- O analiză The Economist
Iranienii sunt obișnuiți să piardă accesul la serviciile de telefonie și internet în perioade de tulburări. Internetul a fost întrerupt în timpul protestelor din 2019 și în timpul unui alt val major de demonstrații, cel din 2022. Însă întreruperea actuală este mai gravă decât orice s-a întâmplat până acum. La 8 ianuarie, conectivitatea la internet a scăzut la 1% din nivelul normal, nivel la care a și rămas de atunci. Asta i-a lăsat pe iranieni cu mari dificultăți în a comunica între ei și în a transmite către exterior informații despre revoltă și despre reprimarea din ce în ce mai sângeroasă.
Există unele indicii că protestele s-ar fi domolit până la 12 ianuarie, când regimul a organizat ample contramanifestații. Protestatarii ar fi putut fi descurajați de violențele din zilele precedente, când se crede că fuseseră ucise de către forțele de securitate cel puțin 500, posibil chiar peste 1.000 de persoane. În loc să mușamalizeze masacrele, televiziunea de stat a difuzat imagini cu trupurile victimelor și a recunoscut că multe dintre acestea erau „oameni obișnuiți”, iar nu sabotori înarmați, așa cum susține guvernul. „Nu căutăm războiul, dar suntem pregătiți pentru război”, a declarat ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, vorbind la Teheran pe 12 ianuarie. Situația se afla sub „control total”, a insistat el, într-un mod puțin credibil, sugerând totodată că accesul la internet va fi restabilit în curând.
Este dificil de formulat o evaluare definitivă a situației din teren, deoarece Iranul a reușit să limiteze drastic fluxul de informații care ies din țară. Regimul iranian este bine antrenat în a-și întrerupe legăturile digitale cu lumea exterioară. O face în mai multe moduri. Unul constă în manipularea așa-numitului Border Gateway Protocol, care determină modul în care internetul global se conectează la cel iranian. Un altul presupune analiza pachetelor individuale de date care circulă prin rețele, blocându-le pe cele asociate rețelelor private virtuale (VPN), care le permit de obicei iranienilor să acceseze site-uri altfel interzise, permițând în același timp accesul la site-urile guvernamentale. Iranul operează, de asemenea, un internet intern, o rețea controlată de stat, care îi permite să mențină funcționale unele servicii, astfel încât țara să nu fie aruncată complet în era analogică nici măcar în timpul unui astfel de blackout.
Aceste metode nu sunt perfecte. În reprimările anterioare, guvernul s-a străduit să blocheze VPN-urile la fel de rapid pe cât apăreau altele noi, ceea ce un fost diplomat a descris drept un joc de-a „lovește cârtița”. Totuși, se crede că unele VPN-uri sunt operate chiar de guvern, ca niște capcane, iar această tactică este suficient de eficientă pentru a încetini fluxul de informații.
O modalitate de a ocoli această represiune digitală este recurgerea la sateliți. În Iran sunt ilegale terminalele Starlink, construite de SpaceX, o companie americană condusă de Elon Musk. Cu toate acestea, ele au fost introduse clandestin în țară în număr tot mai mare după protestele din 2022. Se estimează că se află în circulație zeci de mii de terminale. Însă Iranul pare să perturbe și accesul la acestea. The Economist a vorbit cu persoane care încă folosesc Starlink fără restricții. „Funcționează fragmentar”, spune o persoană din interiorul Iranului, familiarizată cu situația. „Unii par să aibă în continuare acces, alții — inclusiv unele ambasade — par să fie complet deconectați”.
La 9 ianuarie, chiar și după oprirea internetului, continuau să iasă din Iran torente de imagini și videoclipuri, potrivit celor care monitorizau situația. Până la 11 ianuarie însă, ceva s-a schimbat, iar fluxul s-a redus la un firicel. Iranienii din diaspora au sous că devenise din ce în ce mai dificil să ia legătura cu rudele lor din țară. Teoretic, este extrem de dificil să bruiezi Starlink, deoarece un dispozitiv de bruiaj trebuie să copleșească fiecare terminal de la sol și conexiunea sa individuală cu un satelit aflat în spațiu. Pentru că terminalele folosesc semnale în banda Ka, o zonă de microunde a spectrului electromagnetic, bruiajul trebuie să fie foarte aproape de semnal pentru a-l suprasatura. Rusia a reușit acest lucru în Ucraina, cu un succes tot mai mare, dar numai pe porțiuni de-a lungul liniei frontului, nu la nivelul întregii țări. În zonele urbane, forțele de securitate iraniene montează dispozitive de bruiaj de mare putere pe puncte înalte, acoperind o arie mai extinsă. Totuși, un protestatar hotărât ar putea înregistra imagini și le-ar putea transmite ulterior de la un terminal aflat la o distanță sigură.
Există și o altă modalitate de a împiedica funcționarea Starlink. Iranul ar putea bruia semnalele GPS, sugerează Tom Withington, expert în război electronic, ceea ce este mai ușor de realizat la scară națională. Acest lucru împiedică terminalele Starlink să își determine propria poziție, complicând capacitatea lor de a ști unde să caute sateliții aflați deasupra. SpaceX utilizează, de asemenea, „geofencing”-ul pentru terminale, împiedicând folosirea acestora în anumite locații — de exemplu pentru a ghida drone adânc în Rusia — astfel încât falsificarea semnalelor GPS le poate deruta și în acest mod.
Donald Trump, care avertizase că va interveni dacă regimul va ucide protestatari, analizează acum modul în care să răspundă la violențe. La 11 ianuarie, președintele american a declarat că unul dintre obiectivele sale este „să repornească internetul, dacă acest lucru este posibil”. O opțiune despre care se spune că este luată în calcul constă în operațiuni cibernetice ofensive. Însă persoane familiarizate cu astfel de acțiuni afirmă că ar fi extrem de dificil să fie menținut funcțional interentul din Iran prin această metodă, în parte deoarece statul iranian exercită un control strict asupra companiilor de telecomunicații.
Mult mai ușoară ar fi inundarea Iranului cu terminale Starlink, poate trimise peste granița cu Turcia, pe rute de contrabandă binecunoscute, așa cum a procedat domnul Musk pentru Ucraina în primele zile ale invaziei ruse — un pas care a oferit o perfuzie inestimabilă forțelor armate ale țării. „S-ar putea să vorbim cu Elon”, a spus domnul Trump, „pentru că, după cum știți, este foarte priceput la astfel de lucruri”.
