De la haos la discordie. Unele dintre modificările aduse regulilor de Kevin McCarthy arată bine. Nu și acordurile sale

Sursa: Facebook

O luptă prelungită pe marginea unui acord prenupțial în ajunul nunții nu este de bun augur. Este posibil să nu zădărnicească complet ceremonia, dar cu siguranță crește pericolul ca uniunea să fie urâtă, brutală și scurtă. Aceasta este soarta lui Kevin McCarthy, proaspătul președinte republican al Camerei Reprezentanților, care a trebuit să îndure patru zile de negocieri chinuitoare cu membrii Freedom Caucus, un contingent de linie dură din propriul partid, înainte de a obține puterea. Totuși, mai degrabă decât o târguială pietonală pe tema pensiei alimentare sau a mobilierului nepotrivit, McCarthy a trebuit să renunțe la o parte considerabilă din propria putere și să se angajeze în prealabil la o politică fiscală agresivă, scrie The Economist.

<< Una dintre cele mai importante puteri pe care le-a cedat în cadrul acestei negocieri a fost capacitatea oricărui membru de a solicita un vot de neîncredere. Doar cinci dezertori suficient de furioși din propriul său partid ar fi fost suficienți, dacă s-ar fi alăturat opoziției, pentru a-l detrona. Pistolul îndreptat spre capul lui McCarthy înainte de ascensiunea sa este încă acolo. Acest lucru contează pentru modul în care se va guverna în America în următorii doi ani (și, foarte posibil, și dincolo de ei).

Cât de dăunătoare vor fi exact rezultatele nu este încă clar. Unele dintre acordurile încheiate de McCarthy au fost ratificate oficial la 9 ianuarie în pachetul de 55 de pagini privind regulile care stabilesc termenii pentru următorul Congres. Altele au fost acorduri între domni, aparent redactate într-un addendum secret de trei pagini, care nu au fost încă dezvăluite. Dar se pot trage deja trei concluzii preliminare: McCarthy își va începe activitatea ca unul dintre cei mai slabi oratori ai epocii moderne; agenda politică a Partidului Republican este cel puțin confuză; iar guvernul federal are și mai multe șanse să revină la modelul său haotic de a se târî de la o criză autoprovocată la alta.

Începeți cu persoana pe care unii o numesc deja „vorbitor doar cu numele”. Amenințarea defenestrării a umbrit întotdeauna dificilele mandatele republicanilor John Boehner și Paul Ryan. La începutul turei sale la putere în 2019, Nancy Pelosi, liderul democrat, a reușit să defrișeze „moțiunea de vacantare”, care este modul în care Camera scapă de președinți. Și, deși McCarthy, care a fost martor la toate acestea în timp ce se afla în opoziție, s-a împotrivit reintroducerii acestei reguli, a fost în cele din urmă forțat să accepte că angajarea sa este, ca pentru atât de mulți americani, la discreție.

În loc să îi poată pedepsi membrii Freedom Caucus pentru intransigența lor, așa cum amenințase cândva, McCarthy este nevoit să distribuie recompense. Un grup puternic de cheltuieli de campanie asociat cu el a fost de acord să nu se implice în anumite alegeri primare, în mare parte în beneficiul potențialilor candidați de linie dură.

Trei membri ai Freedom Caucus vor face parte din puternica Comisie pentru regulament, care controlează când și cum sunt dezbătute proiectele de lege în plenul Camerei. Acest comitet este principalul vehicul prin care președintele Camerei controlează activitatea legislativului. Cedarea a trei locuri către Freedom Caucus asigură însă faptul că acești membri vor avea un drept de veto de facto asupra agendei lui McCarthy. Concesiile i-au făcut pe unii moderați să se supere. „Nu voi fi ținută ostatică de nimeni”, spune Nancy Mace, o republicană din Carolina de Sud, care a luat pentru scurt timp în calcul ideea de a vota împotriva pachetului de reguli.

Întrebat dacă crede sau nu că speakerul își va respecta angajamentele, Scott Perry, un reprezentant republican din Pennsylvania și președinte al Freedom Caucus, răspunde prompt: „Cu siguranță că da, altfel nu le-ar fi făcut. Nu cred că sunt prea dificile”. Multe dintre concesiile extrase de Perry și colegii săi, care l-au forțat pe McCarthy să suporte 15 voturi nominale chinuitoare până când s-a putut ajunge la un acord, sunt de ordin procedural. Multe dintre ele se referă la examinarea în grabă a unei legislații care trebuie să fie aprobată. „Am cerut instrumentele necesare pentru a putea opri ceea ce tocmai s-a întâmplat chiar înainte de Crăciun, 4.000 de pagini aruncate la ora două dimineața sau ceva de genul acesta, cheltuind 1,7 miliarde de dolari cu 7.200 de indicații”, spune Perry, referindu-se la pachetul de cheltuieli omnibus adoptat în ultimele zile ale Congresului.

Reguli noi

Noile reguli prevăd un preaviz de 72 de ore pentru legislație, cerințe de „germanitate” menite să limiteze adăugarea de prevederi străine și să le faciliteze congresmenilor dezbaterea efectivă a legislației în plenul Camerei și oferirea de amendamente. Consolidarea extraordinară a puterii în cadrul conducerii Congresului a însemnat că membrii sunt tratați mai degrabă ca niște automate partizane decât ca niște legislatori care gândesc. Acestea par a fi îmbunătățiri, chiar dacă vor încetini ritmul de legiferare și ar putea îngreuna negocierea.

Dar concesiile politice pe care McCarthy a fost forțat să le facă sunt diferite. Ele arată că încă există puțină coerență în platforma republicană după tumultul erei Trump, în care multe dintre intuițiile de bază ale conservatorilor în chestiuni precum comerțul, intervențiile externe și statul de drept au fost răsturnate cu susul în jos. Ceea ce rămâne este o cacofonie a ideilor din trecut și a ecourilor lor slabe. Bombănelile de la mijlocul anilor 1990 continuă să trăiască, deși agenda cuprinzătoare a celebrului „Contract cu America” al lui Newt Gingrich este doar slab imitată de propriul „Angajament față de America” al lui McCarthy, care încape pe o singură pagină. Noua cerință a unei super-majorități pentru a ridica noi taxe și promisiunile de a promulga reduceri de cheltuieli sunt un ecou al imnului „înfometează bestia” al lui Grover Norquist, activistul anti-fiscalitate din aceeași epocă. Crearea unei noi comisii selecte pentru a investiga „înarmarea guvernului federal” ca platformă pentru contra-investigații ale Departamentului de Justiție reflectă stilul paranoic al lui Donald Trump.

Chiar și înainte de începutul nefast al noului Congres, experții americani se temeau de o revenire la conflictul dintre bugetari care a dominat cea mai mare parte a președinției lui Barack Obama. Atunci, republicanii au forțat închideri de guvern și aproape au împins țara să intre parțial în incapacitate de plată a datoriei, în speranța de a obține reduceri de cheltuieli, ceea ce a reușit, și de a-l obliga pe președinte să abroge legea pe care o semnase în domeniul sănătății, ceea ce nu s-a întâmplat. Noua dinamică a puterii, care a devenit evidentă în Congres, nu a făcut decât să crească probabilitatea unei reveniri la această situație. Numai că nu este clar ce ar dori în schimb republicanii din Camera Reprezentanților: haosul ar putea fi ideea.

Unii membri ai Freedom Caucus au un amestec deosebit de volatil de ideologii: șovăială fiscală, o neîncredere și o aversiune libertariană față de autoritate și o siguranță de sine dezinvoltă și populistă. Perry, președintele Freedom Caucus, spune că voturile pentru ridicarea plafonului de îndatorare, un plafon auto-impus, reprezintă „un moment de claritate” și ar trebui să facă obiectul unor negocieri. „Dacă vom continua să mărim plafonul datoriei fără să abordăm ceea ce determină creșterea plafonului datoriei, cred că este destul de greu de vândut pentru majoritatea conservatorilor”, spune el. Mace, relativ moderată, este și ea de acord. „Nu voi susține un vot privind plafonul de îndatorare decât dacă există un plan de limitare a cheltuielilor sau de echilibrare a bugetului în următorii zece ani”, spune ea.

De-a lungul anilor Trump, preocupările republicanilor cu privire la datorie au părut să intre în hibernare, când partidul a adoptat o mare reducere de taxe chiar și în timp ce economia era în plină expansiune. Chiar și acum, noile reguli vizează reducerea cheltuielilor, dar lasă deschisă posibilitatea unor noi reduceri de taxe, ceea ce ar înrăutăți situația fiscală a țării. „Ceea ce vreți este ca toți politicienii să renunțe la metodele lor prefăcute de a rezolva lucrurile”, spune Maya MacGuineas de la Comitetul pentru un buget federal responsabil, un think-tank. „A pretinde că există spațiu pentru mai multe reduceri de taxe, fără reduceri de cheltuieli însoțitoare, înseamnă doar a continua să împingi o iluzie și asta duce la pierderea încrederii.”

Cu toate acestea, chiar dacă McCarthy este condus cu forța mai mult decât conduce el, o minoritate de republicani nu va putea să le dicteze unui Senat și unei Case Albe controlate de democrați. Oricât de haotic ar deveni procesul legislativ, rezultatele ar putea, ca urmare, să pară mai normale. Cheltuielile guvernamentale probabil că nu vor crește. Noile temeri că congresmenii republicani izolaționiști ar putea reduce cheltuielile pentru apărare, fie din motive de austeritate, fie din motive de rusofilie, ar putea fi exagerate, având în vedere că Chuck Schumer, liderul democrat din Senat, și Mitch McConnell, liderul republican din Senat și susținător fervent al sprijinului american pentru Ucraina, ar trebui să semneze și ei. Dar, dacă nu vor reuși să obțină ceea ce vor, mariajul lui McCarthy cu dreapta partidului său s-ar putea încheia nefericit. >>

Bătălia pentru democrația americană va fi o bătălie pentru realitate. Când conspiraționismul îmbolnăvește politica

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here