Poarta Păcii Cerești din Beijing nu va fi deloc pașnică pe 3 septembrie, când Xi Jinping, Kim Jong Un, Vladimir Putin și alții se vor aduna pentru a sărbători sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Trupele chineze vor defila într-o paradă menită să stimuleze mândria națională și să-și etaleze puterea militară. Poate cel mai important aspect este că parada va prezenta potențialilor cumpărători și potențialilor adversari cele mai noi echipamente de luptă ale Chinei, scrie The Economist.
<< Strategii militari din întreaga lume cheltuiesc sume mari pe arme noi. Războiul din Ucraina, amenințările de abandon din partea Americii și îngrijorările că China ar putea invada Taiwanul determină țările să se grăbească să-și completeze stocurile, să-și consolideze lanțurile de aprovizionare și să-și asigure fluxurile de muniții. Există o apetență vorace pentru tancuri, artilerie, avioane de vânătoare și drone. Totuși, nu toate acestea sunt benefice pentru exportatorii tradiționali din America, Europa și Rusia. În schimb, două puteri medii ambițioase, Coreea de Sud și Turcia, profită de acest boom.
Cursa înarmărilor reflectă o realiniere mai amplă. Companiile europene de armament au nevoie de timp pentru a-și restabili capacitatea pierdută după sfârșitul Războiului Rece și pentru a-și reface stocurile epuizate de donațiile către Ucraina. Rusia, de obicei al doilea exportator de armament după America, acordă prioritate propriei armate după ani de pierderi de echipamente în Ucraina. Sancțiunile occidentale împiedică firmele sale să obțină componente esențiale pentru construirea de platforme avansate, cum ar fi avioanele de vânătoare. Anul trecut, exporturile rusești au scăzut cu aproape 50% față de 2022, iar comenzile au fost modeste. Clienți precum India, Vietnam și Egipt caută alte surse.
Mulți se îndreaptă către Coreea de Sud. În timp ce America este cel mai mare exportator de arme către membrii europeni ai NATO, Coreea de Sud și Franța se află la egalitate pe locul al doilea. La nivel mondial, în anumite categorii de arme, cum ar fi tancurile și artileria, Coreea de Sud depășește America. Se află pe locul al treilea, după America și Franța, în ceea ce privește avioanele de luptă. Anul trecut, Coreea de Sud a vândut sisteme de rachete sol-aer Cheongung–II în valoare de 3,2 miliarde de dolari Arabiei Saudite, nave de război în valoare de 460 de milioane de dolari către Peru și obuziere autopropulsate în valoare de 1 miliard de dolari României.
Cea mai mare tranzacție este cea semnată de Coreea de Sud cu Polonia în 2022, în valoare de 22 de miliarde de dolari, pentru vânzarea unei game de sisteme de arme construite parțial în Polonia. Aceasta include 180 de tancuri K2 Black Panther, 672 de obuziere, 48 de avioane de vânătoare FA-50 și 288 de lansatoare de rachete K239. Polonia dorește să descurajeze Rusia, și asta cât mai repede. Pentru Coreea de Sud, este un semnal îndrăzneț că este gata să se alăture primelor rânduri ale exportatorilor de arme, deschizând ușa către alte acorduri lucrative în Europa.
Coreea de Sud poate produce rapid echipamente la standarde NATO la prețuri bune. Șapte firme gigantice colaborează cu guvernul pentru a obține comenzi și a coordona cercetarea și dezvoltarea. Menținerea capacității a fost o prioritate, în parte deoarece țara se află încă în război cu vecinul său din nord, spune Chung Min Lee de la Carnegie Endowment for International Peace, un grup de reflecție. În domeniul construcțiilor navale, firmele coreene au un mare avantaj. Acestea ar putea câștiga un contract de 17 miliarde de dolari pentru construirea a 12 submarine KSS-III pentru Canada, iar lipsa capacității de construcție navală din America ar putea să le aducă comenzi de la Marina SUA.
Cel mai ambițios program al său este avionul de vânătoare KF-21, care ar urma să intre în serviciu la sfârșitul anului viitor și care a stârnit interesul în Europa de Est, Golful Persic și Asia de Sud. În prezent, este un avion de generația 4,5, dar se speră că următoarea sa actualizare îl va transforma într-un avion de vânătoare stealth de generația a cincea, echipat cu motoare fabricate în țară. Acesta va testa dacă Coreea de Sud poate concura cu cele mai avansate platforme americane, precum F-35, spune Kyung-joo Jeon de la Institutul Coreean pentru Analiza Apărării. Nici măcar Japonia și Israelul nu au reușit acest lucru.
O altă țară în ascensiune este Turcia. În ultimii cinci ani, exporturile sale de arme au crescut vertiginos, de la aproape 2 miliarde de dolari la peste 7 miliarde de dolari anul trecut. Acest lucru este rezultatul eforturilor de a obține autonomie strategică, impulsionate în parte de un lobby civil pentru industria de apărare, spune Arda Mevlutoglu, expert în apărare. Dronele fabricate de Baykar sunt mai competitive decât modelele chinezești. Peste 500 de modele TB2 cu aripi fixe au fost vândute în peste 30 de țări. Arabia Saudită a încheiat un acord în valoare de 3 miliarde de dolari pentru coproducerea unei drone mai avansate, numită Acinki. Baykar are o asociere în participațiune cu compania italiană Leonardo, care consideră drona de luptă Kizilelma, cu capacități de camuflaj, ca un „coechipier loial” care va zbura alături de viitoarele avioane de luptă GCAP de generația a șasea.
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, apreciază influența diplomatică care vine odată cu vânzările de arme către Africa și Orientul Mijlociu. Dar firmele turcești se îndreaptă către țările europene cu bugetele lor mari. Serhat Guvenc, de la Universitatea Kadir Has, spune că preocupările de lungă durată ale europenilor cu privire la drepturile omului în Turcia sunt un lux pe care nu și-l mai pot permite.
Armele turcești și-au dovedit eficacitatea în conflictul cu kurzii și în intervențiile din Siria și Libia. Acestea sunt construite conform standardelor NATO, sunt accesibile și au o politică de vânzare fără condiții. Gama de produse oferite de Turcia este impresionantă, incluzând vehicule blindate precum tancul Altay bazat pe K2, artilerie, rachete, sisteme de apărare aeriană, radare, nave de război precum familia de fregate și distrugătoare MILGEM, avionul de atac ușor/de antrenament Hurjet, elicopterul ATAK, drone armate și sisteme de război electronic.
La începutul acestui an, Turcia și Spania au convenit asupra unui acord de coproducție în valoare de 1,6 miliarde de dolari pentru până la 30 de avioane Hurjet. Turcia vinde 1.059 de vehicule blindate Otokar Cobra II României într-un acord în valoare de aproximativ 930 de milioane de dolari, iar în decembrie anul trecut Portugalia a semnat un contract în valoare de 134 de milioane de dolari pentru nave de reaprovizionare navală. Anul trecut, Turcia, care a dezvoltat rachete, a fost invitată de Germania să se alăture Inițiativei europene Sky Shield. Există toate șansele ca Turcia să poată trece de la locul 11 în clasamentul exportatorilor de arme la locul 5, spune Mevlutoglu. La fel ca Coreea de Sud, Turcia are un program de avioane de luptă de generația a cincea, TAI Kaan. Pe lângă înlocuirea avioanelor F-16 ale Forțelor Aeriene Turce, acesta va concura pentru comenzi de export ca alternativă low-cost la F-35, cu potențial interes din partea Indoneziei, Azerbaidjanului, Arabiei Saudite și Pakistanului.
La scurt timp după invazia Rusiei în Ucraina, președintele de atunci al Coreei de Sud s-a lăudat că până în 2027 țara sa va deveni al patrulea exportator de arme din lume, cu o cotă de piață de 5%. Pare o afirmație exagerată. În 2022, vânzările sale au atins 17,3 miliarde de dolari; anul acesta se așteaptă exporturi de aproximativ 23 de miliarde de dolari.
Concurența va deveni mai intensă. Există semne timpurii ale unui „exod de creiere” al inginerilor coreeni și turci calificați către firme occidentale care oferă salarii mai bune. Guvernele cu probleme financiare ar putea rămâne fără bani: Lee estimează că Coreea de Sud trebuie să crească ponderea cercetării și dezvoltării în bugetul apărării de la 17-18% la 20-23% pentru a rămâne competitivă. Iar accesul la tehnologii avansate este limitat: producția de avioane de vânătoare fabricate în Coreea, comandate de Polonia, a fost blocată deoarece America nu a autorizat încă exportul unor componente. Turcia este încă exclusă din marile proiecte comune occidentale, precum F-35. Chiar și Rusia ar putea reveni în joc. Totuși, pentru noii concurenți din cursa globală a înarmării, care se intensifică, este logic să țintească sus. >>
Cazul Tanasă-AUR: pilda criminalului Putin și pilda sclavului cinic
