Pentru o pace durabilă, Trump trebuie să stabilească ordinea corectă a discuțiilor, notează Foreign Affairs.
Săptămâna de diplomație ruso-ucraineană a administrației Trump a dat rezultate mixte. La summitul său din Alaska cu președintele rus Vladimir Putin, președintele american Donald Trump a tratat un dictator imperialist și un criminal de război pus sub acuzare ca pe un demnitar respectat. Principalul său obiectiv pentru summit – un armistițiu – a fost respins categoric de Putin, iar cel mai modest obiectiv al său pentru întâlnire – un angajament al lui Putin de a se întâlni direct cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski în prezența lui Trump – a fost până acum respins, de asemenea, de Moscova. Un summit ulterior de la Washington, la care au participat Zelenski și alți lideri europeni, a fost mai productiv, deoarece grupul a discutat potențiale garanții de securitate americane și europene pentru Kiev. Înainte de această întâlnire, angajamentul american față de garanțiile de securitate era ambiguu.
Intuiția lui Trump că un acord va necesita schimburi de teritorii și garanții de securitate este corectă; Putin va fi de acord să pună capăt războiului numai dacă simte că a câștigat teritoriul ucrainean, iar Zelenski nu va fi niciodată de acord să cedeze teritoriu fără promisiunea de protecție împotriva unei viitoare invazii rusești. Însă încercarea improvizată a lui Trump de a negocia ambele subiecte în același timp, cu aceleași grupuri de lideri, este greșită. În loc să discute aceste două probleme cu toată lumea deodată, Trump trebuie să organizeze două seturi separate de negocieri. Ordinea în care au loc aceste negocieri va fi esențială pentru succesul lor. Trump și echipa sa trebuie mai întâi să ajungă la un acord privind garanțiile de securitate între Ucraina, alte țări europene și Statele Unite. Abia atunci Washingtonul ar trebui să încurajeze o conversație între Zelenski și Putin despre concesii teritoriale de facto care ar putea pune capăt războiului.
O astfel de etapă diplomatică în doi pași nu va fi ușoară. Într-adevăr, Statele Unite și Europa ar putea fi nevoite să prezinte o garanție de securitate suficient de convingătoare pentru a determina Ucraina să accepte un compromis nepopular: continuarea ocupației rusești a teritoriului ucrainean. Dar dacă Trump și liderii europeni pot purta negocieri de succes cu Zelenski înainte ca președintele ucrainean să se întâlnească cu Putin, au șansa de a crea o pace durabilă.
PRIMUL PAS
Un acord pentru a pune capăt războiului depinde de capacitatea lui Putin și a lui Zelenski de a ajunge singuri la o înțelegere privind frontierele și schimburile de teritorii. Nici liderii europeni, nici Trump nu ar trebui să fie implicați în aceste discuții; niciunul nu are autoritatea de a ceda teritorii ucrainene.
Negocierea va fi foarte dificilă. Putin ar trebui să renunțe la poziția sa maximalistă conform căreia Ucraina ar trebui să-și retragă soldații din părțile din Donbas pe care le controlează în prezent. Zelenski nu va fi niciodată de acord să cedeze teritoriu Rusiei în mod oficial – acest lucru ar fi o sinucidere politică și ar putea chiar declanșa o lovitură de stat a propriilor soldați – ci s-ar putea angaja în schimb să urmărească reunificarea doar prin mijloace pașnice. Cu alte cuvinte, Rusia și-ar păstra teritoriul deja cucerit, deocamdată, și, potențial, pentru mult mai mult timp. Dar cedarea temporară de facto a teritoriului este preferabilă predării de jure a terenurilor definitiv. De fapt, este o condiție necesară pentru încetarea războiului.
Totuși, acceptarea de a ceda orice suprafață de teren Rusiei ar reprezenta un risc politic imens pentru Zelenski, unul care ar putea duce cu ușurință la înlăturarea sa la următoarele alegeri prezidențiale ucrainene. Ideea rămâne extrem de nepopulară în rândul ucrainenilor. Pentru ca Trump să-l convingă pe Zelenski, guvernul său, generalii săi și poporul ucrainean să accepte un astfel de sacrificiu, președintele ucrainean ar avea nevoie de ceva substanțial în schimb și ar avea nevoie de asta de la bun început.
POLIȚĂ DE ASIGURARE
Înainte ca Trump să-l poată convinge pe Zelenski să-și riște viitorul politic pentru un posibil schimb de teritorii, trebuie să-l convingă că Statele Unite și aliații săi din Europa sunt dispuși să descurajeze în mod credibil o viitoare invazie rusească. Din păcate, Trump a retras deja de pe masă aderarea Ucrainei la NATO, ceea ce ar reprezenta cea mai credibilă garanție de securitate, deoarece Moscova nu a atacat niciodată un membru NATO. Așadar, deocamdată, cele mai bune opțiuni sunt garanțiile de securitate negociate între o coaliție a celor dispuși și Ucraina, care trebuie să includă Washingtonul și țările europene care se angajează să contribuie la transformarea armatei ucrainene în cea mai bine înarmată forță de luptă de pe continent, și un angajament între toate părțile din acord că ar considera un atac asupra Ucrainei ca fiind un atac asupra tuturor. Pentru a face garanția de securitate credibilă, soldații europeni ar trebui staționați în Ucraina, iar avioanele de vânătoare americane și alte arme ar trebui repoziționate mai aproape de granițele ucrainene, în Polonia și România.
Emisarul special al lui Trump, Steve Witkoff, a raportat că Trump și Putin au discutat despre garanțiile de securitate în Alaska. Dar dacă Statele Unite și Europa vor să ofere Ucrainei un factor de descurajare cu adevărat credibil, Rusia nu poate fi implicată în aceste discuții. Trump și liderii europeni nu ar trebui să repete dezastrul Memorandumului de la Budapesta din 1994, prin care Ucraina a fost de acord să renunțe la armele sale nucleare în schimbul unei asigurări ineficiente că Rusia nu o va ataca (și, de fapt, o va proteja). Solicitarea permisiunii Moscovei pentru garanții de securitate ar semnala, de asemenea, o slăbiciune din partea membrilor NATO și ar reprezenta o acceptare tacită a faptului că Ucraina face parte din sfera de influență a lui Putin. Cererea Rusiei ca aceasta să fie inclusă ca garant de securitate împotriva propriei agresiuni trebuie, așadar, respinsă categoric.
Există un precedent pentru perfecționarea acordurilor de securitate europene fără consultarea Moscovei: Washingtonul și Europa nu i-au cerut lui Stalin permisiunea Uniunii Sovietice de a fonda NATO în 1949. Șase ani mai târziu, alianța a adresat o invitație Germaniei de Vest fără a solicita binecuvântarea liderului sovietic Nikita Hrușciov, în ciuda opoziției unor strategi americani, cei mai vocali dintre aceștia fiind fostul ambasador în Uniunea Sovietică George Kennan, care se temea că ar putea provoca un conflict major între Uniunea Sovietică și NATO. Președintele Bill Clinton nu i-a acordat președintelui rus Boris Elțin drept de veto asupra adăugării de noi membri la NATO. Nici președintele George W. Bush nu i-a cerut permisiunea lui Putin de a extinde statutul de membru NATO la țările baltice și la altele.
ORDINEA OPERAȚIUNILOR
Negocierile privind garanțiile de securitate trebuie finalizate înainte ca Zelenski să accepte o ocupație rusă prelungită a teritoriului ucrainean. Detaliile unui acord ar putea fi ținute secrete până la finalizarea negocierilor privind frontiera dintre Putin și Zelenski și apoi anunțate după stabilirea noii linii de demarcație dintre Ucraina și Rusia. Însă Zelenski și poporul ucrainean nu pot accepta astfel de concesii semnificative fără să știe ce primesc în schimb. Zelenski și cetățenii săi au motive întemeiate să nu aibă încredere în Statele Unite în acest moment, având în vedere că Trump a întrerupt periodic asistența militară acordată Ucrainei și până acum nu a implementat noi sancțiuni împotriva Rusiei. Statele Unite și aliații săi trebuie să se angajeze că vor oferi garanții de securitate semnificative înainte de a se înregistra orice progres la frontiere. Forțarea Ucrainei să cedeze teritorii înainte de negocierea garanțiilor de securitate l-ar putea încuraja pe Putin să reia războiul pentru a deraia discuțiile ulterioare.
Negocierea încheierii războiului din Ucraina rămâne o șansă mică. Dar dacă vreo rezoluție diplomatică intermediată de Statele Unite și Europa va avea o șansă, aceasta va necesita din partea lui Trump o abordare mai disciplinată și mai creativă decât a arătat până acum. El nu trebuie doar să convoace două negocieri separate; trebuie să respecte ordinea corectă.
Rusia nu agreează propunerile europene în privinţa garanţiilor de securitate pentru Ucraina
