De ce Franța spune nu Balcanilor și „se deschide” Moscovei?

Macron s-a opus prin veto deschiderii negocierilor pentru aderarea Albaniei și Macedoniei de Nord la UE, riscând să creeze un vid geopolitic în avantajul Moscovei, însă strategia sa pe termen lung se bazează pe faptul că, pentru a crea o contragreutate Chinei, Rusia va avea nevoie de Europa și viceversa. Franţa a spus nu, dcrie publicația italiană Il Sole 24 Ore.

Articolul integral, mai jos:

Cel puţin deocamdată, aderarea la UE nu va avea loc. Au fost înşelate aşteptările Albaniei şi Macedoniei de Nord, care a trebuit să-şi modifice (cu durere) numele pentru a obține unda verde a Greciei (pentru care „Macedonia” este una dintre regiunile sale) și a fost închisă o perspectivă importantă pentru Bosnia, Muntenegru, Serbia și Kosovo.

Iritarea partenerilor este evidentă. Decizia lui Emmanuel Macron este plină de consecințe strategice. Peninsula Balcanică a fost considerată mereu de către Rusia o posibilă zonă de influență și nu este o coincidență faptul că Moscova s-a oferit imediat să „ocupe locul” Bruxelles-ului.

„Dacă [în Balcani] se deschide un gol, acest vid va fi completat de alții, lucru care nu corespunde interesului nostru strategic european”, a comentat cu îngrijorare cancelarul german Angela Merkel. Riscul este real.

Pentru populația din Balcani, „nu-ul” a fost un adevărat duș rece. „Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia aparțin Europei, în virtutea istoriei, culturii și geografiei lor. Legăturile mai strânse cu Uniunea Europeană sunt singura cale prin care aceste țări pot construi sau consolida state bazate pe statul de drept, societăți deschise și pluraliste, prin care își pot continua dezvoltarea socială și economică, şi prin care le pot oferi tinerilor o perspectivă de viaţă, promovând şi reconcilierea între popoare”, explică un document recent scris – surpriză! – de guvernul francez pentru a propune o reformă a procesului de aderare.

Contradicţia dintre faptele și cuvintele Franței este izbitoare. Care sunt atunci motivele nu-ului său?

În lungul interviu acordat publicației The Economist, Macron pare a fi pragmatic.

„Nu suntem în măsură să facem în aşa fel încât [Europa] să funcţioneze astăzi în 28, mâine în unu. Credeţi că lucrurile se vor îmbunătăți la 30 sau 32 de ani? „, a întrebat.

În plus, potrivit președintelui, procedura de aderare este una pur birocratică. Propunerea sa este însă la fel de birocratică, fiind alcătuită din șapte etape, toate reversibile: statul de drept și drepturile; educație în domeniul cercetării mediului și energiei; ocuparea forței de muncă, sănătate, politici sociale și competitivitate; probleme economice și financiare; piaţa internă, agricultura și pescuitul ; afacerile externe și în final, instituțiile și bugetele publice – cu o condiționalitate strictă pentru fiecare.

Însă nu este deloc clar – iar acesta a fost un motiv în plus de iritare pentru parteneri – de ce reforma trebuie să fie făcută înainte de deschiderea de noi proceduri? În realitate, este destul de evident – dacă analizăm şi alte discursuri susținute de Macron – că experiența Ungariei și Poloniei a avut o influenţă puternic: cele două țări au aderat la UE, beneficiază de avantaje, dar în același timp conduc politici iliberale, îndepărtate de standardele Uniunii și fac ca euroscepticismul lor să aibă un cuvânt de spus în deciziile comunitare. Cu toate acestea, obiecțiile lui Macron nu sunt doar practice.

În document, frapează în primul rând ceea ce nu există: mai exact: recunoașterea valorii strategice a extinderii.

În realitate, în interviul dat pentru Economist, președintele francez a contestat-o: „Vă invit să evaluați – a spus el – coerența acestei metode care constă în a spune: „Esenţa politicii noastre externe este politica de extindere”. Fapt care ar însemna că nu se mai gândește la influența sa decât prin prisma calităţii de membru, în special pe piața unică. Macron este împotriva ideii unei Europe a puterii. Este pentru o Europa a pieței”.

Excluzând, totuși, deoarece este absurd, faptul că lui Macron îi scapă repercusiunile alegerii sale, este necesar să ne imaginăm că are o strategie diferită; și există o singură opțiune capabilă să înlăture teama de a ceda Rusiei un domeniu important de influență: cea care face din Moscova un partener cu titlul deplin în Europa. Paris-Berlin-Moscova: este o axă extrem de importantă pentru politica franceză.

„Trebuie să redeschidem un dialog strategic, fără naivitate și care va dura ceva timp, privind Rusia”, a afirmat deloc întâmplător președintele.

Cu toate acestea, raționamentul său se bazează pe o ipoteză abstractă. Pentru Rusia, alegerea de a rămâne o putere „de sine stătătoare” este nesustenabilă („chiar dacă prin greșelile noastre i-am oferit unele instrumente”, a adăugat el). Alternativa este apropierea de Europa. ”Există o țară dominantă care este China și cred că în acest model nu va exista niciodată un echilibru „, a spus Macron.

În ceea ce privește proiectul noului Drum al Mătăsii, în plus, „președintele rus este din ce în ce mai puțin apropiat de președintele Xi Jinping”.

Concluzia este imediată: „Nu cred nici măcar o secundă că strategia sa este cea de a fi vasalul Chinei”. Ce ar trebui să facă – sau mai bine: ce va fi forțată să facă Rusia? ”Să restabilească o politică de echilibru cu Europa. Să fie respectată”, a spus Macron.

Prin urmare, trebuie să depășească logica potrivit căreia UE este un vasal al SUA și NATO, un cal troian al Statelor Unite care vrea să ajungă la granițele sale în mod agresiv.

Putin, a adăugat Macron, „a dezvoltat un proiect anti-european din cauza conservatorismului său, dar nu văd cum, pe termen lung, în proiectul său nu poate exista şi un parteneriat cu Europa”. Macron nu o poate spune, dar știe că Putin, „un om format de serviciile unui stat care este mai dezorganizat decât s-ar putea crede” și care are „un sindrom al asediului”, adică sentimentul de a fi asediat de toată lumea, reprezintă un obstacol.

Cu toate acestea, președintelui francez îi place să lucreze pe o perioadă îndelungată de timp.

„Ideea mea nu este complet naivă. Nu vorbesc despre o resetare, spun doar că poate va dura 10 ani. Dacă dorim să construim pacea în Europa, să reconstruim autonomia europeană strategică, atunci trebuie să regândim poziția față de Rusia”.

În data de 9 decembrie îi va primi pe liderii Rusiei, Germaniei şi Ucrainei (Putin, Merkel şi Vladimir Zelenskiy) pentru a reîncepe negocierile de pace, iar preşedintele rus, în semn de pace, a readus la Kiev trei nave capturate în Marea Neagră.

Dacă pacea ar exista, nu va fi doar un succes diplomatic al lui Macron, ci și un pas înainte în strategia sa, care vede acel „gol” din Balcani pe care Rusia l-ar putea umple imediat, ca fiind un lucru nesemnificativ.

Rămân totuşi câteva îndoieli, dintre care cea mai importantă fiind sentimentele diferite ale partenerilor UE și o considerație banală: extinderea către Balcani și deschiderea către Moscova sunt, pe termen lung, cu adevărat incompatibile?

Sursa: RADOR

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here