- O analiză The Economist
<<Donald Trump are o mulțime de susținători în presa americană de dreapta. Dar în timpul campaniei sale prezidențiale din 2024, puțini au fost mai încăpățânați – sau mai eficienți – decât Tucker Carlson. El a salutat nominalizarea domnului Trump la Convenția Națională Republicană, a făcut campanie alături de el și chiar a contribuit la conturarea alegerii partenerului său în funcția de vicepreședinte. În noaptea alegerilor, și-a petrecut seara la Mar-a-Lago, discutând cu o serie de personalități din anturajul lui Trump sub un tablou în ulei kitsch a fostului și viitorului președinte.
Acele zile au apus de mult. Domnul Carlson a devenit unul dintre cei mai aprigi critici ai președintelui dinspre dreapta – mai întâi din cauza dosarelor Epstein și apoi, mai vehement, din cauza Iranului. Domnul Trump spune că fostul său adept „și-a pierdut calea”. Dar domnul Carlson rămâne influent în rândul dreptei, datorită opiniilor sale naționaliste, stilului combativ și unui podcast care atrage milioane de ascultători și telespectatori cu un flux de invitați care se regăsesc în MAGA.
The Economist a călătorit în porțiunea aridă a coastei Golfului Floridei, unde domnul Carlson își petrece lunile de iarnă, pentru a vorbi cu el pentru „The Insider”, emisiunea noastră video. Cu un aspect profund de Florida, cu cămașa sa în carouri, tenul bronzat și mocasinii fără șosete, era în egală măsură fermecător, combativ și nemulțumit.
Cele mai dure cuvinte ale domnului Carlson la adresa președintelui au venit atunci când a fost întrebat dacă războiul domnului Trump din Iran a trădat ideea de „America pe primul loc” pe baza căreia a militat. El a spus că „ideea din spatele său nu este doar contrară ideii America First, ci ar putea fi inversul acesteia”. Războiul a fost, de asemenea, „ceva ce a promis că nu va face, nu numai o dată, ci de nenumărate ori”. De ce această schimbare? Motivul, potrivit domnului Carlson, este simplu: America a intrat în război la cererea Israelului și a susținătorilor săi influenți. El a devenit un critic strident al relației Americii cu statul evreu. „Nu poți permite unei țări de 9 milioane de locuitori să ia decizii care sunt periculoase pentru o țară de 350 de milioane”, a spus el. „Este împotriva naturii. Este greșit. Și este împotriva interesului Americii, așa cum este și acest război.”
De asemenea, a criticat – sau, cum ar putea spune el, a remarcat eficacitatea – susținătorilor Israelului în America. „Cei mai mari donatori ai domnului Trump au promovat acest război și printre aceștia s-ar putea afla, la propriu, un cetățean israelian.” Comentarii de acest gen, care prezintă influența israeliană în aceiași termeni conspirativi de putere din spatele tronului, folosiți de mult timp de antisemiți, i-au determinat pe unii să-l eticheteze pe domnul Carlson însuși drept antisemit, o acuzație pe care o neagă vehement.
Părerile sale despre strategia israeliană sunt contradictorii. Pe de o parte, Israelul a împins America în război – deși dl Carlson nu explică niciodată cum o țară mică ar putea obliga un președinte faimos pentru încăpățânarea sa, impulsiv și naționalist să facă ceva ce altfel nu ar fi vrut să facă. Pe de altă parte, Israelul are o „dorință inerentă de expansiune teritorială și de mai multe resurse” și vrea „ca Statele Unite să iasă [din Orientul Mijlociu] pentru că Statele Unite l-au constrâns timp de 80 de ani”. El a susținut că sprijinul redus al Israelului în America înseamnă că liderii săi vor „să obțină ce pot cât timp pot”.
Dincolo de Israel, el consideră că factorii americani de decizie politică „trebuie să înțeleagă că acum împărțim lumea cu China”. Așadar, a spus el, „trebuie să avem un acord de împărțire a puterii, iar cel mai evident acord la care mă pot gândi este bazat, ca toate lucrurile bune, pe geografie”. Aceasta implică acceptarea faptului că America „nu va apăra și nu poate apăra Taiwanul” pentru că „am atins limitele puterii noastre”.
De asemenea, înseamnă că „Europa trebuie să fie un aliat”. El a spus că acum continentul „trebuie să fie în centrul Occidentului, așa cum Europa este Occidentul”. Are puțină îngăduință față de liderii europeni, numindu-i pe șefii Franței, Germaniei și Marii Britanii „bufoni”. Dar, a spus el, „Europa este centrul global al frumuseții” și „lucrurile frumoase merită păstrate”. Întrebat dacă America First înseamnă să-și dubleze eforturile pentru a-și consolida poziția de aliat, domnul Carlson a fost clar: „Desigur… nu doar din dragoste sentimentală pentru Europa”, ci pentru a contrabalansa ambițiile Chinei.
Făuritor de regi, nu candidat
În privința celui care va moșteni trumpismul după Trump, domnul Carlson a fost circumspect. Se teme că, fiind „atât de calomniat și considerat bigot – ceea ce nu sunt”, orice susținere din partea sa riscă să facă mai mult rău decât bine. Deși unii l-au prezentat ca posibil candidat la președinție în 2028, el a râs de idee („Bineînțeles că nu”). Dar nu renunță la microfon. Întrebat dacă „încearcă să modeleze rezultatul sau direcția Statelor Unite”, el a răspuns simplu: „Cât de mult pot. Locuiesc aici”.>>
Rusia avertizează toate ţările să nu se alăture coaliţiei propuse de SUA în Strâmtoarea Ormuz
