<< Armata rusă suferă pierderi mari în războiul împotriva Ucrainei, iar Vladimir Putin are mare nevoie de trupe noi. El vrea să evite o mobilizare generală, așa că armata se bazează pe alte metode >>, scrie Christina Hebel, pentru Der Spiegel.
<< Kirill Krecetov încă are amintiri clare despre momentul în care a găsit plicul de culoare alb-roșu în cutia poștală. Înăuntru se afla o somație prin care i se spunea să se prezinte a doua zi la biroul local de recrutare. „La naiba, acum trebuie să merg în Ucraina”, își amintește el, blestemând. El spune că l-a cuprins imediat frica.
Krecetov, 35 de ani, este muncitor în construcții și tatăl unei fete în vârstă de doi ani. Locuiește în Nijni Novgorod, situat la aproximativ șapte ore de mers cu mașina la est de Moscova. Vorbind rapid, el a cerut ca numele său adevărat să nu fie folosit, din grijă pentru siguranța lui. În urmă cu zece ani, Krecetov și-a încheiat serviciul militar obligatoriu la o unitate specială aparținând agenției de informații militare, GRU, iar acum este un militar privat clasa întâi, aflat în rezerve. El fusese contactat inițial cu câteva săptămâni înainte ca scrisoarea de somație să ajungă în căsuța sa poștală – sub forma unui mesaj trimis prin serviciul de mesagerie Viber: Kirill Ivanovici, vă așteptăm, Krasnodarski Krai, Brigada 10 a Forțelor Speciale GRU.” Krecetov a șters mesajul. „Știu câți dintre băieții noștri mor în Ucraina”. A aflat de numărul victimelor, spune el, de pe Telegram. „La televizor doar mint”.
Pe de altă parte, plicul cu titlul „Corespondență militară” părea mult mai obligator decât mesajul Viber. Krecetov s-a îndreptat către biroul de recrutare, unde a fost adus la șef. Ce ți-a luat atât de mult, a vrut să știe comandantul. „Avem nevoie de tine.” I-au prezentat lui Krecetov un contract, conform căruia ar fi fost plătit cu 300.000 de ruble pe lună, echivalentul a aproximativ 4.500 de euro, o sumă care este de peste șapte ori mai mare decât salariul mediu din regiune.
„Completează asta”, i-a spus oficialul militar. „Poți alege trei, șase sau 12 luni și apoi să semnezi aici”. Krecetov doar a clătinat din cap. „Cine o să aibă grijă de familia mea dacă mă întorc acasă într-un sicriu?”, a intrebat el. Părinții lui au peste 70 de ani, iar mama lui este bolnavă. Când oficialul și-a dat seama că nu va putea să-l convingă pe Krecetov, el a pus o foaie de hârtie pe masă și i-a spus rezervistului să noteze motivele pentru care a refuzat să lupte pentru Rusia. Abia atunci i s-a permis să plece.
La început, Krecetov crezuse că vor fi convocate doar fostele forțe speciale, cum era cazul lui. Acum, însă, știe că mulți bărbați din Nijni Novgorod au primit somații prin poștă. „Ei scriu tuturor celor care au efectuat vreodată serviciul militar înainte”.
Povestea lui Krecetov arată cât de mult are nevoie de soldați armata rusă. Războiul împotriva Ucrainei, pe care Rusia îl numește „operațiune militară specială pentru apărarea Donbasului”, este în desfășurare de aproape patru luni.
Efort de recrutare la nivel național
Trupele președintelui rus, Vladimir Putin, au suferit pierderi grele, o parte semnificativă a armatei țării fiind implicată în ofensivă, inclusiv trupe terestre, parașutiști, forțele aeriene, marina și garda națională. Armata are mare nevoie de luptători noi. Armata a fost forțată să se retragă din regiunile din jurul Kievului și Harkovului, dar în Donbas, armata rusă se bazează pe forța brută pentru a-și atinge obiectivele. Zeci de soldați de ambele părți sunt uciși în fiecare zi, în acest război de uzură.
Iar noii soldați pentru efortul de război nu sunt recrutați doar de la Nijni Novgorod din centrul Rusiei. În toată țara, de la Kaliningrad în vest până în regiunea de est a Amurului, sunt chemați bărbați cu vârsta de luptă, pentru a merge la război. Cel puțin două milioane de ruși fac parte din forța de rezervă a țării, deși numărul exact este secret.
Armata rusă folosește toate mijloacele de care dispune pentru a găsi întăriri. Îi ademenește cu oferte atractive, amenință și chiar simulează o mobilizare generală prin trimiterea unui număr imens de somații către rezerviști – pe care unii, fie din ignoranță, fie din teamă, le interpretează ca ordin de chemare.
Dar o convocare oficială poate avea loc numai după ce Putin declară mobilizarea generală. Aceasta, totuși, ar fi o recunoaștere indirectă a slăbiciunii armatei sale, o forță militară care fusese considerată cu mult superioară armatei Ucrainei, înainte de invazie. Mai important, o mobilizare generală ar avea un impact mai direct asupra vieții de zi cu zi a rușilor, pe care Kremlinul vrea să-l evite cu orice preț. Rezultatul a fost un fel de mobilizare nedeclarată.
Liderii Rusiei ar dori ca viața să continue cât mai normal posibil pentru cetățenii țării, în ciuda celor 15 săptămâni de război. Și până acum, acest efort a avut succes în mare măsură, majoritatea rușilor continuând să susțină „operațiunea militară specială”. Mulți nu sunt interesați în mod deosebit să afle ce face, exact, armata lor în Ucraina. Moartea și distrugerea sunt negate și ascunse, în timp ce Rusia își cinstește propriile victime ca pe niște eroi, acordându-le medalii postume și chiar denumind străzile după numele lor, în unele locuri. Afișe uriașe îi celebrează drept „eroi ai victoriei”.
Cu toate acestea, în țară nu s-a dezvoltat niciun entuziasm larg răspândit față de războiul din Ucraina. Și asta a devenit o problemă pentru birourile de recrutare, din moment ce se pare că trebuie să completeze o cotă, așa cum pare să indice un document oficial care a fost făcut public în regiunea de est Transbaikal. Avocații pentru drepturile omului au ajuns să creadă, de asemenea, că Moscova a creat birouri de recrutare cu cerințe privind câți oameni trebuie să înroleze pentru război.
Pentru a accelera acest efort de recrutare, Parlamentul rus a abolit limita de vârstă pentru soldații condiționați prin contract în cadrul procedurilor grăbite. Acum, persoanele cu vârsta de până la 65 de ani pot semna primul lor acord cu armata, în locul limitei de vârstă de 40 de ani care se aplicase anterior.
Condițiile ofertelor sunt izbitoare, recruții primind oferte de cel puțin 200.000 de ruble – în jur de 3.000 de euro – pe lună pentru nenorocirile pe care le produc, o sumă care obișnuia să fie rezervată exclusiv mercenarilor, precum cei care luptau pentru Grupul Wagner. În funcție de specializare, rang și experiență, ofertele pot fi chiar mult mai mari decât atât, precum cea făcută lui Kirill Krecetov, la Nijni Novgorod. Mai mult, Putin a decretat ca familiile soldatilor căzuți pe front să primească peste 12 milioane de ruble, echivalentul a 190.000 de euro.
Este o strategie care pare să aibă succes în primul rând în regiuni, după cum confirmă Serghei Krivenko, șeful grupului pentru drepturile omului Citizen Army Law. Sunt destui oameni gata de luptă, spune el, și chiar s-au creat cozi în fața birourilor de recrutare precum cel din orașul Cherepovets, din nord. Unii solicitanți, spune el, s-au plâns chiar lui și personalului său că armata vrea să-i pună sub contract doar în august, în loc să le semneze imediat.
„Carnea de tun intră de una singură în birourile de recrutare”, spune Mihail Danilov, sergent aflat în rezervă.
Danilov lucrează ca expeditor în regiunea Nijni Novgorod și până acum nu a răspuns la somația primită, asumându-și faptul că ar putea fi amendat cu până la 40 de euro.
Întoarcerea în sicriu de zinc
Birourile de recrutare din regiune sunt vizitate în primul rând de bărbații „care vor să facă bani rapid”, spune Danilov, care ne-a cerut și să nu-i folosim numele real. El spune că ține încă legătura cu o serie de foști camarazi din brigada sa de tancuri, care are sediul în regiunea Nijni Novgorod, unde a fost format un nou batalion de soldați condiționați prin contract. „Oamenii sunt trimiși în Ucraina și se întorc în sicriu de zinc. Ei pierd aproximativ 40 la sută din oamenii pe care îi trimit la luptă”, spune el. Experții militari occidentali consideră că pierderile grave pot fi puse pe seama slabei pregătiri a rezerviștilor ruși, care de obicei nu primesc instrucțiuni în mod regulat.
În Basșkortostan, o republică rusă din Munții Ural, armata a promis o plată unică de aproape 3.800 de euro pe lângă salariile deja generoase oferite noilor înrolați. Câteva sute de bărbați s-au prezentat la serviciu, în capitala Ufa, ca răspuns la ofertă. Între timp, armata contactează și alți potențiali recruți, prin telefon, în efortul de a-i încuraja să se alăture luptei. Oameni ca Nikita Yuferev din Sankt Petersburg.
Yuferev s-a trezit vorbind cu o femeie necunoscută după voce, când a răspuns la un apel de la un număr necunoscut, la sfârșitul lunii mai. Femeia i-a spus că este de la biroul de recrutare. „Vă oferim un contract pentru serviciu militar în Ucraina”. Yuferev are 34 de ani și este un agent politic local al Partidului liberal Yabloko. A fost atât de surprins de apel, încât pur și simplu a închis. Când a sunat mai târziu, a aflat că toți bărbații în vârstă, capabili de luptă, din districtul său primeau apeluri similare. Yuferev s-a referit la ele ca fiind „apeluri reci”, de genul celor pe care companiile de telefonie mobilă le folosesc uneori pentru a vinde noi contracte.
Pe deasupra sunt chemările și reclamele care pot fi văzute în autobuze și la intrările în reședințe. „Țara are nevoie de apărători”, scrie pe ele. Birourile mobile de recrutare ale armatei au fost, de asemenea, desfășurate recent în număr mai mare. Camioanele albe, imprimate cu steagul rusesc, au fost văzute recent la Sankt Petersburg, armata căutând totodată să recruteze noi soldați condiționați prin contrac, în orașul naval Severomorsk din nord și în orașul siberian Novosibirsk.
Cei supuși conscripției trec prin cele mai grele momente. Peste 250.000 de recruți cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani sunt chemați în fiecare an de către militari în două zile specifice. Pregătirea de bază pentru a deveni „srocinik” durează un an. Pregătirea armelor se finalizează în general în doar câteva luni, după care tinerii sunt distribuiți în unitățile lor. Cu toate că Putin a promis chiar la începutul războiului că noi recrutați nu vor fi trimiși în zona de război, mulți dintre ei tot au fost deportați în Ucraina. Unii ofițeri au fost deja sancționați ca urmare a acestui fapt. Este o problemă extrem de sensibilă pentru Putin, care vrea să evite supărarea familiilor recruților.
Dar, ca întotdeauna în Rusia, regulile sunt ușor de încălcat, mai ales când vine vorba de recruți tineri, fără experiență, care, în general, nu îndrăznesc să-și contrazică comandanții. A existat un număr tot mai mare de cazuri de recruți forțați de comandanții lor să semneze pentru a fi soldați condiționați prin contract după doar câteva luni. Conform legislației în vigoare, acest lucru este permis după doar trei luni. „Presiunea morală și psihologică exercitată asupra recruților este enormă”, spune activistul pentru drepturile omului Krivenko, care de 20 de ani se concentrează asupra circumstanțelor în care acționează soldații din Rusia. „Sunt complet la cheremul comandanților lor”.
Există, de asemenea, o presiune semnificativă în Buriația, o republică constitutivă de pe lacul Baikal, la nord de Mongolia. Regiunea, care este aproape la fel de mare ca Germania din punctul de vedere al suprafaței de uscat, are acum cel mai mare număr de trupe căzute pe front, din țară. Citând surse disponibile public, portalul online independent People of the Baikal a raportat 179 de morți, înmormântările având loc în Buriația aproape zilnic.
Frică răspândită
Printre primii morți s-a numărat și soldatul în vârstă de 19 ani Alexei Martinov, care a căzut pe front, lângă Kiev, pe 15 martie. Cel mai recent, doi tineri de 22 și 24 de ani au fost îngropați în satele lor natale: Anatolii Șvezov și Alexander Batoșapov. Ei își semnaseră contractele militare abia în aprilie. La începutul lunii mai, au murit pe front.
Mobilizarea ascunsă a fost deosebit de intensă în Buriația. Armata folosește serviciul de mesagerie Viber pentru a trimite oferte atractive, care includ salarii generoase, beneficii sociale și o pensie sănătoasă – pachetul complet. „I-au sunat pe toți cei pe care îi cunosc: nu doriți să participați la operațiunea specială?”, relatează o femeie din regiune care a cerut să rămână anonimă. „De parcă nu ar fi fost altceva decât o invitație la cafenea”. Există, de asemenea, rapoarte despre membrii armatei care merg din uşă în uşă.
În Buriația, frica este larg răspândită. Toată lumea știe despre efortul de recrutare, dar puțini îndrăznesc să vorbească despre asta deschis, și cu siguranță nu cu jurnaliştii. Bărbații din Buriația tind să evite să se plângă și cu siguranță nu o fac în public. „Din cauza educației lor, ei consideră că a te plânge este penibil”, spune Andrei Rintșino, avocat al Fundației Buriația Liberă. Organizația se opune războiului și susține drepturile etnicilor din Buriația. Ei reprezintă aproximativ 30% din populația republicii constitutive și aparțin popoarelor mongole. Rintșino spune că a primit în primul rând apeluri de la mamele, soțiile și surorile soldaților, care erau în căutarea lor și îi cereau sfaturi.
„Odată ce bărbații ajung în birourile de recrutare, li se promit vieți minunate și un munte de bani”, spune Andrei Rintshino.
Oficialii regionali ai armatei au avut până acum o perioadă ușoară. Republica este una dintre cele mai sărace zone din Rusia și aproape că nu există locuri de muncă, dar găzduiește peste două duzini de baze militare. Atât etnicii buriați, cât și etnicii ruși văd armata ca un angajator de încredere.
Rintșino spune că oficialii militari recurg atât la abordarea cu „morcovul”, cât și la cea cu „bățul”, în căutarea de noi recruți, folosind toate trucurile pe care le au la dispoziție. Ei trimit, de asemenea, citații, în care se pretinde că sunt pentru a confirma exactitatea datelor cu caracter personal din dosar. „Odată ce bărbații ajung în birourile de recrutare, li se promit vieți minunate și un munte de bani pentru a-i convinge să se alăture luptei patriotice”, spune Rintshino. Unii dintre cei care se înscriu, spune el, o fac în speranța de a răzbuna membrii familiei care au fost uciși în Ucraina.
Bărbații care au servit deja ca recruți sau soldați cu contract și nu sunt interesați să meargă în Ucraina se confruntă cu o constrângere, spune avocatul. Armata îi amenință cu ștampile roșii de „trădător” pe legitimații sau chiar li se spune că vor fi „târâți” în fața unui tribunal de război. „Este o amenințare absurdă”, dar se întâmplă, totuși.
Un apel la biroul regional de recrutare are ca rezultat mai multe invitații pentru un interviu și un examen medical chiar a doua zi. Un oficial spune că biroul caută în prezent bărbați care să se alăture unei brigade cu tancuri. Întrebată dacă este posibil să te retragi prematur dintr-un contract și din Ucraina, ea spune: „Desigur, nu este deloc o problemă”.
În realitate, însă, nu este chiar atât de simplu. Rintshino știe despre aproximativ 250 de bărbați care au vrut să părăsească prematur zona de război. Conform regulilor, ei trebuie să-și depună cererea la comandantul lor împreună cu o explicație scrisă. În general, comandanții manifestă puțină înțelegere. Un tânăr soldat în vârstă de 20 de ani, spune Rintshino, s-a confruntat cu discuții cu șase ofițeri și oficiali FSB, ca urmare a cererii sale. Acum, nu mai vrea să vorbească despre întoarcerea acasă.
Încet, însă, spune Rintșino, numărul mare de victime duce la o schimbare a atitudinilor. Mulți din regiune spun că, în primul rând, conducerea de la Moscova irosește viețile soldaților buriați din prima linie. Călugării din unele mănăstiri budiste au început să îndemne familiile buriate „să-și aducă fiii acasă”.
La Nijni Novgorod, Kirill Krecetov a primit recent mesaje suplimentare, inclusiv de la un fost tovarăș de pe vremea când era recrut. „Vino. Unde ești?”, i-a scris eș. Krecetov i-a răspuns, întrebându-l unde ar trebui să ajungă. „La Mariupol”, a fost răspunsul.
Krecetov spune că a făcut parte dintr-un grup de 11 recruți din brigada forțelor speciale. Și toți, cu excepția lui, luptă acum în Ucraina. Nu au multe de pierdut, spune Krecetov – nu au familii și au nevoie de bani. „Toți sunt încă în viață. Deocamdată”. >>
