<< După declanșarea războiului, China și Turcia au devenit principalii parteneri comerciali ai Rusiei, iar aproape o treime din exporturile rusești trec numai prin Turcia. Și dacă Moscova este acum dependentă în mod critic de Beijing și Ankara, în primul rând ca intermediari comerciali, atunci Xi și Erdogan sunt liberi să-și aleagă partenerii – iar dacă este necesar să decidă dacă vor lucra cu Rusia sau cu Occidentul, cel mai probabil vor acționa pragmatic. La urma urmei, China nu are cu ce să înlocuiască microcircuitele taiwaneze, spre deosebire de petrolul rusesc >>, scrie The Insider.
<< Legăturile economice ale Rusiei cu Europa de Vest, Statele Unite și aliații acestora au fost în mare măsură rupte. În același timp, capacitățile de producție proprii ale Rusiei sunt insuficiente – pentru război, pentru dezvoltare, pentru consumul curent la nivelul obișnuit. Cu toate acestea, nu există un colaps vizibil al sistemului. Toate tipurile de cheltuieli rămân mai mult sau mai puțin stabile: consum și investiții, private și publice, pașnice și militare.
Lumea a treia ajută la asta. Exporturile tradiționale rusești sunt acum trimise în primul rând acolo, iar de acolo vin importurile în Rusia, nu numai sub formă de produse locale, în primul rând chinezești, ci și în tranzitul din țările dezvoltate. Nimic din toate astea nu reprezintă noutăți. Totuși, merită atenție la cât de mult sunt acum concentrate în doar două direcții fluxurile-cheie ale comerțului rusesc. Comentatorii oficiali insistă că, prin ruperea de Occident, Rusia și-a întărit legăturile cu o parte mai mare și mai bună a lumii. În realitate, mai corect spus ar fi că a devenit dependentă critic de China și Turcia.
Cu cine facem comerț – ghiciți!
Analiza comerțului exterior al Rusiei este acum dificilă, deoarece publicațiile statistice ale Serviciului Vamal Federal (FTS), care fuseseră lunare până în ianuarie 2022, și-au oprit apariția în aprilie 2022, s-au reluat parțial în martie 2023, dar nu pe țară. Odată cu reluarea parțială, s-a promis că de acum încolo vor apărea lunar date privind exporturile și importurile pentru diferite grupe de produse. Dar de atunci nu a mai existat nicio actualizare a datelor pe site-ul FTS.
Vama dezvăluie date în mod neoficial. În ianuarie 2023, Serviciul Vamal Federal a transmis ziarului Vedomosti că primii cinci parteneri comerciali ai Rusiei în 2022 sunt China, Turcia, Țările de Jos, Germania și Belarus. Cu un an mai devreme, în anul pașnic 2021, acestea erau China, Germania, Țările de Jos, Belarus și SUA. Turcia se afla atunci doar pe locul șase. Acum a trecut pe doi, după China.
Rusia are doar cinci direcții de schimb cu lumea exterioară. Prima – vest – este în mare măsură (deși nu complet) blocată. A doua – Turcia – joacă un rol critic în încercările de a ocoli Uniunea Europeană dinspre sud. Aproape toate legăturile economice ale Rusiei cu Orientul Mijlociu, Africa, America Latină și țările din Oceanul Indian, inclusiv livrările de petrol către India, depind de tranzitul turc. Cea de-a treia direcție – sud – este de puțin folos, deoarece nu există rute maritime către oceanele lumii, iar rutele uscate duc în cele din urmă către Iran sau Afganistan. A patra direcție este cea chineză, iar importanța sa este evidentă. În fine, cea de-a cincea – peste Oceanul Pacific către orice port, cu excepția Chinei, din Vietnam până în Alaska. Nu este foarte promițătoare întrucât distanțele sunt enorme, infrastructura rusă din Orientul Îndepărtat este slabă și costisitoare, iar potențialii parteneri fie sunt în conflict cu Rusia, fie sunt săraci.
Care este ponderea acestor direcții în importurile rusești? Pentru a înțelege acest lucru, pe baza cel puțin a unor informații publice, trebuie privite statisticile vamale-oglindă ale țărilor străine care fac comerț cu Rusia. Acum fac asta chiar și analiștii care sunt destul de loiali sau neutri față de Kremlin. Iată, de exemplu, diagrame dintr-un articol al lui Nikolai Șkoliar, doctor în economie, pe site-ul Consiliului rus pentru afaceri internaționale.
Judecând după aceste date, în 2021 principalii importatori ai mărfurilor rusești au fost China (14%) și Țările de Jos (8,6%), împreună achiziționând ceva mai puțin de un sfert – 22,6% din exporturile rusești. În 2022, componența s-a schimbat: acum avem China (22,8%) și Turcia (11,7%), iar în total ele reprezintă peste o treime – 34,5%. Este vizibilă cu ochiul liber concentrarea relativă a fluxurilor de export în două țări-cheie.
Dacă adăugăm și datele pentru 2023 (combinând datele de la Banca Rusiei și statisticile în oglindă ale țărilor partenere), vom vedea următoarele. Exporturile de mărfuri din Rusia, în prima jumătate a anului 2023, s-au ridicat la 208 miliarde de dolari. Cât de mult din această sumă a venit din China nu a fost încă dezvăluit nici de statisticile rusești, nici de cele chineze. Dar se știe că ponderea Turciei este de 25 de miliarde de dolari, cea a Indiei este de 32 de miliarde de dolari, iar cea a Braziliei este de 4 miliarde de dolari. Întrucât rutele maritime din Rusia către India și Brazilia trec prin Turcia, se dovedește că acum direcția turcă asigură deja aproape 30% din exportul de mărfuri rusești.
Să trecem la importurile în Rusia. În 2021, cele mai mari volume au venit din China (24,8%) și Germania (9,3%). În total, aceste două țări reprezentau 34,1% din importuri. În 2022, ponderea Chinei a crescut la 41,7%, iar ponderea Germaniei, care păstra locul doi la sfârșitul anului, a scăzut la 8,5%. E drept, dacă te uiți nu la rezultatele anuale, ci la rezultatele trimestriale, atunci deja în al patrulea trimestru din 2022 Rusia a importat mai puțin din Germania decât din Turcia, ca să nu mai vorbim de 2023. Pentru prima jumătate a anului 2023, conform Băncii Centrale, importurile totale ale Rusiei s-au ridicat la 151 miliarde dolari, din care Germania a reprezentat 3,4%, Turcia 3,8%, iar direcția turcă per ansamblu, ținând cont de tranzit, cel puțin 5-6%.
Aceste estimări sunt aproximative, deoarece datele Băncii Centrale nu conțin o defalcare pe țări – au trebuit luate din statisticile oglindă străine, și fără a lua în considerare datele chineze, care încă nu au apărut.
În total, în 2022, cele două țări principale au reprezentat 50,2% din importurile rusești – nu doar peste o treime, ci o jumătate. Adică, importanța celor mai mari parteneri comerciali pentru Rusia este în creștere. Și din moment ce nu ne putem aștepta la o creștere a livrărilor din Germania, este posibil ca până la sfârșitul anului 2023, China să furnizeze deja mai mult de jumătate din importurile rusești.
Cine depinde de cine
Nu există nicio simetrie: pentru China, importurile din Rusia, în 2022, au reprezentat doar 4,2% din volumul total. Pentru China, Rusia este doar al șaselea cel mai mare furnizor. Mai semnificativi pentru Beijing sunt parteneri precum Taiwan (8,8% din importuri), Coreea de Sud (7,4%), Japonia (6,8%), SUA (6,6%) și Australia (5,2%). Toate aceste țări sunt „neprietenoase” cu Kremlinul.
Pentru corectitudine, ar trebui spus că China nu este un prieten al Statelor Unite și al aliaților săi, inclusiv Taiwan. Iar cifra de afaceri comercială a Chinei cu Taiwan, Coreea de Sud, Japonia, SUA și Australia a scăzut în 2022, în timp ce cea cu Rusia a crescut. Dar totuși, Taiwanul „ostil” încă îi furnizează Chinei mărfuri care valorează de două ori mai mult decât cele provenite din „prietenoasa” Rusie. Mai mult, Taiwan furnizează Chinei cipuri avansate. Dacă conflictul China-Taiwan va escalada, Beijingul nu le va putea înlocui cu nimic, pentru că, într-o asemenea desfășurare a evenimentelor, cel mai probabil va pierde accesul la cipurile sud-coreene, japoneze și americane. Dar înlocuirea petrolului rusesc cu livrări din Golful Persic și regiunea Pacificului nu ridică o astfel de problemă pentru China.
Ca piață de vânzare, Rusia este și mai puțin importantă pentru China. Dintre țările în care au fost trimise exporturi chineze în 2022, primul loc a fost ocupat de Statele Unite ale Americii (16%), apoi Hong Kong (8%), Japonia (5%), Coreea de Sud (4,5%), Vietnam (4). %), India, Țările de Jos și Germania (3% fiecare), Malaezia, Taiwan, Marea Britanie, Singapore, Australia, Thailanda, Mexic și abia apoi Rusia – pe locul 16, cu o cotă de 2,1%. Asta, în timp ce pentru exporturile rusești China a devenit principala piață, iar cota sa, în 2022, a fost de 20%.
Prin urmare, este corect atunci când se spune că Rusia a devenit dependentă economic unilateral de China sau că a devenit apendicele ei. Putem doar să adăugăm că acest lucru s-a întâmplat fără un motiv întemeiat. Nu există circumstanțe geografice care să determine o astfel de dependență: Rusia nu este Mongolia sau Laos. China nu este, de asemenea, un lider economic sau tehnologic unic – este în general o țară moderat dezvoltată, în care PIB-ul pe cap de locuitor și indicele de dezvoltare umană sunt încă mai mici decât în Rusia însăși.
Poate o fi invers cel puțin cu Turcia? Poate că Rusia este mai importantă pentru Turcia decât este Turcia pentru Rusia? Nici aiic lucrurile nu stau întru totul așa. În 2022, Rusia a fost principala sursă de importuri pentru Turcia și a furnizat 16% din volumul total. În aprovizionarea cu combustibil, metale și mai ales cereale, această pondere este și mai mare. Iar Turcia pentru Rusia, în 2022, a fost doar a treia sursă de importuri după China și Germania, furnizând doar 5% din volum. Dar printre țările în care se exportă produse turcești, Rusia, cu o pondere de 3,7%, a ocupat doar locul 8, după Germania, SUA, Irak, Marea Britanie, Italia, Spania și Franța. Iar printre țările în care sunt exportate mărfuri rusești, Turcia a fost pe locul doi, ponderea sa în exporturile rusești fiind de cel puțin 10%.
Pentru a simplifica, putem spune că turcii plătesc pentru materiile prime rusești cu banii pe care îi primesc din Germania pentru bunurile manufacturate pe care le trimit acolo (și nu e vorba doar doar de îmbrăcăminte, ci și de piese auto, cabluri electrice și multe altele). Iar chinezii plătesc pentru materiile prime rusești cu dolarii obținuți din exporturile lor în Statele Unite. Într-o altă situație, Rusia ar putea face comerț direct cu Germania și Statele Unite, dar dată fiind diplomația pe care o duce azi, are nevoie de intermediari.
Dependență critică de Turcia și China pe piețele de echipamente și electricitate
Imaginea devine și mai clară dacă luăm în considerare nu doar volumele comerciale, ci și cifra de afaceri pentru anumite grupuri de mărfuri. În tabelul d emai jus sunt prezentate cele mai importante grupuri de mărfuri importate, din perspectiva Rusiei. Se poate observa că atât conform Serviciului Vamal Federal, cât și a statisticilor în oglindă din țările partenere, cinci grupuri reprezintă aproape jumătate din importuri: reactoare nucleare, cazane, echipamente și dispozitive mecanice, părți componente ale acestora; mașini și echipamente electrice, piese ale acestora; mijloace de transport terestru, cu excepția
căii ferate și tramvaiului, și părți componente; produse farmaceutice; materiale plastice și produse din plastic).
Acum să ne uităm de unde ajung în Rusia bunurile din fiecare dintre aceste grupuri. Statisticile interne nu vorbesc despre acest lucru, dar sunt disponibile date în oglindă din țările partenere.
La cea mai mare categorie – „echipamente și dispozitive mecanice” -China a reprezentat 48% din importurile rusești în 2022, plus Kazahstan (2,4%, în mare parte reexporturi din China) și Hong Kong, controlat de chinezi (2,3%). Ceea ce duce la un total de 52,7% aprovizionare din direcția chineză. Direcția turcă a contribuit cu încă 6,5%, din care 4,6% au venit din Turcia însăși, 1,1% din Emiratele Arabe Unite și 0,8% din India. Alte 6,5% au venit din direcția Pacificului, dar exclusiv din țări „neprietenoase”: Coreea de Sud (3,3%), Japonia (2,3%) și Taiwan (0,9%). Restul de 34,3% vine încă în direcția vestică: Germania (8,8%), Italia (5,9%), Polonia (2,5%), Finlanda (1,3%), Cehia (1,3%) etc. Dar în 2022, livrările de mașini și mecanisme din aceste țări către Rusia au scăzut brusc: din Germania cu 59%, din Italia cu 22%, din Polonia și Cehia cu 60%, din Finlanda cu 52%.
Nu există încă cifre pentru China, relativ la anul 2023, așa că ponderile diferitelor țări în total importuri nu pot fi calculate. Dar se știe că importurile din Germania au continuat să scadă. În trimestrul IV 2022 erau deja mai mici decât cele turcești, iar din trimestrul II 2023 erau deja mai mici decât cel sud-coreene, care rămân aproximativ la nivelul antebelic. De asemenea, scad rapid livrările din Polonia, Japonia și Italia.
Tabloul este similar în ceea ce privește elecreotehnica, dependența Rusiei de direcțiile chineze și turcești fiind încă și mai puternică. În 2022, China a reprezentat 58,2% din importurile la această categorie, Hong Kong încă 5,6% și Kazahstanul 3,7%, adică în total, China a reprezentat 67,5% – peste două treimi. Prin Turcia au trecut livrări din Emiratele Arabe Unite (7,4%), Turcia însăși (2,5%), India (0,8%) și Israel (0,6%) – un total de 11,3%. Împreună, direcțiile chineză și turcă au reprezentat aproximativ 79% din livrări, în 2022. Reexportul prin Armenia (direcția sud) a fost de 2,1%. Coreea de Sud (1,5%), Taiwan (0,7%) și Vietnam (0,6%) au furnizat împreună 2,8% din mărfurile electrice intrate din direcția Pacificului. Restul de 16% au venit din Vest: Germania – 3,6%, Polonia – 1,5%, Italia – 1,4%, Olanda și Franța – 0,8% .
În prima jumătate a anului 2023, livrările din direcția vestică și-au continuat declinul rapid, importurile de echipamente electrice din Coreea de Sud, Taiwan și chiar India au scăzut semnificativ, iar importanța tranzitului prin Turcia și Armenia a crescut brusc.
Vehiculele de transport terestru, cu excepția căii ferate și tramvaiului, și piesele aferente sunt, în cuvinte simple, mașini plus piese de schimb. La sfârșitul anului 2022, livrările din China au reprezentat 43,3% din toate importurile rusești la acest articol. Dacă adăugăm Kazahstanul (1,4%), atunci în total direcția chineză reprezintă 45%. Prin Turcia trec nu doar livrările turcești (3,3%), ci și livrările armene (2%). Cert este că mașinile destinate expedierii către Rusia intră cel mai adesea în Armenia prin portul georgian Poti, iar ruta de acolo trece prin Bosforul turcesc și Dardanele.
Deci, în total, 6% dintre mașini au ajuns în Rusia prin Turcia (alte aproximativ 1% provin din Emiratele Arabe Unite). Și din Pacific – 29%, din care Japonia a dat 18%, iar Coreea de Sud 10%. Iar restul de 20% au venit din direcția vestică (Germania – 7,2%, Polonia – 1,4%, SUA – 1,3%). Se poate observa că în ceea ce privește importurile de mașini, ponderea livrărilor din Occident și din țările dezvoltate din Pacific a fost încă destul de mare în 2022, deși și aici jumătate din fluxul total de comerț a depins de China și Turcia. În prima jumătate a anului 2023, au fost deja importate în Rusia mai multe mașini din Turcia și Armenia decât din Europa de Vest. Importurile din Germania au scăzut de aproape 10 ori față de 2021.
Pentru produsele farmaceutice, situația nu este aceeași ca pentru alte categorii de import. Aici, cei mai mari furnizori ai Rusiei, chiar și în 2022, au rămas vecinii săi de vest: Germania (23%), Belgia (15%), Elveția (14%), Țările de Jos (5,9%), Slovenia și Austria (cu 4,7% fiecare). Volumul importurilor de medicamente din Europa a continuat chiar să crească. Intrările de medicamente din alte direcții sunt nesemnificative: din India puțin peste 3%, din China sub 2%, din Coreea de Sud 0,5%. Fundamental nu s-a schimbat nimic nici în 2023: toate primele zece țări care exportă produse farmaceutice în Rusia sunt situate în Europa de Vest. Este semnificativ faptul că, în ceea ce privește importul rusesc de medicamente vest-europene logica „armistițiului pentru apă” prevalează asupra sancțiunilor și boicoturilor. Ambele părți par să creadă că este încă greșit ca pacienții ruși să fie lăsați fără medicamente europene.
În grupul „Mase plastice și produse realizate din acestea”, ponderea Chinei a fost, în 2022, de 42,2%, iar creșterea volumelor de aprovizionare față de 2021 a fost de 37%. Pe locul doi se află Germania cu o cotă de 9,6% și o dinamică anuală de -47%, adică, de fapt, cu o scădere de două ori. Turcia se află pe locul trei, cu o cotă de 7,2% și o creștere de 2,5 ori pe parcursul anului. După cum se poate observa, lucrurile se îndreaptă rapid către o dominare completă de către produsele chineze și turcești. Cu toate acestea, importurile de plastic prin alte rute au rămas semnificative în 2022. Coreea de Sud a livrat 7,2% din totalul plasticului importat în Rusia, 4% au venit din sud (Azerbaijan, Uzbekistan și Iran) și 35% din vest (cu excepția Germaniei, volume semnificative au venit din Polonia, Italia și Țările de Jos). În 2023, Turcia, ca furnizor de materiale plastice pentru Rusia, a ajuns pe locul doi, după China, iar importurile din Europa de Vest și Coreea de Sud au continuat să scadă.
Poziție incomodă
Se pare că Rusia poate derula acum un comerț amplu și în creștere fie prin Turcia, fie prin China. Acești doi parteneri sunt necesari în mare măsură ca intermediari de la care provin produse de înaltă tehnologie din țările dezvoltate. Rolul de intermediere al Turciei și Chinei creează incertitudine și ambiguitate.
Pe de o parte, Statele Unite, dacă doresc, sunt în măsură să convină cu aceste țări asupra presiunii comune asupra Kremlinului.
Pe de altă parte, Washingtonul ar putea decide teoretic că, dacă Xi Jinping și Recep Erdogan apreciază atât de mult parteneriatul lor cu Putin, atunci ei înșiși merită aceleași sancțiuni precum Putin. Ambele decizii ar însemna ca mediatorii să nu mai medieze, ci să se alăture vrând-nevrând uneai dintre părțile în conflict, care atunci fie se va încheia rapid, fie va căpăta un caracter și mai intransigent.
În același timp, Rusia nu este un partener economic la fel de important pentru China precum Statele Unite și aliații săi. Și chiar și Turcia depinde de Europa mai mult decât de Rusia. Prin urmare, dacă liderii Chinei și Turciei vor fi puși într-o situație de tipul „sau-sau”, pragmatismul le va spune să aleagă partenerii occidentali mai degrabă decât Moscova. >>
Era și timpul: Rachetele ATACMS și avioanele F-16 schimbă dinamica pe frontul ucrainean
