici și mentalitate într-un sector atât de sensibil.

Nici șpăgile nesimțite despre care cu toții știm că și cum se iau, de jos până sus, în spitale, nici moartea pe bandă rulantă a pacienților, din cauza incompetenței sau condițiilor mizere din spitalele de stat, și nici cârdășiile „dumnezeilor” din sistem cu politicieni fără scrupule nu ne-au impresionat suficient de mult, în ultimii 20 de ani, încât să reacționăm așa cum am făcut-o atunci când s-a tras cu tunul în statul de drept.

Dacă am fi reușit să ne mobilizăm măcar pe sfert ca atunci când am conștientizat că mafia e pe punctul de a captura statul cu totul, cu siguranță ne-am fi trezit mai pregătiți în momente critice precum cel de azi.

Dacă limitarea răspândirii coronavirusului în România va eșua, așa cum pare să se fi întâmplat în Italia de pildă, ei bine, nu este deloc exclus să asistăm la erori de sistem semnificative. Însă culpa nu va fi a unui singur guvern, ci una comună, deopotrivă a clasei politice în ansamblu și a întregii societăți. A clasei politice, pentru că a perpetuat practici corupte la un nivel tot mai aberant. A societății, pentru că și-a acceptat soarta ca mielul la tăiere, deși, spre deosebire de amărâtul de animal, pricepea ce se întâmplă în jurul său.

Sigur că o asemenea epidemie este dificil de ținut în frâu chiar și în cele mai solide sisteme medicale, dar pentru cele pe care coronavirusul le-a prins cu vulnerabilități istorice, perspectivele sunt cu atât mai proaste.

Medicina românească trăiește, așadar, un moment al adevărului. Pe de o parte, e bine că se întâmplă asta, căci se pot naște premisele unui reset total. Pe de altă parte, e cea mai proastă veste, întrucât vine cu costuri substanțiale – din nefericire, suprapunerea epidemiei de coronavirus pe tarele binecunoscute ale sistemului sanitar, nu îi va lovi doar pe hoții și ticăloșii care au încovoiat-o, ci pe cei mai mulți dintre noi, cei care ne-am îngropat în ea speranțe și mulți, foarte mulți bani, care ni s-au tras și din impozite, și direct din buzunar.

Acestea fiind spuse, pentru români, unicul câștig din povestea COVID 19 – dacă se poate vorbi în astfel de termeni, în astfel de situații – va fi reforma radicală, morală și instituțională, a sistemului medical. Iar DNA și va trebui să joace rolul unui vârf de lance. Fără zornăit de cătușe în acest domeniu, orice altă abordare ne va lăsa pe toți în același punct mort în care ne-a găsit explozia de coronavirus.

Care, vorba aia, nici nu este neapărat cea mai dură molimă care ne poate testa limitele.

Mai jos, o trecere în revistă a ceea ce milioane de contribuabili și potențiali pacienți din România le-au iertat, ani în șir, celor care gestionau sistemul medical de care, azi, ne legăm, mai mult ca oricând, ultimele speranțe:

  • Sistemul integrat care gestionează cardul de sănătate nu a funcționat zeci de zile în ultimii ani, iar sumele uriașe, pompate în acest imens rateu, au atras inclusiv atenția procurorilor anticorupție.
  • Spitale întregi sau compartimente ale lor au fost reabilitate nu rareori pe bază de șpăgi care treceau pe la toate palierele sensibile de decizie, inclusiv sau mai ales la directorii de spitale. Cel mai proaspăt caz e cel al bolnavei națiunii, Sorina Pintea.
  • Aparatură medicală de înaltă tehnologie, achiziționată pe bani mulți, apoi lăsată să zacă nefolosită, în bătaia de joc a timpului, prin subsoluri de spitale.
  • Infrastructură pentru mari arși, la pământ, dar presărată cu sclipici costisitor pentru a lua ochii lumii. Pe seama acesteia, unii au făcut averi, alții au cules capital politic. Tragedia de la Colectiv a pus în lumină amploarea dezastrului.
  • Dezinfectant pentru combaterea infecțiilor nosocomiale, transforma într-o uriașă afacere națională, de pe urma căreia câțiva au câștigat miliarde, iar un număr de pacienți, care va rămâne pe veci necunoscut, a murit cu zile. Un real genocid spitalicesc de care populația a aut ocazia să afle odată cu celebra afacere Hexi Pharma.
  • Spitale conduse precum feudele de profesori care se cred dumnezei, care fixează tariful-cadru al șpăgii din spitale, care nu sunt străini de manipularea programelor naționale de sănătate, care știu prea bine ce înseamnă cârdășia cu industria farma și care, adesea, au un PR bine hrănit în presa națională.
  • Guvernele PSD-ALDE au dat cu piciorul banilor europeni, lăsând construirea spitalelor regionale să zacă pe hârtie.
  • Ministerul Sănătății, condus de PSD-ALDE, via Sorina Pintea, a atentat până și la zecile de milioane de euro strânse de la sute de mii de români pentru ridicarea primului spital oncologic pentru copii. După doar câteva luni, aveam să aflăm detalii sordide despre cât de corupt era ministrul căruia îi trecuse așa ceva prin minte.
  • Un Colegiu al Medicilor care se ocupă de orice numai de desțelenirea „industriei” românești de malpraxis nu, un Colegiu care apără profesorii-felceri cu pieptul gol și nu dă doi bani pe pacient, nici când moare pentru că i s-a dat foc pe masa de operație. Cazul Beuran colcăie de detalii fetide.

P.S.: E momentul ca toți cei care pot lucra de acasă, să o facă. Sunt câteva sectoare în care nu e deloc imposibil ca mare parte din angajați să între temporar în acest sistem. Ar fi o măsură fără costuri financiare indecente, ar diminua răspândirea coronavirusului, ar compensa tarele transportului public, care, mai ales în București, e un factor de împrăștiere a bolii fără echivalent la nivel național. Nici statul, nici mediul privat nu au motive să mai întârzie luarea unei asemenea decizii. România e încă în situația favorabilă de a evita scăparea de sub control a ratei de infectări. Orice măsură care ar fi eficientă azi, mâine s-ar putea să fie apă de ploaie.

12 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here