The Economist analizează triumful opoziției turce în alegerile pentru primari – în Istanbul, Ankara, dar și la nivel național.
<< Opoziția din Turcia a reușit o victorie spectaculoasă în alegerile locale din 31 martie, câștigând controlul asupra celor mai mari orașe ale țării, depășind partidul aflat la guvernare, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), în întreaga țară, și administrându-i președintelui Recep Tayyip Erdogan o dojană dureroasă. La ora locală 23:00, Partidul Republican al Poporului (CHP) era pe punctul de a obține 37,2% din votul total, față de 36,2% pentru AKP.
Dar acea cifră totală maschează victorii mult mai mari în marile orașe. În Istanbul, cel mai important premiu în alegeri, în care turcii au votat pentru primari și consilii locale, Ekrem Imamoglu, primarul CHP al orașului, a obținut cu ușurință un nou mandat. Cu peste 80% din voturi numărate, primarul în exercițiu a obținut 50,5% din voturi, față de 40,7% pentru rivalul său de la AKP, Murat Kurum, fost ministru al afacerilor urbane.
Aceasta reprezintă o lovitură grea pentru domnul Erdogan și pentru AKP, care erau hotărâți să recâștige controlul asupra celui mai mare oraș al țării, pe care l-au condus timp de un sfert de secol, până la victoria surprinzătoare a domnului Imamoglu, în 2019.
Dar chiar mai șocante au fost rezultatele din alte părți. „Tsunami”, a scris, pe X, un oficial CHP, pe măsură ce rezultatele începeau să curgă din toată țara. Acest lucru nu a fost prea departe de adevăr. Doar zece luni după o prestație slabă în alegerile generale din Turcia, în care ratase o oportunitate de aur de a-l înlătura pe domnul Erdogan, principalul partid de opoziție al țării a reușit să redeseneze harta politică. Rezultatul este cel mai bun înregistrat de veteranul CHP în orice alegeri, locale sau generale, dde la sfârșitul anilor ’70.
În capitala țării, Ankara, și totodată al doilea cel mai mare oraș, primarul actual, din partea CHP, Mansur Yavas, se îndrepta spre o victorie în fața candidatul AKP la o diferență de 25 de puncte procentuale. În Izmir, al treilea oraș al Turciei, candidatul la primărie al CHP era în față cu 11 puncte. Pentru prima dată în decenii, opoziția a făcut progrese majore și în orașele mici și în sate, în mod tradițional nucleul sprijinului AKP. „Harta electorală a Turciei a fost transformată”, a spus Evren Balta, profesor la Universitatea Ozyegin.
Alegerile par să remodeleze politica națională. O victorie pentru AKP i-ar fi făcut mai ușor domnului Erdogan faptul de a merge înainte cu introducerea unei noi constituții, probabil concepută pentru a-i oferi cel puțin un alt mandat. Dimensiunea pierderilor AKP în Istanbul și în alte părți înseamnă că dorința sa pentru astfel de schimbări, care ar trebui supuse unui referendum, ar putea fi acum diminuată sau chiar în situația de a dispărea. „Asta iese din discuție acum”, spune Berk Esen, de la Universitatea Sabanci.
Îmbunătățirea semnificativă a rezultatului dezamăgitor obținut de CHP în alegerile parlamentare de anul trecut (25,3%) are în mare parte legătură cu economia. În ciuda asigurărilor date vara trecută de către domnul Erdogan, când el și AKP s-au aflat în frunte la scrutinul prezidențial și parlamentar, economia rămâne în impas. Chiar și după creșterile ratei dobânzii, totalizând peste 40 de puncte procentuale, inflația anuală a continuat să crească ușor, apropiindu-se de 70%. Domnul Erdogan nu le mai poate oferi alegătorilor genul de subvenții la care se obișnuiseră în ultimii ani și care îi protejaseră de creșterea bruscă a prețurilor de consum. „Din cauza orientării spre ortodoxia economică, oamenii simt durerea economică chiar mai mult decât înainte”, spune doamna Balta.
Nicăieri nu au fost mizele atât de mari ca la Istanbul. Postul de primar al acestui oraș este uneori descris ca reprezentând a doua cea mai puternică funcție din Turcia, după președinție. Locuit de 16 milioane de oameni, inclusiv de migranți din întreaga țară, Istanbulul reprezintă aproape 20% din populația Turciei și peste 30% din producția sa economică. Controlul asupra bugetului său de 16 miliarde de dolari și a rețelelor sale de patronaj ajută partidele politice să se finanțeze atât pe ele cât și pe prietenii lor. Orașul creează și distruge cariere. A fost victoria sa în alegerile locale din 1994 cea care l-a ajutat pentru prima dată pe domnul Erdogan să avanseze pe scena națională, apoi la conducerea AKP și în cele din urmă la conducerea Turciei.
Șansele domnului Imamoglu de a urma aceeași traiectorie s-au îmbunătățit semnificativ. Deja cel mai recunoscut politician al opoziției, în vârstă de 52 de ani, are acum un drum clar către conducerea CHP și o candidatură în alegerile prezidențiale din 2028. Între timp, domnul Erdogan se află într-o situație delicată. „El ar putea chiar să ia în considerare alegeri anticipate sau o tranziție înapoi la un sistem parlamentar”, spune domnul Esen. Liderul Turciei știe că dacă el sau succesorul său ar pierde în fața domnului Imamoglu, AKP ar rămâne fără putere, spune el. „Pentru el, acesta este un scenariu de coșmar”. >>
