Cum reușește în continuare China să pună mâna pe cipurile interzise de la Nvidia

Sursa: Pixabay

Luna trecută, directorul Nvidia, Jensen Huang, a aterizat la Beijing cu un mesaj clar: producătorul celor mai avansate cipuri pentru inteligență artificială (AI) din lume intenționează să „servească neabătut piața chineză”. America ar prefera să nu o facă. Cu doar câteva zile înainte, administrația Trump introdusese noi controale care, în esență, interziceau companiei să vândă microprocesorul H20 către China, notează The Economist.

<<  În ultimii ani, America a încercat să-și frâneze principalul rival în cursa AI controlând accesul la semiconductorii săi avansați. Performanța unui procesor AI depinde în principal de doi factori: puterea de calcul (cât de rapid procesează cipul datele) și lățimea de bandă a memoriei (cât de repede transferă datele între procesor și memorie). În octombrie 2022, administrația Biden a interzis vânzările către China de cipuri americane care depășesc un anumit prag pentru ambii factori. Nvidia a răspuns cu H800, un model conceput special pentru China, calibrat să rămână sub limitele impuse. Un an mai târziu, America a înăsprit din nou reglementările, interzicând orice cip cu prea multă putere de calcul, indiferent de lățimea de bandă. Răspunsul Nvidia a fost H20.

Pentru America, problema este că cipurile Nvidia restricționate continuă să ajungă în mâinile dezvoltatorilor chinezi de inteligență artificială. A apărut un lanț de aprovizionare obscur, creat special pentru a ocoli sancțiunile. Unii clienți închiriază acces la centre de date din străinătate; alții cumpără cipuri prin intermediari dubioși. Un nou set de restricții, care urmează să intre în vigoare pe 15 mai, urmărește să strângă și mai tare plasa. Noile reguli vizează nu doar hardware-ul, ci și furnizorii de servicii cloud care oferă acces la acesta. Totuși, cel mai probabil vor eșua și ele.

Pentru a înțelege de ce este atât de dificil să fie restricționat accesul la cipuri AI, luați în considerare Johor, o regiune din sudul Malaeziei cunoscută cândva mai degrabă pentru plantațiile sale de ulei de palmier. Situată chiar peste graniță de Singapore, zona a devenit un hub pentru centrele de date. Terenul și electricitatea sunt ieftine, iar obținerea autorizațiilor este mai ușoară decât în orașul-stat. Toți marii furnizori americani de cloud — Amazon, Google, Microsoft și Oracle — și-au deschis puncte de lucru acolo. Potrivit Knight Frank, o firmă de consultanță imobiliară, capacitatea totală a centrelor de date din Johor (existente, în construcție sau planificate) a crescut de la 10 megawați la începutul lui 2021 la peste 1.500 de megawați până în 2024.

Johor oferă, de asemenea, o cale de acces convenabilă către China. Mari companii chineze, precum ByteDance – proprietara TikTok – au închiriat capacități acolo. Închirierea de capacitate cloud în Malaezia le permite unor astfel de firme să obțină acces la cipuri care nu pot fi importate direct în China. Firma de consultanță SemiAnalysis estimează că aproape jumătate din capacitatea estimată a centrelor de date din Johor pentru anul 2027 va include procesoare AI precum cele produse de Nvidia. Operatorii centrelor de date din Malaezia susțin că respectă reglementările americane privind exporturile și că nu oferă servicii entităților aflate pe lista neagră. Totuși, metodele de ocolire sunt relativ simple. Un avocat care oferă consultanță firmelor din regiune afirmă că este destul de ușor pentru companiile chineze să obțină cipuri AI restricționate, prin înființarea de subsidiare locale.

Datele privind fluxurile comerciale susțin această situație. Cipurile de înaltă performanță ale Nvidia sunt produse de TSMC, cel mai mare producător de cipuri din lume, în fabricile sale din Taiwan. În primul trimestru al acestui an, Taiwanul a exportat către Malaezia cipuri grafice (GPU) în valoare de 3,6 miliarde de dolari – același tip de cipuri folosit pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială – o valoare aproape egală cu totalul întregului an 2024. Doar în luna martie, livrările au crescut de peste trei ori față de luna precedentă, ajungând la aproape 2 miliarde de dolari.

La aceasta se adaugă și rețelele de contrabandiști care transportă cipuri direct în China. Acestea sunt, de regulă, redirecționate prin țări terțe care nu sunt acoperite de restricțiile americane. O sursă familiarizată cu aceste practici spune că bunurile trec adesea prin mai multe jurisdicții și firme-paravan pentru a-și ascunde originea. Documentele de export sunt falsificate; produsele restricționate sunt etichetate incorect pentru a trece neobservate de vameși. Erich Grunewald, de la Institutul pentru Politici și Strategie în AI, un think-tank din San Francisco, estimează că anul trecut cipurile americane introduse prin contrabandă au reprezentat între o zecime și jumătate din capacitatea Chinei de antrenare a modelelor AI.

Înainte de primul val de controale la export din 2022, China reprezenta aproximativ 22% din veniturile Nvidia. De atunci, această pondere a scăzut la 13%. În același timp, vânzările către Singapore — un oraș cu puțini utilizatori finali — s-au mai mult decât dublat și reprezintă acum aproape 18% din total, făcând din Singapore a doua cea mai mare piață a Nvidia, după America. Compania susține că această schimbare este una obișnuită: mulți clienți facturează prin Singapore, dar trimit cipurile către destinații permise. Mai puțin de 2% dintre cipurile vândute acolo sunt livrate efectiv local.

În februarie, însă, poliția din Singapore a arestat trei bărbați în legătură cu vânzarea unor servere în valoare de 390 de milioane de dolari care conțineau cipuri Nvidia. Procurorii susțin că acestea au fost trimise inițial către firme din Singapore, apoi reexportate în Malaezia. Dacă aceea a fost destinația finală, asta rămâne necunoscut. Ceea ce este însă clar este motivația: cererea a transformat piața gri într-o mină de aur. Potrivit unui director din industrie, cipurile Nvidia interzise se vând acum cu un adaos de 30-50%, prin intermediari.

China nu este singura destinație. În octombrie, America a impus sancțiuni mai multor companii indiene pentru reexportul de cipuri restricționate către Rusia. Printre acestea s-a numărat Shreya Life Sciences, o companie farmaceutică din Mumbai. Conform datelor furnizate de către The Trade Vision, firma a exportat în 2024 bunuri tehnologice în valoare de 322 de milioane de dolari către Rusia, o mare parte dintre acestea fiind servere Dell care conțineau cipuri Nvidia.

Toate acestea pun Nvidia într-o poziție dificilă. Compania insistă că respectă reglementările americane privind exporturile. Însă operațiunile sale sunt vaste: se așteaptă să vândă peste 6 milioane de cipuri AI în acest an și se află la mai multe niveluri distanță de utilizatorul final. Nvidia furnizează procesoare giganților din cloud, precum Google și Microsoft, precum și producătorilor de echipamente precum Dell și Supermicro, care le integrează în servere. De acolo, responsabilitatea pentru respectarea reglementărilor este dispersată. Furnizorii de cloud și producătorii de hardware sunt cei care trebuie să verifice clienții. Nvidia efectuează audituri periodice. Însă supravegherea este inegală, iar serverele își schimbă adesea proprietarii în liniște după controalele inițiale. Un director executiv de la un producător de servere afirmă că verificarea corectă a tuturor utilizatorilor finali este „practic imposibilă”.

Guvernul american a reacționat introducând reglementări din ce în ce mai stricte. În ianuarie, administrația Biden a prezentat „AI Diffusion Framework”, care împarte lumea în trei categorii: 18 țări de încredere, printre care Marea Britanie și Japonia, care nu sunt supuse restricțiilor; un al doilea nivel de 120 de țări, printre care Singapore și India, care sunt supuse unor cote; și un al treilea nivel, care include China și Rusia, cărora li se interzice complet accesul. Noile reguli interzic, de asemenea, furnizorilor americani de servicii cloud să ofere servicii alimentate de cipuri restricționate clienților din China. Se pare că administrația Trump intenționează să modifice regulile înainte ca acestea să intre în vigoare — poate chiar legând accesul la cipuri de negocieri comerciale mai largi — însă până acum nu a fost anunțată nicio schimbare.

Cipul a luat-o din loc

Oricare ar fi noile controale, acestea se vor confrunta cu probleme familiare. Biroul pentru Industrie și Securitate (BIS), agenția responsabilă cu aplicarea reglementărilor privind exportul de tehnologie, este grav subdimensionat. Grunewald observă că acesta are doar un singur ofițer de control al exporturilor pentru întreaga regiune Asia de Sud-Est și Australasia – o zonă centrală pentru comerțul ascuns cu cipuri AI. Și, pe măsură ce rețeaua de reglementări devine mai complexă, BIS este și mai presat: se confruntă cu o reducere de 12% a bugetului său în acest an.

Unii experți au propus soluții tehnice, cum ar fi dezactivarea cipurilor utilizate în locații interzise. Nvidia susține însă că astfel de controale la nivel hardware ar introduce vulnerabilități periculoase și ar fi impracticabile. În schimb, compania sugerează că instrumentele bazate pe software ar putea transmite telemetrie limitată — inclusiv informații despre locație și configurația sistemului — înapoi la companie pentru a confirma că cipurile sunt acolo unde ar trebui să fie.

Totuși, chiar și o aplicare mai eficientă are limitele sale. Nvidia nu poate urmări fiecare cip. BIS nu poate inspecta fiecare server. Contrabandiștii vor continua să găsească lacune. Dacă America dorește să rămână înaintea Chinei în cursa AI, va trebui să inoveze mai rapid, nu să apese mai tare pe frâne. >>

„China First”? Nu, mulțumesc!