În contextul în care nu se întrevede sfârșitul războiului de agresiune al Rusiei, regimul de la Moscova își intensifică eforturile pentru a pregăti de război următoarea generație, scrie Kseniia Kirillova, într-o analiză CEPA.
<< Propaganda funcționează clar în formarea opiniilor în rândul populației ruse, dar studiile indică faptul că participarea la organizațiile inspirate de Kremlin are un impact mai puternic asupra deciziei oamenilor de a se înrola în serviciul militar de primă linie decât chiar și cele mai agresive îndemnuri prin mass-media.
Cercetătoarele Natalia Savelieva și Svetlana Erpileva au publicat, în octombrie, un articol în revista Sociological Forum. Autoarele au făcut interviuri cu locuitori din zona controlată de Rusia a regiunii Donbas, care în 2014 au pus mâna pe arme împotriva guvernului de la Kiev. Studiul avea ca scop înțelegerea motivelor care au determinat civili obișnuiți să se implice și dacă exista o predispoziție care le influența alegerile.
Autoarele au identificat cinci grupuri social condiționate, implicate în conflict. În rândul locuitorilor din Donbas, două categorii au ieșit în evidență. Întâi, există cetățenii obișnuiți, adesea cu nivele ridicate de realizare educațională, care au început să participe la activitățile „brigăzilor mobile” Anti-Maidan, care le proteja cartierele, și alte organizații similare, care au apărut în Ucraina în 2013-2014, sub guvernarea pro-rusă a președintelui Viktor Ianukovici. Autoritățile ucrainene susțin că provocatorii din Rusia au participat activ la grupurile anti-Maidan.
Sociologii sugerează că participarea în astfel de organizații i-a atras pe acești indivizi în activități militare, motivate în principal de teama de dezaprobare sau ostilitate din partea propriilor camarazi. În timp ce mulți voluntari din Rusia aveau experiență în luptă și motivație ideologică, locuitorii de aici adesea se regăseau pe front „întâmplător” – fie întrucât se implicaseră treptat în activitățile grupurilor paramilitare, fie din cauza pierderii locurilor de muncă, sărăciei și lipsei de alternative.
„Acest grup mare de ‘cetățeni obișnuiți’ a fost atras în război nu automat, ci ca rezultat al unei serii de decizii pe care le luaseră în ultimele șase luni. Inițial, nu doreau să lupte”, explică Savelieva.
În mod interesant, la concluzii similare ajung și psihologii care lucrează cu cetățenii mobilizați din Rusia și trimiși pe front, după începerea invaziei la scară largă. Conform lor, persoanele care primesc o notificare de recrutare sau ajung la un birou de înscriere militară speră încă să evite mersul pe front, dar se tem să nu încalce ordinele „persoanei în uniformă”. Psihologul Ekaterina Krongauz observă că, sub influența inerției, oamenii iau multe „mici non-decizii” care în cele din urmă îi duc pe front împotriva voinței lor.
Toate aceste studii subliniază faptul că modalitatea cea mai eficientă de a implica un individ în război nu este prin propagandă sau motivație financiară, ci prin includerea lui într-o serie de acțiuni aparent „inocente”. Refuzul de a se conforma implică riscuri neplăcute, variind până la condamnarea la închisoare. Prin consimțirea treptată la aceste acțiuni, indivizii se trezesc tot mai puțin capabili să reziste presiunii externe și tot mai dependenți de opinia celor din jurul lor.
Înțelegând acest lucru, este cu atât mai alarmant să observăm implicarea tot mai accentuată a copiilor și adolescenților în activități paramilitare, lucru promovat intens în teritoriile ocupate din Ucraina.
Spre deosebire de propaganda „obișnuită”, cum ar fi lecturile în clasă, care pot fi respinse tăcut de către elevi, copiii în acest caz sunt cufundați în experiența colectivă a războiului. Începând cu 1 septembrie, instruirea militară obligatorie (NVP) a fost implementată în toate teritoriile ocupate. În cadrul acestor sesiuni, elevii din clasele a X-a și a XI-a (cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani) sunt instruiți în exerciții, manipularea armelor, utilizarea grenadelor și operațiuni cu drone.
Împreună cu orele de NVP, se așteaptă ca elevii să ofere ajutor practic armatei, participând la sarcini precum țeserea de plase de camuflaj și confecționarea de lumânări pentru tranșee. Strategia aici este că până și acei copii cu sentimente pro-ucrainene care s-ar putea să nu susțină ideologia oficială a așa-numitei lumi ruse, vor fi atrași involuntar în activități pro-ruse și s-ar putea confrunta cu dificultăți în a-și contrazice colegii.
Simultan, Rusia înființează în afara școlilor o rețea de centre de antrenament militar-sportiv pentru tineret. În acest an au fost deschise primele 12 în regiuni rusești precum Buriatia, Tatarstan, Calmuchia și teritoriul ocupat al regiunii Donețk. Doar în 2023, planifică să antreneze 9,000 de persoane cu vârste cuprinse între 14 și 35 de ani, implicând în instruire „instructori cu experiență în luptă”.
Pe lângă pregătirea militară, tinerii sunt încurajați activ să denunțe și să „combată dușmanii” în alte moduri. De exemplu, în Crimeea, sunt recrutați voluntari pentru a o ajuta pe șefa Ligii Internetului Securizat, Ekaterina Mizulina, în „identificarea conținutului periculos legat de desfășurarea operațiunii militare speciale”, ceea ce înseamnă găsirea „postărilor distructive de pe rețelele de socializare”. În acest caz, persecutarea disidenților nu devine doar o normă social acceptabilă pentru acești voluntari, ci și o experiență personală.
Desigur, nu poate fi trecută cu vederea propaganda „obișnuită”, în special cea adresată copiilor. Psihologii subliniază că copiii au tendința de a accepta vorbele adulților la valoarea lor nominală, iar mulți pot fi influențați de simboluri de putere, autoritate și forță transmise prin propagandă. Copiii cu probleme de autoritate în familiile lor sunt în mod deosebit susceptibili la propagandă.
La rândul său, biologul Irina Iakutenko subliniază că atitudinile dobândite în copilărie sunt extrem de rezistente la corectare. Conform acesteia, reacțiile de teamă și agresivitate insuflate în copilărie se manifestă automat în viața adultă, chiar dacă le contrazic convingerile conștiente ale unei persoane.
Această reacție, numită „prejudecată implicită”, este greu de depășit. Antrenați să-i disprețuiască pe ucraineni, pe disidenți, pe cetățenii țărilor occidentale și nu numai, efectele devin deja evidente prin creșterea semnificativă a violenței și conflictelor etnice în Rusia. Cu alte cuvinte, acesta ar putea fi doar începutul procesului. >>
