De ce este necesar ca Rusia să fie umilită în Ucraina

Sursa: motolko.help

„Pe măsură ce războiul lui Putin împotriva Ucrainei se prelungește, Rusia se confruntă acum cu perspectiva reală a înfrângerii. Urmează încă săptămâni și luni dificile pentru Ucraina și încă nu putem ignora în totalitate posibilitatea unei escaladări periculoase în război. Dar Putin nu a reușit să-și atingă obiectivele inițiale (capturarea Kievului) și acum pare să nu-și atingă nici obiectivul secundar și mult mai modest de-a captura Donbasul. Războiul s-a transformat într-o afacere prelungită. Aceasta în sine este o înfrângere pentru ruși”, scrie într-un editorial din The Spectator Sergei Radcenko, profesor la Centrul Kissinger din cadrul Universității Johns Hopkins. 

<< Umilirea Rusiei în Ucraina are beneficii nespuse, nu în ultimul rând pentru însăși Rusia. Am auzit spunându-se de ani de zile că Rusia trebuie să fie răsfățată și gâdilată pentru că, dacă nu, se va supăra că și-a pierdut statutul de mare putere. Prăbușirea sovietică, ni s-a spus, a fost o catastrofă teribilă din care rușii suferinzi și amărâți nu și-au revenit niciodată. Deci trebuie respectați, trebuie să le fie menajată mândria. Doamne ferește să fie umiliți, că cine știe ce vor face.

Am asistat direct la prăbușirea sovietică. A fost, fără îndoială, o experiență traumatizantă. A existat sărăcie și mizerie și haos și o reacție de extremă dreapta. Naționaliști turbați s-au adunat sub stindardul lor revanșist. Iar apoi Rusia a invadat Cecenia într-o încercare brutală de a-și recupera mândria pătată, îngenunchindu-i pe separatiștii sfidători din regiune. Și ne-am uitat și-am îndurat pentru că, vezi tu, rușii aveau un motiv întemeiat să fie resentimentari: pierduseră Războiul Rece!

Cu toate acestea, în 1991, mulți ruși aveau sentimentul că URSS nu a fost atât de mult învinsă pe cât se prăbușise sub propria greutate. Prea mulți au refuzat să accepte că prăbușirea sovietică a fost rezultatul anilor de proastă administrare economică și de orgolii imperiale – și astfel au căutat în schimb trădători. Mihail Gorbaciov, în special, a fost remarcat pentru naivitatea sa, dacă nu pentru răutate. În jocul învinuirilor din anii 1990, cuiva a trebuit să i se atribuie responsabilitatea pentru necazurile Rusiei: trădătorului Gorbaciov, bețivului Elțin, oligarhilor rapaci și, desigur, consilierilor occidentali vicleni care au dorit mereu moartea Rusiei.

Din haosul și slăbiciunea anilor 1990 a apărut Vladimir Putin, care a promis că va oferi ordine și putere. Abuzul de putere al lui Putin, corupția, încălcarea drepturilor omului și erodarea instituțiilor democratice au fost toate tolerate în numele acelei promisiuni de putere. Este posibil ca Rusia să fi fost săracă, coruptă și autoritara, dar Putin a fost văzut ca investind în armată și restabilind „măreția” ei. Iar unii ruși au fost întotdeauna pasionați de măreție. Și-ar da și cămașa de pe ei pentru evaziva promisiune.

În fiecare an, Rusia lui Putin organizează parade de Ziua Victoriei. Acestea erau odinioară afaceri grandioase. Tancurile duduiau. Avioanele zburau. Iar soldații pășeau la unison în Piața Roșie, în timp ce bătrânul dictator privea. Am urât aceste manifestări militariste, care aveau atât de puțin de-a face cu amintirea celui de-al Doilea Război Mondial și mult mai mult cu „măreția” sponsorizată de stat. Și totuși sunt sigur că vorbesc în numele multor liberali ruși dacă ar fi să recunosc că, undeva în adâncul conștiinței mele „umilite”, și eu am fost mișcat de sunetele furiei. A fost nevoie de un efort conștient pentru a curăța otrava militarismului – un efort pe care prea mulți ruși pur și simplu nu au fost dispuși să-l facă, chiar dacă ar fi recunoscut problema. Și nu au făcut-o.

Acum, Ucraina a făcut o gaură mare, abisală în narațiunea „măreției” Rusiei. Rusia este săracă, coruptă și autoritară, iar acum știm și că este slabă și patetică. „Măreția” Rusiei s-a prăbușit într-o orgie de crimă și violuri provocată de ocupanții brutali din Ucraina. Momit de sângele nevinovaților și bătut în luptă cinstită, bătăușul s-a micșorat. Era și timpul. Mulțumesc, Ucraina, că i-ai servit acest medicament amar. Rusia avea mare nevoie de el.

Rusia are nevoie de o umilire adecvată. Are nevoie de o recunoaștere umilă a statutului său diminuat, de o acceptare a vinovăției și de un efort lent și minuțios de a reconstrui încrederea celor față de care a greșit. Rusia nu a învățat această lecție în anii 1990. Trebuie să o învețe acum.

Adevărata măreție nu constă în paradele militare hidoase și nici în promisiunile de a dezlănțui un Armaghedon nuclear. Adevărata măreție constă în acceptarea trecutului și în dorința de a-i aduce amendamente. Constă în angajamentul de a construi un viitor mai bun într-o țară care ar putea deveni cunoscută pentru școlile și spitalele sale, mai degrabă decât pentru tancurile și rachetele sale.

Adevărata sursă a umilirii Rusiei a fost întotdeauna Rusia însăși: conducătorii ei aroganți și autocrați și populația șovină care îi venerează cu sclavie. Înfrângerea Rusiei în acest război nedrept împotriva Ucrainei poate ajuta la schimbarea narațiunii interne din Rusia către acceptarea țării pentru ceea ce este cu adevărat decât pentru ceea ce s-a prefăcut în zadar că este. Abia atunci Rusia poate, în sfârșit, să fie în pace cu ea însăși și cu vecinii săi. >>

Dezinformările cu care Rusia ia la țintă Bosnia. Comparațiile viclene, pornind de la cazul Ucrainei

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here