- “După experiența plină de dramatism a prezidențialelor din 2024-2025 și pe fondul amprentei pe care au avut-o primarii în tot acest context, românilor (partide și electorat) ar trebui să le fie teribil de clar faptul că așa cum își vor așterne în propria localitate, așa va dormi și țara în ansamblul ei“.
Așa sună finalul primului episod (link AICI și la final) în care am început explorarea relației dintre prezidențiale și locale.
În acest al doilea material, deși tema rămâne, haideți să schimbăm unghiul: de la accentul pus pe primarii “salvatori”, la accentul pus de primarii “toxici”.
Căci da, există și o asemenea categorie, iar pentru a înțelege impactul ei asupra modelării politicilor de la centru, ca și asupra deficitului bugetar, nici măcar nu am fi avut nevoie de lecția amară primită la prezidențialele din 2024-2025. Este, în schimb, elocventă experiența deja acumulată în cele peste trei decenii post-decembriste.
O primă observație: cu cât mai populist și politicianist primarul ales, cu atât mai mică și șansa la dezvoltare a localității pe care o conduce. Iar de locuri cu asemenea edili, e plină România!
Simptomele, în astfel de cazuri, se manifestă simplu:
- Dezinteres față de finanțările atrase din surse extrabugetare; dezinteres în special față de fondurile europene; dependență de guvern, disproporționată în raport cu potențialul locului; “combinații” cu liderii politici de la centru; interes sporit pentru un grad cât mai redus de transparență; conflicte de interese în creștere; clientelism omniprezent în acordarea contractelor (achiziții, lucrări); retard avansat în materie de atractivitate a mediului investițional local; acces “filtrat” pentru potențialii investitori.
Una dintre problemele majore cu primarii, cel puțin în România, este aceea că se bucură de un cuvânt greu de spus în forurile de la centru nu doar edilii performanți, ci și (sau mai ales) cei neperformanți. Nu doar edilii a căror operă de administrare poate fi validată deja cu ochiul liber, ci și cei a căror operă poate fi invalidată tot așa de direct, cu ochiul liber.
Pe orice piață liberă, genul acesta de egalitarism în materie de influență între cei ce fac performanță și cei care nu fac poate fi întâlnit rareori sau deloc. Pe piața primarilor români, în schimb, genul acesta de egalitarism este norma.
De ce?
Întrucât, grație încurcatelor căi ale manipulării electoratului (inclusiv prin pomeni oferite local, dar mijlocite de centru), în România primarul neperformant în materie de dezvoltare a localității lui poate fi totuși performant în aducerea de voturi pentru partid.
Iar partidul are nevoie ca de aer de asemenea voturi, căci dincolo de alegeri locale (unde interesul direct al edilului e manifest) există totuși și alegeri parlamentare, europarlamentare și prezidențiale. Apoi, mai există și alegeri interne, în partid, ca și interesul liderului național al partidului de a avea ulterior un mandat linistit).
În acest fel, primarul român, indiferent cât de mică, de mare, de dezvoltată sau de nedezvoltată îi este localitatea, dobândește o pârghie de șantaj neverosimil de însemnată la adresa centrului.
Dacă este să facem acum o punte cu prezentul, ne putem foarte bine lega de marea durere a momentului: uriașul deficit bugetar (de trei ori peste procentul maxim agreat la nivelul UE).
O mare parte din acest deficit îi poate fi imputată tocmai armatei de primari din PNL și PSD, partide care, împreună, înseamnă azi aproape 90% din totalul primarilor din România. Iar ponderea lor nu a fost cu mult mai subțire nici în precedentul ciclu electoral.
Altfel spus, cifrele, pe lângă obiceiurile împământenite, vorbesc de la sine despre forța de șantaj pe care o au asupra liderilor de la centru primarii din doar două partide.
Cum ochiul liber ne face să pricepem că cei mai mulți primari sunt extrem de dependenți de bugetul de stat și extrem de refractari sau neputincioși când vine vorba de absorbția fondurilor europene, devine limpede că șantajul exercitat de primari asupra liderilor de la centru se răsfrânge într-un mod odios asupra bugetului României.
Nu în ultimul rând, cu cât mai nevolnici sunt liderii politici de la centru, cu atât mai vulnerabili sunt ei și la acest șantaj, deci cu atât mai mult au de suferit bugetul național și reformele care ar trebui făcute. Iar în final, au de suferit românii de la firul ierbii.
S-a văzut de altfel atât de bine cum, în ultimii cinci ani, liderii centrali ai PSD și PNL au lucrat non-stop la menținerea buneidispoziții a liderilor locali, în speță a primarilor.
Acest lucru s-a tradus prin multe:
- Alocări în neștire de sume uriașe prin programe ca PNDL și nu numai – în condițiile în care încasările la bugetul de stat nu puteau susține în realitate o asemenea generozitate, dar și în condițiile în care nu a existat o auditare serioasă făcută de centru în ceea ce privește oportunitatea și viabilitatea proiectelor locale finanțate de la buget, respectiv o auditare serioasă a conflictelor de interese și a clientelismului de pe plan local.
- Guvernul și liderii de la centru ai PSD și PNL au fost mereu suspect de timorați în a pune presiune pe primari să se orienteze cu prioritate pe finanțările de la UE. Nu am văzut niciun guvern și niciun lider PSD și PNL capabil să promoveze, de pildă, mecanisme de autentică condiționare a alocărilor de la buget de ponderea proiectelor pe bani europeni derulate de primari. Există, e drept, primari de la ambele partide, care au făcut o binevenită obsesie pentru atragerea de bani europeni, dar numărul lor este infim, raportat la ansamblu.
- Apoi, mai este și faptul că centrul nu a fost în stare până acum să promoveze mult așteptata reformă administrativ-teritorială, care ar duce la o structură locală și regională mai suplă și totodată mai robustă, ca și la o structură mai puțin încărcată (cu personal, cu birocrație, cu aferentele cheltuieli aberant de suplimentare de la bugetul național).
Prin urmare, a venit vremea ca de la centru să pornească un întreg efort de aducere la ordin a ceea ce se petrece în feudele păstorite de primari.
Este deja ceasul al doisprezecelea – și, atenție, nu a fost nicidecum o întâmplare seismul trăit de noi toți la prezidențiale.
A venit vremea ca asta să se întâmple măcar acum, când președintele proaspăt ales și liderii partidelor pro-occidentale sunt în plin travaliu de formare a unui nou guvern, dar și de agreare, în paralel, a unui cadru de măsuri care să reducă din deficitul bugetar nesustenabil.
A venit vremea ca asta să se întâmple măcar acum, când alegerile locale sunt încă suficient de departe pentru ca asta să ofere necesarul spațiu politic pentru manevre impopulare în rândul majorității edililor.
A venit vremea ca asta să se întâmple măcar acum, când alegerile prezidențiale sunt încă proaspete în memoria liderilor de la centru ai PSD și PNL. Căci ei, liderii de la centru ai acestor două partide, tocmai ce au avut șocanta experiență de a vedea că mulți dintre primarii lor nu au tras cu adevărat la căruța propriilor candidați, în ciuda cadourilor pe care primarii le-au tot primit de la centru.
Ce dovadă mai clară în acest sens decât faptul că la două alegeri prezidențiale, derulate la doar șase luni distanță, candidatul PNL și cel al PSD (în noiembrie), apoi candidatul comun al PSD-PNL (în mai) nici măcar nu s-au calificat în finală?
E un motiv excelent și un moment încă sigur din punct de vedere politic (următoarele alegeri sunt la trei ani distanță, iar altele sunt chiar ceva mai tarziu) pentru ca liderii de la centru ai PSD și PNL să-i lase din brațe pe primari. Dacă nu pe motiv că sunt neperformanți, atunci măcar pe motiv că au fost nerecunoscători.
Iar lor, liderilor PSD și PNL de la centru, într-un asemenea demers, ar fi perfect inspirat să li se alăture și comunitățile locale, asociațiile din zona civică. Până la urmă, este în interesul lor direct ca asanarea să înceapă de undeva și cândva.
Statul român pur și simplu nu dispune la infinit de bani pe care să-i arunce în saci fără fund. Statul român este prea sărac pentru a se lipsi de fondurile europene. Iar fondurile europene trebuie absorbite în primul rând la nivel local. În fine, România este prea mică pentru a fi împărțită în atât de multe și atât de costisitoare feude, ca atare este cel puțin vitală accelerarea reformei administrative.
Liderii de la centru ai PSD și PNL au făcut o treabă execrabilă – în gestionarea bugetului, ca și în abordarea prezidențialelor. Dar cel puțin, ei au fost pedepsiți – fiind măturați la urne (de către electorat) și îndepărtați sau cel puțin fragilizați de către proprii lor tovarăși, fiecare în propriul partid.
Primarii lor, în schimb, deși nu apăsați de mai puține păcate, au scăpat până acum basma-curată. Iar asta nu le poate fi de vreun real ajutor cetățenilor pe care îi pastoresc pe plan local, așa cum nici salvarea lui Ciucă și Ciolacu nu le-ar fi servit cetățenilor, pe plan național.
- PS: Urmează cât de curând alegeri locale în Capitală, dată fiind mutarea lui Nicușor Dan la Cotroceni.
- Bucureștenii au șansa de a alege din nou inspirat, ca în 2020 și apoi în 2024, dar după cum spuneam în textul precedent (link la final), inspirația lor la urne va depinde foarte mult și de inspirația partidelelor în ceea ce privește oferta electorală pe care o vor face.
- Dar una peste alta, acest nou exercițiu electoral care aparent ar privi doar Bucureștiul ar merita totuși să fie privit ca un test esențial la nivel național. Căci un scrutin cu un rezultat bun pe acest plan local (din perspectiva calităților celui care va fi ales primar general) are un real potențial de a cataliza ofensiva necesară împotriva primarilor toxici, de-a lungul și de-a latul teritoriului național.
https://universul.net/primarii-au-ghidat-romania-prin-desert-cum-au-facut-alegerile-prezidentiale-sa-devina-cruciale-alegerile-locale/
