După ce i-a învins pe democrați de două ori într-un deceniu, în confruntarea pentru Casa Albă, Donald Trump a reușit să le facă rivalilor de moarte două cadouri-gigant în doar două săptămâni.
Iar asta, tocmai în toiul campaniei pentru alegerile din Congres; și, totodată, într-un context fantastic de potrivnic, în care de la o săptămână la alta erodarea cotei de popularitate a președintelui SUA bate record după record.
- „Nu mă gândesc la situația financiară a americanilor, nu mă gândesc la nimeni”, spunea președintele SUA, la mijlocul lunii mai.
- “Nu îmi pasă de alegerile midterms”, afirmă acum, pe final de lună mai.
De ambele dureri în cot – față de problemele concetățenilor americani și față de provocările cu care se confruntă colegii republicani – Donald Trump era deja suspectat cu mult înainte de a le și recunoaște public (cu această nemaiîntâlnită lipsă de pudoare politică).
Suspiciunile avuseseră la bază însuși pasul nebunesc al lui Donald Trump spre un război teribil de purtat în plan militar, cumplit de suportat în plan economic și imposibil de câștigat în plan politic. A fost un pas atât de absurd încât singura explicație pentru executarea lui nu poate fi găsită decât într-o indiferență “filosofică” față de consecințe.
Nu degeaba, de-a lungul ultimelor decenii, niciun alt președinte american, până la Trump, nu s-a aventurat pe tărâmul unui conflict fierbinte cu Iranul (și, vorba aia, precedentele administrații de la Washington numai fete mari nu au fost în raportarea lor la ideea de incursiuni militare).
Dar faptul că Donald Trump a spus-o acum și pe șleau are darul de a deschide un orizont cu totul nou pentru republicani; un orizont infinit mai neprielnic pentru ei, din punct de vedere electoral, decât cel, deja extrem de vitreg, configurat începând cu 28 februarie, când președintele Trump a ordonat primele bombardamente asupra Iranului.
Prin gestul de a-și scoate la defilare profundul dispreț față de preocupările cele mai arzătoare ale americanilor de rând (prețul benzinei) și ale republicanilor (alegerile), Donald Trump este pe cale să declanșeze reacții în lanț devastatoare – în universul MAGA și în partid.
Practic, în acest moment democraților nu le mai rămâne altceva de făcut decât ceea ce face China începând cu 20 ianuarie 2025, când Donald Trump a preluat frâiele Americii: să nu-l deranjeze cât timp greșește.
Căci nu există agent electoral mai eficient pentru rivalii democrați decât un Donald Trump scăpat în asemenea hal de sub control. După cum, nu există un vector mai eficient de subminare a poziției SUA în lume decât un Donald Trump în asemenea hal de ignorant și de lipsit de autocontrol.
- PS: Desigur, luările tot mai excentrice de poziție ale lui Donald Trump pe tema războiului din Iran sunt un semn flagrant de degenerare a simțului său politic și de pierdere de portanță a capacității sale intelectuale – ambele fiind cumva de înțeles, din perspectiva incompetenței notorii, respectiv a avansării în vârstă.
- Însă nu trebuie omis factorul-cheie care accelerează și accentuează delirul trumpist: împotmolirea ireversibilă a Casei Albe în acest război și lipsa obiectivă de soluții pentru o cât de decentă ieșire din această situație.
- Iranul este cimitirul politic al lui Donald Trump și, inevitabil, Vietnamului de azi al unui Partid Republican care i s-a predat zeului MAGA fără luptă.
Nicușor Dan s-a făcut total de neînțeles în nici măcar un an de mandat
