<< Țările occidentale impun sancțiuni Rusiei încă de la războiul din Georgia, din 2008. Aceste sancțiuni au fost mereu prea puține, au venit prea târziu și au fost prost aplicate.
Aceasta este concluzia deprimantă a cărții Punishing Putin: Inside the Global Economic War to Bring Down Russia, scrisă de jurnalista de la Bloomberg, Stephanie Baker. Ea spune o poveste captivantă, dar enervantă. Atât de mulți oficiali talentați și conștiincioși din Occident au muncit atât de mult. Economia Rusiei și activele apropiaților regimului din străinătate ofereau atât de multe ținte. Pentru Ucraina și pentru lume, mizele nu puteau fi mai mari.
Totuși, după 1.000 de zile de război total, în mod evident sancțiunile au eșuat. Rusia distruge, încet, Ucraina. A ocolit sancțiunile sau le-a acceptat pur și simplu modesta durere economică pe care i le-au provocat.
Relatarea vie a lui Baker merge de la zonele fierbinți de evitare a sancțiunilor până la presupusele bastioane ale integrității financiare occidentale. Merge cu o barcă închiriată în Cipru, unde o firmă de avocatură din Moscova le oferă potențialilor clienți lecții despre cum să evite sancțiunile prin înființarea unor companii în jurisdicții offshore, cum ar fi Seychelles, de exemplu. În Dubai, ea arată din prima cât de ușor este să speli bani cumpărând și vânzând aur.
Descrie cum oligarhul rus Oleg Deripaska, aflat sub sancțiuni, se asigură că iubita sa naște în Statele Unite – nu o dată, ci de două ori. Oamenii din interiorul regimului rus or fi ei critici acerbi ai Occidentului, dar încă doresc, pentru copiii lor, avantajele unui pașaport american. Poate cele mai enervante povești sunt despre incompetența oficialilor occidentali.
Agenția Națională de Combatere a Criminalității, din Marea Britanie, face o percheziție la conacul unui oligarh, în nordul Londrei. Dar se dovedește că mandatul de percheziție nu fusese corect întocmit. Instituția a ajuns să-i plătească despăgubiri oligarhului pentru pătrundere ilegală pe proprietatea sa și a fost nevoită să-i plătească facturile legale. „În ciuda tuturor vorbelor dure despre aplicarea sancțiunilor, autoritățile britanice au arătat că erau incapabile să efectueze o percheziție elementară”, scrie autoarea, cu amărăciune.
O latură ușor mai încurajatoare a poveștii a fost expusă săptămâna trecută la Londra, la dineul anual al premiilor Magnițki, găzduită de finanțistul devenit activist, Sir William Browder. Cândva susținător al lui Putin, acum el este un dușman mult mai eficient decât multe dintre instituțiile guvernamentale descrise în cartea lui Baker. Abordarea lui Browder este de a viza nu guvernele, ci indivizii. Cei mai răi oameni din lume, susține el, nu ar trebui să aibă voie să-și spele banii furați în sistemul nostru financiar sau să vină aici pentru a-i cheltui. Așadar, îi pe listele negre de vize și le îngheți activele. Aceste sancțiuni și premiile anuale pentru drepturile omului îl comemorează pe avocatul Serghei Magnițki, care a fost bătut până la moarte într-o închisoare rusă, pe 16 noiembrie 2009, la vârsta de 37 de ani.
Magnitski investiga oficiali ruși care confiscaseră companiile lui Browder și le foloseau pentru a comite o vastă fraudă fiscală. Browder fusese deja interzis în Rusia ca „amenințare la adresa securității naționale” pentru că expusese corupția în companiile conduse de amicii lui Putin. Browder a rezistat campaniilor de defăimare susținute de Kremlin și încercărilor de extrădare. Dineul a fost remarcabil nu doar datorită celebrităților și oficialilor de rang înalt care au participat, dar și din cauza măsurilor de securitate severe.
Browder este pe bună dreptate admirat pentru eforturile sale. Dar la început, guvernele occidentale — nu în ultimul rând Statele Unite și Marea Britanie — nu l-au plăcut nici pe el prea mult. Ideea de a viza indivizi era considerată eretică. Putea stabili un precedent. Și într-adevăr, a făcut-o. Peste o duzină de țări au adoptat sancțiuni Magnițki. Vor urma mai multe.
Guvernele occidentale ar trebui să urmeze exemplul lui Browder, adoptând o abordare mult mai inovatoare și hotărâtă. Sancționarea intermediarilor din Occident, care fac treaba murdară pentru Rusia reprezintă o linie de atac deosebit de promițătoare. Dar trebuie să se grăbească. Ucraina sângerează. >>
